Cine este Doris Chanpatrick? Probabil că singura legătură între nume şi poză e vreun puştan cu coşuri din cine ştie ce ungher al lumii
Mărturisesc că am privit întotdeauna cu amuzament mesajele primite pe Facebook de la tot felul de doamne-şi-domnişoare-posibil-robot, am încercat să îmi imaginez amărâtul care a conceput spamul-mesajul abuziv, modul în care a trecut textul cu pricina, în cât mai puţine mişcări, prin vreun Google translate şi apoi l-a transmis la sute, mii, zeci de mii de useri aleşi probabil după câteva criterii simple (de ex., bărbat european de peste 40 de ani).
E o fărădelege, desigur. În spatele acestor mesaje spam se ascund viruşi, tot felul de progrămele gata să se instaleze în computerele unor nefericiţi care devin la rândul lor răspândaci şi care, cine ştie, poate dau în vileag conturi, pin-uri, parole.
Se întâmplă, fenomenul creşte, e la pachet cu uriaşa cantitate de informaţii bune şi ne-bune pe care ne-o oferă universul ăsta al biţilor pentru tot cartierul.
Dar am început cu amuzamentul meu, termin cu el. Câteodată, fără să vreau, citesc câte un astfel de mesaj – pont pentru cei care le fac: cele scurte sunt mai de efect 🙂 – şi atunci mă amuz, după cum spuneam, de amestecul de discurs care se vrea foarte cald, aproape intim, dar care, trecând prin google translate, devine aproape corporatist.
Mesaj devenit amuzant graţie Google translate
De-aia zic: „Bună ziua dragi. Am ales un interes în tine„.
P.S. De curiozitate, am făcut o mică cercetare. Contul de facebook de pe care a fost trimis mesajul fusese creat în aceeaşi zi, avea o postare şi adunase deja 11 „prieteni” care corespundeau profilului invocat de mine mai sus.
Postarea cu pricina? Poza de profil: lady in black pe sub o rochie mulată model panteră (există aşa ceva?), cu dinţii albi – deşi nu-şi arăta zâmbetul, imortalizată la un colţ de clădire uşor părăginită, prin cine ştie ce magherniţă posibil aflată în vreun oraş african. Pe jos, la baza clădirii, e aruncată o poşetă ieftină, galbenă.
Mă gândesc că doamna habar n-a avut că fotografia ei va face carieră pe Facebook (nu prea îndelungată, însă, întrucât Facebook a şters-o relativ repede) şi, iată, va rămâne imortalizată pe blogul unui individ din România, Europa. Amuzant.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns