Archive for septembrie, 2009

18/09/2009

Curătenia unor PA-uri necurate. Punct 4

S-a mai încheiat o etapă. Le multumesc frumos tuturor celor care au scris PA-uri pentru tema aceasta neortodoxă. Iată-le:

Nici dracul nu-i atât de negru
Maro
Cutu
Sabotaj
Amantul
PAfoto
Pusca si cureaua lată
Divort în stil italian
Sarada

Vă astept voturile pe ticorosu@yahoo.com până în seara asta, ora 18.30.

Tema următoarei etape este generoasă: Nu tot ce zboară se mănâncă.
Vă astept PA-urile pe mailul de mai sus ori aici; cei care doresc, pot să le publice la ei si să le aducă aici sub formă de link. Pentru toti, însă, deadlineul este luni, ora 12.00.
Baftă!

Etichete:
18/09/2009

Sarada

Autor: ?

Unii-l credeau vreun carcotas,
Cu desele lui interventii,
Servindu-se de un limbaj,
Deliberat, fara pretentii.

Acid, tafnos ori delicat
Punea la punct pe orisicine
Si te simteai asigurat
Ca nu e satul fara caine!

Scria – e drept – mai ingrosat,
Dar ramanea onest, integru,
De iti spuneai: adevarat
Nu-i dracul chiar atat de negru!

Etichete: ,
18/09/2009

Divort in stil italian

Autor: ?

 

Prin usa intredeschisa, intregul apartament ii aparu ravasit. Gasi pe masa, langa scrumiera, biletul parfumat. Trase adanc aer in piept inainte sa-l citeasca. “Dragul meu, plec in Italia o vreme, voi fi menajera unui conte sard tanar si putred de bogat. Am luat Matizu’, euroii si aurul, ti-am lasat cafetiera si pozele de la nunta. PS: Mancarea e pe aragaz, Hungry-Bunny. Pa,pa.” Incepu sa zambeasca cand descoperi oala. “Hai, ca nu-i dracu’ chiar atat de negru” gandi in timp ce musca pofticios dintr-un colt de paine inmuiat in tocana de ciuperci, preferata lui dintotdeauna.

Etichete: ,
18/09/2009

Puşca şi cureaua lată

Autor: ?

Pe o cărare de pădure neumblată şade un vănator cu puşca şi cureaua lată. Îşi caută adulmecând vânatul şi uită că puşca ţinută la brâu trebuie asigurată. Doi ochi căprui ţâşnesc sclipind printre tufişuri şi vânătorul cuprinde în grabă mânerul puştii să poate slobozi spre ei, alice.Se împiedică şi cade iar puşca se descarcă instantaneu în vânt ţintind o crengă ruptă şi o floare. Ciudos şi ameţit dă să se îndrepte dar nu avu destul curaj căci pe la ceafă îl pipăiau nişte nări ude…Un pui mic de hârciog îşi căuta speriat cărarea către casa lui ce-o astupase făr’ să vrea cureaua lată când se desprinse de la brâu. Vînătorul îşi reveni pe loc gândind uşor confuz dar amuzat:”Ptiu drace, că m-ai speriat îngrozitor…nu eşti nici tu atât de negru”

Etichete: ,
18/09/2009

Gânditor cu întrerupător

Am avut parte de o surpriză în atelierul mesterului olar din Mărgineni. Îl stiti, tipul blazat care face oale si ulcele la normă.

Scotocind eu pe acolo cu aparatul de fotografiat, am descoperit o arătare. Cam kitsch, dacă mă întrebati pe minte, dar un kitsch pe care l-am privit cu duiosie, ca să zic asa. Este vorba despre un o copie de Gânditor de la Hamangia care mi-a plăcut pentru că nu era deloc cizelată. Nu apucase nici măcar să treacă prin cuptor. Dacă as fi stiut că e un rebut, as fi cumpărat statueta aia fără să stau pe gânduri.

