Avertisment (autor?)
Pe ecran, o premiera.O poveste duioasa de dragoste. Lacrimogena.
In sala oamenii respira toti in acelasi timp – cand respira.
The end…ecranul aproape se intuneca, oamenii se ridica de pe fotolii si se pregatesc de plecare. Ecranul se lumineaza din nou. Apare o pisica frumoasa cu o privire blanda si dragastoasa. Si un text: „Mâta blanda zgarie rau!”. Spectatorii sunt nedumeriti. Nu-nteleg ce cauta mâta pe ecran. Autorul scenariului are pe fata un zambet trist. El stie.
Mâta speriata (Autor?)
Umbla cu mâta-n sac
fara sa recunoasca.
L-au prins si l-au somat
din drum sa se opreasca.
– Ce ai domnule-n sac?
– In sac am doar spanac!
– Spanacul face miau?
-Eu n-aud nici un miau
Si nu vreau sa mai stau.
Pierd timpul de prisos!
– Aseaza sacul jos!
Ce sa faca ” saracu”
Cu grija lasa sacu’
sa nu strice „spanacu”.
Unul, mai nevricos, sacul a rasturnat
Mâta-n aer saltata cam rau s-a speriat
Si dintr-o saritura, pe nas l-a zgariat.
Caci:
Blanda este pisica si tine la stapin
Dar cand e speriata nervii nu o mai tin!
Oare am facut bine? (Autor ?)
Bun si acu? Ce fac? Si fara mata si zgariat? Cine mi-o fi dat-o pe cap? Ia-o e dulce, cuminte, nu face nimic …E adevarat , nu face absolut nimic, doar mi-a distrus o canapea, 3 perne, si din papagal au ramas doar penele. Si, totusi, cand sa o iau si eu in brate sa o managai, sa o alint , sa ma bucur de ochisorii ei frumosi, de balanita ei fina, nebuna ma zgarie pe fata…si chiar o indragisem, ma scapase de nesuferita de pasare care ma trezea la 5…Acu, i-am facut-o cadou soacra-mii, sa se bucure si ea de o mata blanda, ca doar sunt la fel amandoua, miauna ce miauna frumos si deodata le vezi cum scot ghearele…Oare am facut bine?
Mita blinda zgirie rau (Autor?)
Circotasii sperau sa-l vada devorat pina la cina. Asa ar trebui sa pateasca orice soricel indragostit de pisica. In ciuda tuturor asteptarilor, vine acasa mai spre dimineata, beat de fericire cu putin alcool in singe. Arunca panglica de Don Juan cit colo si se intinde pe dusumea intr-un extaz complat. Soricimea il privea cu ochi mariti de admiratie.
– Si cum a fost?
– Incredibil! Ce dama buna! Am urcat-o pe pereti! Daca nu ma credeti, priviti aici!
Se dezbraca de camasa de matase si le intoarse spatele plin de singe.
Cartela (Autor ?)
Lumina alburie incepea sa-si faca loc printre jaluzele. Ii auzea, prin vis, respiratia linistita, iar parfumul ei ii gadila narile. Simtea, instinctiv, ca e timpul sa plece, dar prea era placut culcusul si continua sa viseze. „La prima intalnire mana pe picior, apoi…”; intinse gatul si primi raspuns. Ah, da! Uitase sa-i reincarce cartela. Baigui, inca ametit de somn:
– Cartela, draga…
O palma vioaie, aplicata cu precizie de cosmeticiana, il facu sa sara in capul oaselor.
– Ai si uitat cum ma cheama? Nesimtitule!
Horoscop (Autor ?)
Zodia: „Pisica blândă”. Caracteristici generale: botul moale şi umed, gheare ascuţite, privire piezişă. Independentă, îi place să se distreze. Nu se şochează prea repede şi stie să te consoleze când visele tale s-au dus pe apa sâmbetei.Îi plac afecţiunea şi motanii curajoşi.
Dar, e fascinată de propria blană. Dacă te descurci mai bine decât ea la prins şoareci înseamnă că ai avut noroc chior. Ai câştigat la loto ? Şi ce ? Ea şi-a îndoit o gheară. Pentru fiecare noapte în care te iubeşti cu ea pe canapea o să petreci alte zece parându-i atacurile fizice. Vrea putere iar dacă vrei să fii tratat ca un motan adevărat, alege altă zodie.
Mandela (Autor ?)
Aveam o pisică neagră. Mandela. Pisică de bloc. Curăţică. Felină. Într-o zi, am găsit-o dezmierdând rămăşiţele unei vrăbii rătăcite fatal în balcon.
Mai puternică e altă amintire: seara când s-a făcut domnişoară şi când era evident că îşi dorea să devină doamnă. În părculeţ se pornise o hârjoneală drăcească. Cum s-o laşi afară, cu derbedeii?
Am rezolvat-o cu nişte beţişoare de urechi. Atunci m-a zgâriat întâia şi ultima oară. Spre dimineaţă s-a liniştit. În seara următoare n-am mai găsit-o. Sper, doar, că a căzut în picioare. Locuiam, totuşi, la etajul patru.
Mmm…daaa… (Autor ?)
Ieri, la manichiură, m-a luat în primire o tipă micuţă, îmbrăcată cu o pereche de şalvari roz şi un tricou bleu. Pe părul morcov, tuns scurt, purta o diademă de care era fixată o fundă imensă din plasă, iar de fundă era agățată o păpuşică din pânză.
Cât timp s-a ocupat de mine, tot mormăia ceva în barbă. Până la urmă n-am mai rezistat:
– Scuze, aţi spus ceva?
– Nu, nuuu, vorbeam singurică (pe un ton scăzut, mâţâit şi alintat).
– Vă rog să vă grăbiţi puţin, am un bebe care mă aşteaptă acasă.
– Un bebe? Oaaa….mmm….daaa….Ce frumooos….mmm…daaa (era într-o continuă mirare!). Pot să vă întreb ce vârstă aveţi?
– 36! (mândră)
– Ahaaa…Eu credeam că 40…mmm…daaa…
Joc de rol (Autor ?)
– Alo ? Pisicuţa la telefon ?
– Miau.
– Zisă şi Pis-pis-pis ?
– Miau !
– Află că te-am visat azi noapte-n vis !
– Miau ?
– Daaa…
– Miau…
– Te spălam… Te pieptănăm…
– Miorlauuu…
– Până şi o fundă roşie îţi puneam !
– Miauuu…
– Dar tu pe mine te-ai supărat – nu cunosc motivul, o fi, probabil, instinctul animalic – şi pe obraz m-ai zgâriat !
– Miau ?!
– Bestie mică ! Sălbăticiune ! Felină nestăpânită !
– Miau ! Miau ! Miau !
– Mami… acum hai să ne jucăm de-a altceva !
Karina (Autor ?)
Frumoasă şi talentată, Karina pare bunătatea întruchipată. Are ochii mari, zâmbet larg şi un suflet cât roata din parcul Herăstrău.Când o priveşti ţi-e foarte clar că nu poate deranja nici măcar o muscă. Başca o doză de timiditate. Tabloul se schimbă radical atunci când micuţa sportivă intră pe terenul de judo. Nu devine o fiara în înţelesul dur al cuvântului, dar cu fiecare meci caştigat ai senzaţia că se confirmă zicala aia: mâţa blândă zgârie rău.
miauuuuu (Autor ?)
aproape intuneric si aproape liniste.
uneori, doua pete aurii, privindu-te din locurile de unde nu te asteptai; alteori vibratii, aproape de infrasunete.
adesea, doar atingerea.
de cele mai multe ori fina, alerta si confuza.
moale, facand sa iti doresti sa se prelungeasca la infinit, stiind totusi ca farmecul sta si in efemeritate. stiind ca e pe aproape si te va atinge cand vrea ea.
la apasari produnde si repetate, din nou vibratii blande, cu parfum de somn.
daca vrei sa o strangi in bratze, sa o simti a ta – pentru o clipa, placerea. apoi importivirea, zbaterea si trezirea, prelunga si ascutita, pana la sange.
Mîţa (Autor ?)
Blînda mîţă la fîntînă
ca un ciobănel la stînă
mieuna, insinua,
şi la urmă zgîrîia.
doar copilul cel mai mic
mîncînd slană şi şoric
i-a găsit meteahna şi
îi tăie toţi lăstarii.
Scuze ritmul spart din vers
dar mă zgîrîie pervers
Posesia (Autor ?)
Recunosc, onorata instanta, ca i-am azvarlit vitriol peste ochii lui aia frumosi. Recunosc, de asemenea, ca l-am otravit cu matraguna si ca l-am transat inainte sa-l cufund in vana plina de acid sulfuric. Recunosc toate astea si pledez vinovata. Dar sa stiti ca m-am miscat repede, sa nu sufere, pentru ca l-am iubit. Oh, da… L-am iubit ca o nebuna. Si am incercat mereu sa-l fac fericit. L-am lasat sa fumeze pe balcon, sa aspire, sa stearga praful si cate si mai cate. L-am scos in lume, i-am permis sa ma insoteasca la proba la croitor sau la concursul de dantele, toate poftele i le-am facut, credeti-ma. Am gresit insa o singura data cand l-am lasat sa se uite cu prietenii la televizor. In bucatarie, normal. De acolo ni se trage… S-a indragostit el de una, Argentina o chema parca. L-am auzit cand a zis despre ea ca se misca bine sub unu’ Maradona, ma gandesc ca ala o fi barbatu-so, si ca, vezi Doamne, ce mijloc are tarfa. Pai se poate? De fata cu atata lume? Da’ ce-s eu? O carpa?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 