
Vedere din București. Halbă cu bere începută. Foto: Calin Hera
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

Vedere din București. Halbă cu bere începută. Foto: Calin Hera
Ne-om aminti, cândva, târziu, această întâmplare simplă. Când mâncam clătite inedite la Pizzeria Patru Colțuri din Hunedoara. Se află într-o curte peste drum de Constructorul, înspre Casa de Cultură.
… și se deschid porțile. Și vin oameni. Și se face întuneric (dar nu de tot, pentru că piatra asta din care e făcut Castelul are o lumină a ei, care emană). Trebuie să spun ceva. Chiar dacă totul e spus, totul trebuie reamintit, pentru că, uneori, uităm. Hunedoara. Hunedoreni. Prieteni în curtea Castelului. Film. Citește în continuare
Înaintea erai voastre, a multora dintre cei care răsfoiți acest blog. Profesorii mei, colegii mei, eu. Fotografia unui tablou. Tabloul de absolvire.

Afișul Festivalului Filmului European, ediția Hunedoara, fotografiat la Cinema Pro. Foto: Calin Hera
În speech-ul rostit la Cinema Pro din București, prezentatorul Galei de deschidere a ediției a XX-a a Festivalului Filmului European a spus că, anul acesta, festivalul are un număr record de ediții locale și merge în cele mai mari orașe din țară. Apoi a enumerat, în ordine: Hunedoara, Cluj, Timișoara, Baia-Mare și Tîrgu Mureș. Jur că n-am făcut niciodată exerciții de telepatie, deci nu eu i-am dictat această ordine. Dar așa a spus.

Vedere din București. Limuzina albă din buricul târgului. Lângă hotel Continental. Foto: Calin Hera
Întrucât susțin din răsputeri Miercurea fără cuvinte, îi anunț aici pe toți cei interesați care este actuala Provocare de marți pentru ziua de miercuri: ideea de ALB.
Ilarion, care îi surprinde uneori pe dl. Lică și pe Inginer cu idei cel puțin interesante și surprinzătoare, le-a zis la berea de după-amiază că despre Dan Condrea ar fi putut să scrie, foarte bine, Goethe. „Adică?”, l-a întrebat Inginerul, care nu și-a dat seama unde bate Ilarion.

Vedere din București. Aeul înlănțuit. Foto: Calin Hera
În mod normal nu poți face așa ceva. Cum să acoperi cu vopsea, cu schele, cu uitare, o operă de artă, fie ea și artă stradală? Întrebare retorică. Li s-a întâmplat și unor opere mai vestite decât oaia pătrată a Aeului.

Vedere din București. În plin proces de reabilitare termică (electorală). Foto: Calin Hera
Azi dimineață, dl. Lică s-a trezit perfect normal, dar mai devreme decât de obicei. S-a trezit în cârâială de ciori. Aceleași „vorbe”, repetate obsedant. „Cââââr, craaa, cârrrr!”. Mereu și mereu. S-a gândit că e vreo ceartă conjugală între ciori. Se mai întâmplă. Fiecare o ține pe a lui, cioara și cioroiul, și niciunul nu îl ascultă pe celălalt.
Închei discuția în foileton cu Carmen, Prima Doamnă a „Miercurii fără cuvinte” într-o zi de miercuri, în care prietenii fenomenului inițiat de ea în urmă cu șase ani postează articole în care, teoretic, nu sunt cuvinte, doar fotografii. După ce, în primele cinci episoade ( 1, 2, 3, 4, 5) am vorbit despre începuturile MfC, bloggerița Carmen, dacă a făcut bani din blog, întâlnirile din virtual și din real și ce crede Carmen despre reglementarea internetului, am vrut foarte mult să aflu motivul principal pentru care un blogger de succes renunță la blogging. Am scotocit prin discuția noastră, am aflat și vă supun atenției.
Am ajuns la a cincea parte a discuției cu Carmen (primele patru: 1, 2, 3, 4). După ce am vorbit despre Carmen ca bloggeriță, începuturile fenomenului „Miercurea fără Cuvinte”, întâlnirile din virtual și cele din real, dacă și cum se fac bani din blog, astăzi am fost curios să aflu părerea doamnei MfC despre nevoia sau nu a reglementării Internetului.

Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă :). Sursa foto: Vis si realitate 2
Această a patra parte a discuției cu Carmen (primele trei: 1, 2, 3) are un motto: „Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit să-l frecventez.” Citește în continuare

Pentru Carmen există bucuria de a împărtăși, pe care nu s-a gândit că ar putea-o cuantifica, n-a avut nevoie de asta. Sursa foto: Vis si realitate 2
Am avut o discuție lungă cu Carmen, cea care a adus în România „fenomenul Miercurea fără Cuvinte”. În primele două episoade am vorbit despre Carmen ca bloggeriță și despre începuturile MfC. În partea a treia a discuției am încercat să aflu dacă ea a făcut bani din blog, fiindcă a face din blogging o sursă de venit este un vis secret al multor bloggeri. Citește în continuare
Am copilărit în Hunedoara. Am învățat fotbal pe terenurile din cartierul OM, la „piticii” Corvinului și în tribunele unei echipe fabuloase, pe care Mircea Lucescu a făcut-o acolo, la Hunedoara. Am simțit „fenomenul”. Am multe amintiri frumoase legate de Corvinul Hunedoara. Una dintre ele se leagă de un anumit meci, la care mă refer de fiecare dată când vorbesc cu un anumit domn din București, pe care l-am cunoscut mulți ani mai târziu.
Vine o vreme când un tată trebuie să scrie pe blog despre cartonașele de la Mega Image. E cazul meu, acum*.