Archive for septembrie, 2009

« Intrări mai vechi  |   Articole recente »
14/09/2009

Uneori doare

Mă doare capul ca şi cum m-aş fi pieptănat
în formă de dig care opreşte valurile liniştite dar fără sfârşit,
ca şi cum ar fi trebuit să scriu de-a-ndoaselea te iubesc, apăsat.

Mă doare capul ca şi cum, nepus de nimeni, aş fi început
să număr din doi în doi bărcile ieşite deja în larg,
atunci când soarele se va fi ridicat deasupra unui golf încă mut.

Mă doare capul de parcă ar fi eşuat înăuntru un feribot.
Unul alb, încărcat cu o droaie de oameni,
fiecare cu câteo poveste din care înţelegi câte ceva. Dar nu tot.

De parcă s-ar fi adunat la aceeaşi tavernă
toţi beţivanii guralivi din Sidari,
cu mustăţile lor albe, cu sandalele lor din piele de capră eternă.

Mă doare capul de parcă l-aş fi scufundat într-o găleată cu uzo.
De parcă mi-ar fi amorţit părul privind luna muşcată de zori.
Iar apoi m-ai fi chemat să-mi arăţi ceva. Tu, muzo.

Posted in Poezii | 22 Comments »

Etichete: , ,
13/09/2009

Elefantul lăcustelor

Femeia credea că e o frunză. Prea stătea nemişcată. Cum o fi ajuns frunză la etajul al optulea, prin fereastra închisă? Naiba ştie.
– Nu e frunză, a zis bărbatul, de cum a văzut-o.
Era prea îngustă pentru o frunză şi, mai ales, era de un verde bizar. Când s-a apropiat de ea, a primit confirmarea: nu era frunză şi era nemişcată. Înţepenise. Iniţial, a vrut să ia mătura şi un făraş. Apoi s-a răzgândit. Dacă lăcusta aceea uriaşă, elefantul lăcustelor, a ales să moară acolo, pe parchetul din casa lui, merită altceva. A rupt din caiet o foaie albă, pe care n-apucase încă, să scrie vreun vers, a vârât-o sub fosta vietate, apoi a ridicat-o şi a dus-o, aşa, până la fereastră. Elefantul lăcustelor a fost, preţ de un minut, poezia nescrisă.

 

lacusta

Posted in Fotografii, Mirări, PA/Proză Arhiscurtă, ZideZi | 18 Comments »

13/09/2009

Ochii care nu se văd se uită

Autor: Ioan Bistriteanul

Şi se uită cu mare mirare spre ceea ce cred ei a fi oglinda. Dar cum acolo nu se vede nimic, se uită în alte părţi, după alţi ochi. Uneori protecţia ochelarilor de soare e suficientă, alteori închiderea ochilor, de cele mai multe ori depărtarea. Însă pentru ochii ce nu se pot privi în oglindă uitarea e propria uitare. Mirarea cu atît mai mare. Aparţin oare fantomelor? Fiinţelor din alte lumi? Poate, cu siguranţă nu muritorilor.

Ehe, cel mai greu va să le fie vampirilor. Lor nici umbra nu li se vede, nici ochii nu şi-i pot privi în oglindă. Dar usturoiul nu topeşte lacrimile.

Posted in ZideZi | Leave a Comment »

Etichete: ,
13/09/2009

Scări. De Sorin Stanciu

Sorin Stanciu mi-a mai trimis o fotografie, special pentru acest blog:

 

foto sorin

„Fotografia, o forma de memorie” Foto: Sorin Stanciu

Posted in Fotografii | 1 Comment »

13/09/2009

La alţi ochi

Autor: ?

Se terminase spectacolul din ziua a doua a festivalului Cerbul de Aur şi am plecat cu toţii din Piaţa Sfatului la o bere. Vorbele zburau între noi în cerc de priviri, iar tu erai în dreapta mea. Înca mai fredonam „Primăvara începe cu tine” a Holografilor când am observat că de la altă masă, cineva mă privea. Nu, nu mi se părea. Acea privire trimitea un ocean albastru revărsat înspre seara mea şi l-am primit. Abia pe urmă am priceput că ochii care nu se vad se uită… la alţi ochi.

