Archive for septembrie 15th, 2009

15/09/2009

Oale şi ulcele de Mărgineni. La normă

bucovina 728

Ceramică de Marginea. Boţul de lut tocmai aruncat pe masă începe să ameţească de atâta învârteală. Foto: Călin Hera

bucovina 729

Ceramiă de Marginea. Boţul creste, roata se-nvârteste. Foto: Călin Hera

Am stat câteva zile la Suceviţa, localitate celebră în special pentru biserica patrimoniu Unesco. Suceviţa e aproape lipită de altă localitate celebră, Marginea.

De două ori celebră, vreau să zic.

O dată, pentru ceramica neagră care se plămădeşte aici (ca să fiu poetic 😉 ), a doua oară pentru că mărginenii, săturaţi să aştepte bani de la centru, şi-au refăcut singuri podul distrus de inundaţii (ceea ce i-a dus în conflict cu autorităţile de la Bucureşti).

Să lăsăm poveştile despre pod, să trecem la cele despre ceramică şi ceramişti

Las un pic podul şi vi-l arăt pe unul din meşterii olari care face la normă oale şi ulcele.

bucovina 730

Ceramică de Marginea. Vaza aia trece printr-un moment Pisa. Nu stiu de ce o înclină, dar nu vă faceti griji; îsi revine. Foto: Călin Hera

bucovina 727

Ceramică de Marginea. Epilog: s-a mai adunat o piesă, urmează alta. Pam-pam! Foto: Călin Hera

Atelierul în care prestează, aflat la drumul naţional, e deschis publicului. Aproape în permanenţă, omul prestează de faţă cu turişti care se zgâiesc la el şi-l fotografiază/filmează din toate poziţiile. Chestia asta nu pare să-l încânte deloc, dar e resemnat.

În diferite prezentări turistice se spune că meşterul popular explică şi-i lasă pe copii să facă şi ei una-alta. L-am vizitat de vreo trei sau patru ori şi a fost mereu plictisit. N-avea timp să dea explicaţii şi era vădit deranjat de întrebări. Unora le răspundea, totuşi. Se plângea că are mult de lucru.

Era ca o maşină de făcut vaze, le făcea aproape identice. Nu-i lua mai mult de 80-90 de secunde să desăvârşească una.

P.S. Nu mă întrebati de ce nu-i încă neagră. V-as răspunde că încă n-a trecut prin cuptor.

15/09/2009

Ochii care nu se mai văd, că schimbăm etapa

Public imediat PA-urile etapei patru (am numărat opt PA-uri; dacă am omis vreunul, îmi cer scuze si cer să fiu tras de mânecă).

Ochii care nu se văd
Felicia
La alti ochi
Ochii care nu se văd se uită
Revedere
dincolo de vedere, privirea
Din celulă
Retina

Îi rog pe cei care doresc să arbitreze să o facă asa cum zice regulamentul, care-i sfânt.

În fine, anunt, rapid, noua temă:
5. Nici dracul nu-i atât de negru
Deadline: vineri, 10.00. Baftă!

Etichete:
15/09/2009

Retina

Autor: ?

Nu mancase nimic toata ziua. Ii era foame, atat de foame incat mintea ii coboara in stomac. Ducea tacamul la gura automat. Era franta de oboseala. Isi tinea cu greutate pleoapele deschise. La intervale tot mai dese ii cadeau grele peste ochi si se ridicau tot mai incet. El o privea dar nu-i vedea decat cuta dintre sprancene. Nu o uratea defel, ba dimpotriva. De multe ori, peste zi, departe de el, ii venea sa se intrebe: daca el va cauta intr-o zi in alti ochi? Doar ochii care nu se vad… nu-si termina niciodata gandul de parca daca l-ar fi dus la capat s-ar fi putut intampla.
Ce nu stia ea, era ca el, de cate ori voia s-o vada pe ea se uita in oglinda.
Ochii lui aveau intipariti pe retina imaginea ei.

Etichete: ,
%d blogeri au apreciat: