Autor: ?
Skumpika mea,
Ît scriu scrisoarea asta dela bulău. Crecă sti că acu doă luni mau prins cu mâtan sac. Ieram în cismigiu mă plimbam cu băieti si unu mio pus piedică. Am alunecat cu mânan buzunaru lu un gras. Când mam ridicat ieram cu coaja lui ân mână. Grasu nica. Da apoi grasu so oprit la taraba cu vată de zahăr so vrut săsi ia vată de zahăr. Satunci o văzut că nu mai iera coaja si mo văzut cu ean mână. Gras gras da era sprinten că iera curcan. Si mo prins si mo băgat la bulău. Acu mai am fo 5 ani pânmă liberez cam recunoscut salte furturi care nu leam făcut. Colegii de celulăs misto un malac montrebat dacam sau nam gagică.. Iam zis cam. Da mio zis cochi care nu se văd se uită co saibă iel grijă de mine. Iel mio corectat scrisoarea că sti că io am făcut doă clase. Team sarutat cu drag. PA!
Din celulă
dincolo de vedere, privirea
Autor: ?
ti-am uitat ochii, privirea nu..
nu-mi amintesc cum aratau, imi amintesc cum ma priveau.
pe drumul dintre ochii tai si ochii mei, cel mai ondulat dintre drumurile drepte, alergau in galop fotonii… care se incurcau prin gene si cand porneau si cand soseau, asa ca genele noastre aveau serios de lucru, batand din aripi mai ceva ca inimile.
deschideam ochii mari sa-ti prind privirea din plin, sa nu scape nici un pic pe alaturi…
pana cand ochii mei au obosit de-atata zbucium, iar ochii tai neobositi au alunecat mai departe, pe alte drumuri, onduland alte gene.
iar eu ti-am uitat ochii, privirea nu. si am dat-o mai departe, spre aducere aminte
Revedere
Autor: ?
Iubea amintirea acelui moment in care l-a cucerit cu o privire. Se stiau de mult, insa pana atunci nu-i remarcase ochii mari si frumosi, care i-au atins usor sufletul, l-au mangaiat si l-au lasat tanjind dupa mai mult.
Iubirea lor a fost tumultuoasa, dar s-a sfarsit la fel de neasteptat precum a inceput. In lungile nopti care au urmat, incet-incet amintirea ochilor ei mari si frumosi a ramas singura care mai tinea in viata durerea de care nu reusea nicicum sa se ascunda.
Pana intr-o zi, cand a revazut-o intr-o statie de tramvai. S-au salutat, iar el a privit-o putin mirat. Ochii ei mari si frumosi devenisera cei mai banali ochi din lume.
Uneori doare
Mă doare capul ca şi cum m-aş fi pieptănat
în formă de dig care opreşte valurile liniştite dar fără sfârşit,
ca şi cum ar fi trebuit să scriu de-a-ndoaselea te iubesc, apăsat.
Mă doare capul ca şi cum, nepus de nimeni, aş fi început
să număr din doi în doi bărcile ieşite deja în larg,
atunci când soarele se va fi ridicat deasupra unui golf încă mut.
Mă doare capul de parcă ar fi eşuat înăuntru un feribot.
Unul alb, încărcat cu o droaie de oameni,
fiecare cu câteo poveste din care înţelegi câte ceva. Dar nu tot.
De parcă s-ar fi adunat la aceeaşi tavernă
toţi beţivanii guralivi din Sidari,
cu mustăţile lor albe, cu sandalele lor din piele de capră eternă.
Mă doare capul de parcă l-aş fi scufundat într-o găleată cu uzo.
De parcă mi-ar fi amorţit părul privind luna muşcată de zori.
Iar apoi m-ai fi chemat să-mi arăţi ceva. Tu, muzo.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 