Posted in ZideZi | 5 Comments »

13/09/2009

Felicia

Îmi amintesc prima femeie, prima dragoste, primul sărut. Reţin destul de precis şi ziua când am ţinut prima oară de mână o fată. Aveam aproape cinci ani, eram la grupa mijlocie. Ea, la grupa mare. Felicia, aşa o chema. Eram la film, cu grădiniţa, la Albă ca zăpada. Avea mâna caldă şi avea un inel. Asta mi-a dat, aşa, o senzaţie foarte specială. Îmi părea foarte frumoasă, cochetă, mai ales că-şi pusese, numai după ce se făcuse întuneric, nişte ochelari cu rame negre.
Mi-amintesc toate astea dar, nu ştiu cum, din după-amiaza aceea, parcă nu i-aş mai fi văzut ochii niciodată. Şi dacă m-ai bătea, am uitat culoarea ochilor ei. Dar cred că erau frumoşi, cei mai frumoşi.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 5 Comments »

Etichete: ,
13/09/2009

Ochii care nu se vad

Autor: ?

Copilul meu drag,

Am fost alături de tine azi, în prima ta zi. Ţi-am mângâiat hăinuţele noi, ţi-am aşezat cârlionţii de pe frunte, ţi-am dus ghiozdanul prea greu. Pe drum, nu-mi puteam lua ochii de la tine, eram atât de mândră ! Eşti deja şcolar, ce repede trec anii ! Ajunşi în curtea şcolii, ţi-am simţit nerăbdarea şi teama de necunoscut. Toată mulţimea gălăgioasă se oglindea în ochii tăi mari. Te-am văzut aşezându-te în bancă, răsfoind abecedarul, ridicând mâna pentru prima dată. Şi am plâns.

Posted in ZideZi | Leave a Comment »

Etichete: ,
12/09/2009

Servesc patria. Cu bâta-n baltă

În spatele fermei, la vreo 250 metri depărtare, după pâlcuri, e braţul vechi al Dunării. Mai aproape, canalul de irigaţii unde au loc partidele de pescuit, duminica. Căpitanul de la Ferma Lunca şi locotenentii săi de la fermele mai modeste vin cu scule din fibră de sticlă. Plutonierii au undiţe din trestie, iar soldaţii leagă fire de nailon murdare în vârful unor beţe.

Duminica trecută a ieşit rau. Coman, căruia unii îi zic Cioară, a scos din apă mai mulţi peşti decât toată ofiţerimea la un loc.
Urmarea 1: „Soldat, mergi şi bărbiereşte-te, îţi umblă păduchii pe obraz! Şi lustruieşte bocancii, soldat, că faci de râs armata!” (Mitran)
Urmarea 2: Niciun soldat nu are voie să se uite la filmul artistic de la ora 20.00. (idem)

Altfel, are balta peşte, dar voi nu vă mai puteţi apropia de ea. A devenit un privilegiu.

Posted in Amintiri, Proza, Servesc patria | 13 Comments »

Etichete: , , ,
11/09/2009

Trei etape de concurs. Clasamente

Au fost cinci PA-uri în etapa a treia. Avem un clasament de etapă (sunt curios dacă interesează pe cineva lucrurile astea):

1. PAriu
2-3. Poveste de iarnă
Teoria lui Lică
4. PUB
5. ImPAct

Le multumesc autorilor, vă reamintesc că e în plină desfăsurare etapa a patra, Ochii care nu se văd se uită, si vă provoc să scrieti PA-uri. Stiu că Leo avea un banner care populariza acest concurs, acum nu-l mai văd, deci s-ar putea să-l uit. De aceea, o rog pe Leo să ni-l dea aici, poate vom mai fi fiind vreunii care vom vrea să-l urcăm pe bloguri. Zic si io.

