Public azi Sonetul XIV al lui Shakespeare, tradus de Laurean. Traducerea a fost postată pe pagina de Facebook şi are o încărcătură aparte.
Bună ziua dragi. Am ales un interes în tine

Cine este Doris Chanpatrick? Probabil că singura legătură între nume şi poză e vreun puştan cu coşuri din cine ştie ce ungher al lumii
Mărturisesc că am privit întotdeauna cu amuzament mesajele primite pe Facebook de la tot felul de doamne-şi-domnişoare-posibil-robot, am încercat să îmi imaginez amărâtul care a conceput spamul-mesajul abuziv, modul în care a trecut textul cu pricina, în cât mai puţine mişcări, prin vreun Google translate şi apoi l-a transmis la sute, mii, zeci de mii de useri aleşi probabil după câteva criterii simple (de ex., bărbat european de peste 40 de ani).
Dezvăluiri senzaționale despre începuturile Pahico
Am găsit, în arhivele personale, un text care cred că a apărut în primul Letopiset. Sau nu. Iată o parte. E despre începuturile Pahico şi toată lumea ştie că Pahico înseamnă începuturile Prozei Arhiscurte.
Saptamana trecuta s-a mai infiintat o federatie. Partea interesanta e ca fondatorii ei au skill ridicat la scris. Numele federatiei, Press Announcement High Council, e destul de explicit.
Cei cinci fondatori spun ca au descoperit o latura neutilizata suficient a Hattrick-ului: anunturile de presa, adica locul acela in care toti platitorii de supporter pot scrie ce cred ei de cuviinta.
Ce-si propun cei cinci?
Sa incurajeze emiterea unor anunturi de presa cat mai interesante, care sa faca din rasfoirea paginilor HT ale diferitelor cluburi apropiata de rasfoirea unor carti. Deoarece simion_popescu, heraoc, poclea, Maniero și Ticorosu cred de cuviinta sa scrie lucruri care lor li se par simpatice. Uneori vesele, alteori amare, de fiecare data cu un anumit talc. Multe din anunturile lor au fost preluate de duru pe forumul de pe computergames, in revista anunturilor de presa…
Ce v-a apucat?
simion_popescu: O mica mincarime in virfu’ stiloului si mici presiuni in buricele degetelor cu care il tin.
heraoc: Dorul de liceu, cand scrijeleam cu lama pe banca mesaje despre profi, colegi si colege
poclea: Nimic
Maniero: Nu-mi place cum suna “apucat”, are o nota peiorativa in intrebarea asta. O sa emit un comunicat de presa sub forma unui protest oficial.
Ticorosu: Pe mine m-a apucat un dor. Dorul de litera.
Un PA trebuie să fie scurt, lung sau mediu?
simion_popescu: Un PA trebuie sa fie foarte scurt, cuprinzator, dar sa aiba suficiente cuvinte incit sa umple spatiu de 500 de caractere. In cazuri exceptionale poate fi mediu.
heraoc: In acest caz, chiar nu conteaza marimea
poclea: Un PA nu trebuie sa fie nicicum. Un PA este un dar, si trebuie luat asa cum este. Singura limita este cerul. Si limitarea de 500 de
caractere (parca) a jocului.
Maniero: “Marimea nu conteaza” e valabila doar atunci cand e mica. Din pacate HT-ul ne limiteaza la 500 caractere (adica f putin), ceea ce inseamna ca putem zice si noi acelasi lucru: marimea nu conteaza.
Ticorosu: Pe termen scurt, un PA trebuie sa fie mediu (max. 500 caractere). Pe termen mediu, speram sa poata fi mai lung.
Ce formula folositi? Foileton, proza scurta, cimilitura, vers alb?
simion_popescu: Da.
heraoc: Sint in cautarea unui stil care sa imi exprime mai bine trairile din jocul de hattrick. Momentan, ma incearca un soi de deznadejde, ca echipa joaca prost. Asa incat ma gandesc sa creez o lume paralela, sub forma unui scurt foileton.
poclea: Nu folosesc formule. Cum spuneam, PA-ul este un dar, iar cand apare eu nu fac decat sa-l reproduc. In orice forma sau formula ar fi.
