Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Afişul Festivalului Filmului European, ediţia a XVIII-a
Am un pont pentru cinefilii mari şi mici: Festivalul Filmului European (a XVIII-a ediţie, deci îşi dă majoratul), care va avea loc între 9 şi 18 mai în Bucureşti şi Târgu Mureş, va aduce 42 de filme (drame, comedii, biografii, scurtmetraje, documentare, filme de animaţie etc) din 25 de ţări.
Lupita Nyong’o şi Chiwetel Ejiofor în 12 ani de sclavie (12 Yearsof Slave)
Am văzut filmul „12 ani de sclavie” („12 Years of Slave„) fără aşteptări prea mari şi am ieşit de la vizionare nici prea-prea, nici foarte-foarte. Povestea pare incredibilă, dacă o priveşti din perspectiva anului 2014, când preşedinte al SUA e Barack Obama, dar se bazează pe o întâmplare reală, din timpul paşoptiştilor (1841 – 1853), anterior războiului civil din America.
Afişul filmului Her, nominalizat la Oscar 2014
Ce e dragostea? Ce-i lipseşte unui om ca să simtă/să se amăgească că şi-a găsit jumătea? Care e limita dintre a fi fericit şi doar a ţi se părea că eşti fericit şi că ai cui împărtăşi asta? Unde începe şi unde se sfârşeşte iubirea? Şi ce au calculatoarele, smartphone-urile, sistemele de operare, tot felul de roboţi şi roboţei cu toate acestea?
Filmul Her, nominalizat pentru titlul de Cel mai bun film la ediţia din acest a Premiilor Oscar, este, într-un fel, o prelegere filosofică. E prima poveste de dragoste dintre un om şi un computer, poveste venită dintr-un viitor care, de ce nu?, ne paşte.
Afiş American Hustle
Film american tipic, American Hustle are cam tot ce-i trebuie pentru a câştiga multe statuete la ediţia din acest an a Premiilor Oscar, inclusiv pe aceea pentru cel mai bun film. Mai mult decât atât, careul de aşi (Christian Bale, Amy Adams, Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence) şi cu regizorul David O. Russell cinci, sunt favoriţi, fiecare, pentru câte o statuetă individuală (Russell e nominalizat chiar la două: regie şi scenariu). Aşadar, aşteptările sunt uriaşe. Meritat? Eu zic că da.
Un tip şi-o tipă s-au specializat în a da mici lovituri, din care îşi asigură venituri mai mult decât decente şi o viaţă palitantă împreună. Tipul are şi o nevastă, plus copilul acesteia, şi o spălătorie. Cam pe când tocmai se gândesc să mai dea două-trei lovituri şi s-o întindă din SUA, departe, unde să nu-i urmărească agenţii FBI, adică fix în România
Portofel electronic RATB
– Patru călătorii, vă rog.
Cum femeia dinăuntrul gheretei RATB priveşte prin mine, adaug:
– Cât costă?
– Cinci douăzeci (e vădit iritată).
– Nu ştiam. Am întrebat să aflu cât trebuie să plătesc, mă simt dator să explic.
– Aha, nu folosiţi… Noroc cu zăpada asta.
În timp ce îi mulţumesc (ar fi putut să mă mai ţină în ninsoare; eu nu aveam nici reşou, nici flanelă albastră, nici părul pe bigudiuri), domnul care fusese înaintea mea, auzind frânturi din conversaţie, se întoarce cu cardul în mână:
– Şi cum trebuie să procedez cu asta?, îşi încearcă el norocul.
MFC. Facsimil aproape ilizibil după poezia postumă care închide volumul „Poezii” de Mihai Eminescu, apărut la editura Eminescu în anul 1984
Ce gătim astăzi? Printscreen de pe un site de ştiri
Am fost curios ce se scrie online astăzi despre Mihai Eminescu. Am luat primele articole, aşa cum le afişează Google pe paginile 1-3 atunci când îi ceri să caute articole despre Mihai Eminescu. Sugestivă mi se pare captura de mai sus, în care fotografia clasică a poetului este însoţită de reclama oferită presupun tot de Google.
Iată mai jos ce am găsit pentru dumneavoastră.