Posted in ZideZi | 13 Comments »

11/09/2009

Nisip

nsipul e umed se poate desena pe el
se poate sãpa o groapã adâncã
se poate lipi de glezne de tălpile goale
poate rămâne lipit o vreme de coapse

şi încă

nisipul e umed când se lipeşte de retină
ca o amintire care îţi intră în ADN
ca o poveste interioară care mănâncă
tot ceea ce ai gândit până atunci

nisipul ronţăie ziua închide în sine
orice tentativă de evadare din golf
adică din aerul care urcă pe stâncă  

nisipul e umed acum ca o apă groasă
de parcă ar fi plouat neîntrerupt
douăzecişipatru de ore

e mişcător nisipul ca o poruncă
de care vrei să scapi dar n-ai încotro

nisipul e umed deci aproape perfect
se pot construi atâtea castele oraşe cetăţi
într-o dungă

Posted in Poezii | 23 Comments »

Etichete: , ,
10/09/2009

Iarna, vara, carul si sania. Gata cu etapa 3

S-a încheiat etapa cu caru, sania, iarna si vara. Mai jos, PA-urile de jurizat, conform regulamentului.
(Vă astept voturile până mâine, 12.00.)

ImPAct
PUB
Teoria lui Lică
PAriu
Poveste de iarnă

Le multumesc frumos tuturor autorilor si adaug rugămintea: veniti cât mai multi aici, la concursul de PA-uri!

Etapa următoare: Ochii care nu se văd, se uită
Deadline: luni, 12.00.
Baftă!

Posted in ZideZi | 3 Comments »

Etichete:
10/09/2009

Floarea soarelui. Foto Sorin Stanciu

Am mai primit o fotografie marca Sorin Stanciu. Comentariul e laconic, ca de obicei: „Si totusi se-nvârteste”. Ceea ce e corect, nu?

 

New Image Sorin Stanciu

Posted in Fotografii | 4 Comments »

Etichete: , ,
10/09/2009

Servesc patria. Sacrificiu de pion

Îţi place să joci partidele de şah din meciul Kasparov-Karpov. Alea pe care le publică Sportul. Priveşti foaia cu pătrăţele minute în şir, seara, şi fluieri admirativ. Dănuţ Anton, din Roman, zice că te-ai ţăcănit. Singurul care te înţelege este Costin, suceveanul care vorbeşte mai ardeleneşte decât tine. De fapt, e din Vatra Dornei, de dincoace de munţi. Aşa se explică graiul.

Costin a intrat primul la filosofie-istorie la Iaşi. E un tip dintr-o bucată. Cam cioban (adică e foarte dotat!), simplu şi direct. Am discutat ceva istorie. Nu are foarte multă imaginaţie, adică nu iese prea mult din litera cărţilor pe care le-a citit. Dar le-a citit bine. Are o inteligenţă enciclopedică. E lucru rar să discuţi pe aici altceva decât despre gagici, fotbal şi probleme strict legate de agricultura noastră socialistă mecanizată.

Ceea ce te-a impresionat cu adevărat la Costin este cât de bine poate să joace şah. E înscris la un club de şah în Suceava şi tocmai trebuie să dea nu ştiu ce examen de categorie. Aţi jucat pe rupte. Primele patru partide te-a bătut la fundul gol. Apoi ai scos o remiză. Chestia e că ştie teorie cu ghiotura, mută repede, mai ales la deschidere, şi nu greşeşte. Îţi imaginezi că aşa joacă şi robotul pe care ţi l-a trimis Sandu din America… Abia aştepţi permisia, ca să-l încerci.

Acum reuşeşti să câştigi două partide din opt, cu câte una sau două remize între ele. Cel mai puţin îţi place să faceţi remiză. Ai observat că atunci când muţi foarte neaşteptat sau faci vreun sacrificiu se întâmplă să-l derutezi. Foarte mult jucaţi în orb, în timp ce depănuşaţi porumb sau încărcaţi camioane. Nu reuşeşti însă să duci prea departe partidele pe neve. N-ai câştigat niciunua.

Posted in Amintiri, Proza, Servesc patria | 12 Comments »

Etichete: , ,
09/09/2009

Poveste de iarnă

Autor: ?

Iarna-şi aşternuse covor de omăt peste sătucul liniştit, uitat de lume. Afară era ger. ger. că până şi vântu-şi îngheţase ultima suflare.
Pe prispa casei din margine de sat, în cuşca lui Grivei, o pisică îşi cuibărise oasele-i bătrâne. În somn, torcea amintirile unei veri călduroase, petrecută prin copacii din livadă, la vânătoare de păsărele.
În casă, lângă gur-aprins-a sobei, Grivei îşi cuibărise oasele-i bătrâne. În somn, mârâia amintirile unei veri călduroase, petrecută într-un lanţ nu mai lung de câţiva coţi, păzind livada unde pisica-şi alerga fudulă oasele-i bătrâne.