Maniero: Ma bucur ca ai amintit de formule; ma fascineaza si sunt mereu in cautarea lor. De altminteri, acest lucru este vizibil la Coltul Tacticienilor.
Ticorosu: N-am ajuns inca la o formula castigatoare. Mie mi-e greu, inca, sa ma decid ce litera sa aleg. Asa ca le pun pe toate de-a valma, cum imi vin in minte. P-orma vad ca a rezultat un anunt de presa.
Pana la urma, ce face federatia voastra?
simion_popescu: Face misto de loturile de jucatori.
heraoc: Ofera sansa unica de a scrie alaturi de cei 4 mari maestrii; eu fireste, nu ma numar printre ei.
poclea: Deocamdata conferinta federatiei gazduieste niste dezbateri deosebit de interesante pe teme agricole. In plus, federatia asta am facut-o ca sa fim si noi sefi undeva (cel putin asta vreau eu). Deocamdata nu e prea bine, pentru ca nu avem pe nimeni dedesupt. Din punct de vedere administrativ vorbind, desigur.
Maniero: Ceea ce face orice federatie care se respecta: aduce in viata membrilor un strop de inedit, chestiuni interesante si complet inutile.
Ticorosu: Este o intrebare pe care nu incetam sa ne-o adresam, unii altora. Caci ce este un raspuns decat urmarea fireasca a unei intrebari istete?
Cine si cum poate intra in federatie? Cine poate ramane?
simion_popescu: Oricine scrie 3 fraze pe anunt. Sa ramai e mai greu.
heraoc: Deocamdata, e treaba Maestrilor Marii Loje. Eu sunt doar Baron pe langa Marea Loja.
poclea: Pot intra cei care merita. Pot ramane cei care intra.
Maniero: Fiind un club elitist, accesul este atent controlat si se face doar pe baza de recomandari din partea membrilor. Pentru pastrarea statutului de membru n-am impus inca nici o regula, asteptam pana clubul va deveni suprapopulat.
Ticorosu: Intr-o carte celebra era un enunt de genul “Cere si ti se va da”. In calitate de Maestru al Marii Loje ma simt dator sa adaug: “Daca meriti”. Odata intrat, nu ai decat de castigat. Launtric vorbind. Cu cat te apropii mai mult de Marea Loja, cu atat intelegi mai bine ce inseamna HTNirvana.
Sunteti francmasoni?
simion_popescu: Meandrele concretului.
heraoc: Nu, dar sintem pe drumul cel bun.
poclea: Desigur
Maniero: No comment.
Care e telul vostru final?
simion_popescu: Integrarea in UE.
heraoc: Eu vreau sa nu mai fiu pe langa ci in Marea Loja.
poclea: World Domination, evident. Pe langa asta as dori ca echipa HT sa mareasca spatiul pentru PA-uri (limita aia de 500 de caractere pur si simplu imi sufoca creativitatea). A, si as vrea sa-mi iau si un gip.
Maniero: Fireste, acesta nu poate fi decat unul singur (strigati cu mine sa ne auda Masi): Woooooooorld Dominatioooooon !!!
Ticorosu: Mie imi place sa cred ca dominatia primordiala a literei asupra skill-ului. Caci la inceput au fost cuvantul, anuntul de presa si abia apoi Hattrick 6.6.2. Oricum, cred ca 6.6.3-ul va fi mai literar.”
NOTĂ. Acest text a apărut mai întâi pe Blogul Grupului Pahico şi reprezintă o discuţie purtată într-o perioadă foarte incipientă a ceea ce avea să devină ulterior Proza Arhiscurtă.
Ce poţi face cu 96 de lei într-un mall, dacă ai şi fiţe-n cap

Tricoul pe care îl poartă cu fală Ilarion. Cumpărat cu banii daţi de dl. Lică în cadrul unui experiment bizar. Sursa foto: tinar.ro
De-o vreme, Ilarion a uitat câţi ani are. Mai precis, îi place să se dea mai tânăr decât i-o arată buletinul. „Vârsta mi-o dă sufletul, nu ridul”, spune, şi dl. Lică râde de el: „Care din ele?”. Amândoi sunt de-o seamă, dar Ilarion, cum spuneam, se dă mai tânăr.