Scări şi scaun la intrarea într-un magazin online destul de vestit din Bucureşti. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Atunci când spui magazin online te gândeşti la tehnologie, internet, viteză, promptitudine, calitate, modernitate. De acord, trebuie să ai măcar o fărâmă de gând-alertă („dacă-i ţapă?”), asta mai ales dacă eşti din Bucureşti. Mânat deci de aceste gânduri, te uiţi la poze, citeşti despre, dai câteva click-uri ca să alegi ceea ce crezi că îţi trebuie, faci comanda.
Dacă ţi-e OK să aştepţi până vine livrarea e în regulă, te întâlneşti la un moment dat cu un curier şi gata. Dacă te grăbeşti, îţi notezi frumos adresa depozitului sau a magazinului online ‘în carne şi oase” şi te duci într-o dimineaţă la locul cu pricina, să ridici ce-ai comandat şi crezi că nu găseai la mall atât de bun şi atât de ieftin.
În cazul în care recurgeţi la a doua variantă, fiţi pregătiţi
Vedere din Bucureşti. Pictură murală a unor elevi plonezi pe peretele unui bloc din cartierul Militari, staţia de metro Gorjului. Foto (cu telefonul): Călin HERA
Că tot e la modă să scrii pe peretele altuia*, azi am conştientizat o pictură murală care stă de vreo patru luni pe un bloc din cartierul Militari, aflat la staţia de metrou Gorjului. E făcută de Justyna Posiecz-Polkowska, Anna Taut și Wojciech Woźniak, sub îndrumarea lui Rafał Roskowiński și Jacek Zdybel, de la Școala de Pictură Murală din Gdańsk (SPMG).
Privită de departe, pictura e ca un tricolor uriaş, frumos stilizat: o bărcuţă din hârtie pe o apă tricoloră (predomină galbenul), lăsând o dâră roşie, alb-roșie. Culorile
Magnus Carlsen, noul campion mondial la şah. Captură http://chennai2013.fide.com/
Tocmai am văzut ultima partidă dintre Magnus Carlsen şi Viswanathan Anand (remiza care i-a asigurat titlul norvegianului) şi urmăresc conferinţa de presă. Revin cu câteva consideraţii.
Fotografie-viral: stauteta care însoţeşte premiul de la PR Awards acordat OMA Vision pentru comunicarea Festivalului George Enescu. Foto (cu telefonul): Ana-Maria Ispas
Povestea unei fotografii care întrucâtva a devenit viral. Cum să nu povesteşti aşa ceva? Deci Ana a avut o idee genială. Nu ştiu dacă atunci i-a venit sau s-a gândit de mai multă vreme. N-am întrebat-o. Cred că a fost spontaneitatea de vină. E o tipă spontană. A aşezat statueta pe afiş. Lumina era puţin cam puternică (da, se risipise ceaţa). Contrastul afiş / statuetă însă nu era cel mai bun. Aşa că a aşezat statueta pe alt afiş, cel pe fond albastru. De data asta, fiind alt arnajament, realizat în altă parte a încăperii, lumina a fost mai slabă. Bliţul s-a declanşat automat. Lumina s-a reflectat în luciul afişului. Fotografie ratată. Dar Ana, cu încăpăţânarea-i ştiută, a mai încercat o dată, de data asta fără bliţ. Telefonul ei e suficient de performant. Când am privit fotografia am văzut minunea: sloganul „Magia există” se oglindeşte în statuetă. Se poate scrie un eseu despre înţelesul acestui lucru.
priveşte-i cu îngăduinţă maestre
ar vrea să vadă cucuie să spargem ferestre
să scârţâie uşi să cânte orchestre
de vaiete nobile dar foarte terestre
ar vrea să ne vadă pocnindu-ne peste
obraji să ne facem unii altora feste
i-aşteaptă acasă iubite neveste
avide de multe detalii despre aceste
fandări elegante scatoalce modeste
cu toţii vor da mai apoi lumii de veste
despre un alt fel de încă nespusă poveste
în care totul devine exact ceea ce este
Litera D, diferite fonturi (alese de Călin Hera)
Dacă nu ia toată lumea ore de dicţie, se poate întâmpla ca, uneori, să ţi se spună una şi să înţelegi alta – fără vina ta, fireşte. De aceea s-a inventat vorbitul pe litere, în special la telefon (distorsionează aparatele astea, ceva de speriat!). Cred că ar fi foarte interesant un studiu la care să participe telefoniste şi angajaţi ai diferitelor call center-uri, astfel încât să aflăm cam care e ponderea cuvintelor folosite de români atunci când vor să definească o literă.