Posted in ZideZi | 5 Comments »

Etichete: ,
09/09/2009

PAriu

Autor: ?

Dacă cineva vrea să te sperie ca să te supună mai uşor o să înceapă prin a-ţi distruge cumva, inteligenţa.Să te clatine din rădăcini.Să nu mai ai încredere  în tine.Trebuie creată teama  şi trebuie creată şi lăcomia. Pariu că iarna nu-i ca vara ? Oricât de multe probleme ai  în viaţă, tu ai mai multă inteligenţă decât probleme. Un om inteligent nu e lacom. Aduni provizii pentru ziua de mâine pentru că nu ai încredere că mâine mai eşti  în stare să ataci viaţa cu aceeaşi forţă. Şi atunci, stochezi. Iarna cal car şi vara sanie.

Posted in ZideZi | 8 Comments »

Etichete: ,
09/09/2009

Concursul de PA-uri. Clasament de etapă (2)

Mă încăpătânez să duc provocarea mai departe, chiar dincolo de etapa a treia („Iarna car, vara sanie”). Vă reamintesc: câstigătorul îsi poate alege el însusi premiul, la care se adaugă deja legendarii pupici geaninosi.
Mă văd împins de o pornire aparent inexplicabilă să vă mărturisesc că îmi doresc să citesc PA-urile voastre. Nu e o leapsă, e doar o dorintă.

Până una-alta, vă arăt clasamentul etapei a doua:

1. Groapa altuia si omul singur
2. Pas cu pas
3. Superstitie
4. Primăvara dinspre vară
5. –

Posted in ZideZi | 17 Comments »

Etichete: ,
09/09/2009

Teoria lui Lică

Dl. Lică avea o vorbă: „Nu mi-e bine când mi-e bine”. Teoria lui era simplă: după bine, rareori urmează mai bine. De regulă, roata se învârteşte. Aşa că, fire complicată, dar sensibilă, prefera să-i fie rău pentru că, potrivit teoriei la care lucrase toată viaţa, inevitabil va urma un mai bine reconfortant. Ceea ce, desigur, avea darul să înceapă a-l nelinişti.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 4 Comments »

Etichete: ,
09/09/2009

PUB

Autor: ?

Dacă iarna trebuie să-ţi faci car…
Dacă vara trebuie să-ţi faci sanie…
Dacă iarna nu-i ca vara…
Dacă vara nu-i ca iarna…
Dacă sania nu e car, şi carul nu e sanie…

Te sfătuim să investeşti într-un car-sanie cu apperance atractiv, motor 200 CP cu propulsor hibrid, silenţios, fiabil, cutie automată, dotări maxime, inclusiv dublu climatronic, patru locuri, sistem audio HI-FI, decapotabil cu hardtop, protecţie 5 stele, parcare robotizată şi mult mai mult decât atât ! Preţ fără concurenţă !

Posted in ZideZi | 8 Comments »

Etichete: ,
09/09/2009

ImPAct

Autor: ?

2972. Stelarii erau de mult în altă galaxie. Aproape că am uitat cum a început totul…
Acum 36 de ani am descoperit că un asteroid va lovi Pământul. Nimic nu avea să supraviețuiască. Atunci, lumea s-a împărțit în două: stelari și pământeni.
Ar fi fost timp să construim nave pentru toți, dar stelarii nu au reușit să ne convingă să ne părăsim căminul.

Am crezut prea mult în Misiunea de interceptare a asteroidului!

Cu doar 3 luni înainte de impact, Misiunea a eșuat. Prea puțin timp pentru orice, în afară de rugăciuni.
Din spațiu, eu, conducătorul Misiunii, voi fi martor tăcut al dispariției vieții pe Pământ.

Liniște. 5, 4, 3, 2, 1, impact. Liniște.

Posted in ZideZi | 5 Comments »

Etichete: ,
« Intrări mai vechi  |   Articole recente »