Cârd de gâşte la poartă. Ieşiră
Mirodenul
De vrei să-ntâlneşti Catrenul,
Să-ţi iasă cu rima şmenul,
Să ţi se albească tenul
Să se bucure Edenul,
Trebuie să faci ca trenul,
Să se umfle abdomenul,
Să te strângă sutienul.
(Ăsta este Mirodenul).
Incredibilele întâmplări ale prietenilor mei, de care aflu graţie domnului Facebook
Panait
Ploua cu bulbuci. Aşchiile de lemn se adunau una-n alta în glod. Curând, tumultul a rupt poarta de la şanţ şi dulăul lăţos, atras de chemările disperate ale puilor separaţi de cloşcă şi speriaţi de potop, a intrat, greu, în bătătură. Era lihnit. Când l-a văzut pe Panait s-a oprit. Din laţe-i curgea apă murdară. Panait a făcut un pas, dulăul şi-a arătat colţii, mârâind. O lovitură scurtă şi capul lighioanei a crăpat ca o ceapă roşie zdrobită de pumn.
– Ghioagă de stoler, şi-a zis Panait în gând.
Despre istoria cu omuleţul de aur
Cea mai complicată poveste pe care a trebuit s-o născocesc vreodată m-a marcat pe viaţă. Povestaşul face o pauză (calculată).
Erau oameni buluc, gata să-i linşeze pe cei care intraseră în joc (aşa mi se părea). Cineva îţi zicea un cuvânt şi tu trebuia să spui o istorie. Mi-a căzut plocon cuvântul lostriţă. Nici nu ştiam bine ce-i aia. Eram tânăr şi prost, dar cu tupeu. Am început să înşir ceva despre un omuleţ de aur care a căzut într-un râu de munte. Povestea mă captiva în timp ce o inventam.
Benzi desenate pe pereţii bisericuţei din satul Olari
Am auzit prima oară despre Biserica “Sfinţii Voievozi” şi “Sfântul Vasile” din satul Olari, Horezu, dintr-o poveste. Era vorba, în istoria cu pricina, despre o tânără din Bucureşti care şi-a petrecut vacanţa de vară în celebrul sat al meşterilor olari. Despre biserică se pomenea într-o doară.
Costum la două rânduri
Mişu are un costum la două rânduri. Nou-nouţ, însă cam strâmt. E nou, în sensul că nu l-a purtat niciodată. L-a cumpărat acum opt ani, dar uite că n-a avut ocazia să-l poarte. Iar azi, când are 39 de ani, s-a trezit în biserică de parcă n-ar fi el tipul uşor emoţionat, alături de o femeie cam trupeşă, dar cu un tonus bun. Genul care face ciorbă bună şi e aprigă la pat, de parcă ar fi de fiecare dată ultima dată. Dacă o iubesc? Mişu tace câteva secunde, ca şi cum ar vrea să afle cine îl întreabă.
Eficiența la examenul de teorie DRPCIV
Schweinsteiger, modelul Germaniei
Atunci când a ridicat braţele, ţinând strânsă Cupa Mondială, Bastian Schweinsteiger a oferit o imgine-simbol a ediţiei braziliene, varianta 2014, a campionatului mondial de fotbal. Imaginea efortului răsplătit. E un fel de „s-a făcut dreptate!” cu care poţi merge liniştit acasă.
De aceea este frumos fotbalul: fiindcă Brazilia e purtată de arbitri până în semifinale, unde e spulberată de Germania şi rămâne în corzi în finala mică, în faţa Olandei. Fiindcă un columbian, James Rodriguez, despre care microbiştii mici şi mijlocii nu ştiau mare lucru până acum, a devenit golgeterul turneului deşi a jucat cu două meciuri mai puţin decât rivalul Thomas Muller.
Când începe weekendul?
Despre durerea de sine şi de sinele altuia
Nu mă doare dacă mă doare, mă doare dacă nu mă doare.