Tanti Nina are 92 de ani. Îşi poartă cu mândrie capotul seara, când iese la Vecina să vadă telenovela „la plasmă”. Nu încuie uşa. „Ce să-mi fure?”. Totuşi, ţine sub cheie, în şifonier, pachete de cafea şi de Kent, o blană şi podoabele de argint de le poartă de Revelion (după ce le dă cu pastă de dinţi). Azi i s-a plâns domnului Lică: „Mi-a ieşit 7 la urină, maică, nu mai e ca pe vremuri, he-he…”. Are un „he-he” anume, ce nu lasă loc de replică, aşa că dl. Lică nu va afla cum era urina aia bună, de demult.
I-am rugat pe studenţii mei din anul II să îşi aleagă un loc prin care se vânzolesc mulţi oameni şi să îşi noteze ce văd acolo timp de 2-3 ore (exerciţiu de observaţie jurnalistică). Ieri am primit primele notiţe. Unul dintre ei, A.C., a scris telegrafic şi sec două pagini A4 cu precizie de videoclip. La un moment dat, spre final, am dat peste o bijuterie căreia i-aş putea spune ‘bijuteria dintr-un caiet de reporter’. Tânărul meu coleg a scris un haiku (aproape-aproape OK tehnic* – mai puţin primul vers; numărul de silabe e mai potrivit în varianta în lb. engleză), pe care îl redau fără comentarii suplimentare:
Prima ninsoare din acest sezon. La Braşov, fotografiată de Mediafax
E fascinant că, pe nou, anotimpurile sunt foarte clar delimitate. Am avut o vara lunga şi incredibil de bună – nici vorbă de seceta şi canicula cu care am fost ameninţaţi. Apoi, deodată, s-a făcut toamnă, la foarte scurt timp după echinoxiul de toamnă.
Două fotografii cât trei mii de cuvinte
Viaţa unui fotbalist e interesantă şi poate oferi săptămânal noi perspective. Un atacant devine sau nu faimos, în principiu, în funcţie de numărul de goluri înscrise în porţile adversarilor. Există unele gesturi care pot face ca răutatea sportivă din teren să se transforme în altceva şi să transmită o imagine pe care nici fotbalistul cu pricina, nici impresarii lui (şi nici familia-i) nu şi-ar fi dorit-o.
Das Rheingold, Aurul Rinului, de Wagner – imagine dintr-un spectacol desfăşurat la Metropolitan Opera
Concurs-fulger. Fan declarat al conceptului Bucureştiul creativ, cum mă aflu, pun la bătaie două bilete la un super-eveniment din cadrul Festivalului George Enescu: Aurul Rinuluide Wagner, în interpretarea Rundfunksinfonieorchester Berlin. E prima parte tetralogiei wagneriene, unul dintre cele mai „grele” momente ale festivalului. Spectacolul începe la 19:30 şi are loc duminică, 15 septembrie, deci e un concurs-fulger!
Ce aveţi de făcut? E simplu: faceţi ceva creativ inspirat de Aurul Rinului. Sunt admise lucrări foto, filmuleţe, desene, picturi, poezii, proze scurte şi arhiscurte, maxime, cugetări etc. Important e să fie originale, creative şi să le primesc în timp util.
Anunţ câştigătorul mâine, la 12:00, urmând să-i înmânez biletele înainte de începerea spectacolului (fireşte). Da, ne-bucureştenii sunt dezavantajaţi, dar asta sper să nu-i împiedice să participe.
Tramvaiul 1
Când are timp, domnului Lică îi place să privească şi să asculte Oraşul. Nu-i place să-l miroasă, dar asta e altă poveste. Mi-a împărtăşit câteva din tehnicile lui; vi le voi dezvălui cu altă ocazie. De data asta am încercat doar să pun în practică unele dintre ele. Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi una e teoria, alta practica, a ieşit ce-a ieşit (vezi mai jos), dar recomand cu căldură călătoriile cu tramvaiul. Din când în când, măcar.
Îl aştept de multişor. Vine. Urc. Precizare subînţeleasă: e înţesat. Cu toate acestea, o distinsă doamnă trupeşă, având trăsături caracteristice comercianţilor din mijoacele de transport în comun, îşi face loc prin mulţime împreună cu binecunoscutul îndemn subînţeles „Am cârlige de rufe. Papiote. Elastice am!”. Avea şi unghiere,
Călin Hera. PA-uri şi mirări 