M-am întrebat ce l-o fi apucat pe mester să mesterească asa ceva. O fi fost vreo comandă? Oare câte bucăti avea de „executat”? O sută, două sute? Eu cred că se vor fi vândut bine. Dar dacă a plămădit „chestia aia” asa, din memorie? Dacă l-a lovit spiritul creator, în modul ăla? Poate a făcut kitschul involuntar, subconstient.

Eram pe cale să-i pun aceste întrebări, plus altele, când am observat întrerupătorul. Si atunci m-a pufnit râsul si s-a dus naibii toată constructia care ar fi rezultat din punerea întrebărilor si aflarea eventualelor răspunsuri.

 

ganditor

Stiu, lângă Gânditor nu e doar un întrerupător. Mai e si o scrumieră. Ceea ce ar putea schimba întreaga perspectivă

17/09/2009

Cel mai frumos poem

  
 cel mai frumos poem al meu 
 încă nu a fost scris 
 şi-aş spune că precis 
 îl voi scrie mereu 
  
  
NOTĂ.   
Am publicat aceste versuri în revista Amfiteatru, în anul 1988. Unele lucruri s-au schimbat de atunci, altele nu.

Etichete: , ,
17/09/2009

PAfoto

Autor: ?

 

PA

17/09/2009

Amantul

Autor: ?

Exact când ne era lumea mai dragă, sună cineva la ușă. Ileana sări speriată:
„E prietenul meu, am încurcat-o! Intră repede în debara!”.
Debaraua era îngustă și m-am lipit de peretele rece, gol și transpirat. Mă cam scăpam pe mine la gândul că mă poate găsi acolo bărbatul despre care nu știam decât că semăna cu Doroftei. Auzeam 2 voci feminine, totuși.
[Da! Așa e! Ufff! Astăzi am noroc! Nu-i dracu… Doamne, jur că nu mai calc pe aici!]
„Leni, hai să punem sacul ăsta de cartofi în debara”
„Mamă, lasă-l, mă descurc eu, nu-ți fă probleme”, auzii în timp ce ușa debaralei se deschidea.
„Săru’mâna”, am reușit să îngaim.
Mi-a aruncat o privire scurtă și-apoi s-a întors spre fiică-sa:
„Auzi, ziceai că seamănă cu Moșu’, da’ ăsta e chiar Moșu’, după cum i-arată aia!”
„Doamnă, e cam răcoare…”, am bâiguit înainte de a ieși în goană. Și dus am fost.

Etichete: ,
17/09/2009

Norul

Era odată un nor. La început mic, apoi din ce în ce mai mare. În fiecare zi, se putea transforma în altceva. Era ba un taur fioros, ba o corabie sau un delfin, după cum îi era cheful. Uneori se adună ca o bilă rotundă, neagră, grea, alteori se risipea cât putea de mult. Îi plăcea să se încălzească la soare, pe o parte, în timp ce privea în jos, spre pământ, pe de alta. 
 
Aşa a văzut-o prima oară. Era frumoasă cum nu credea să existe. Avea roşu, albastru, alb, verde, violet şi mult galben. Şi un parfum aparte, turcoaz, aşa cum îţi imaginezi că miroase spuma valurilor sparte de stânci. Adevărul e că s-a îndrăgostit pe loc. Venea zilnic s-o vadă, se transforma, pentru ea, în tot ceea ce credea că-i face plăcere. Floarea îndrăgise şi ea norul, iar în dimineţile cu vânt, când lui îi era greu să rămână mai mult decât câteva clipe pe cerul de deasupra ei, devenea tristă, îi păleau culorile. 
 
După o vreme, căci era o vreme bună, fără vânt, cu cer senin, doar cu un nor subţire, adică el, floarea, deşi fericită, începuse să se ofilească. Oricâte giumbuşlucuri făcea norul, oriînce se transforma, florii îi era din ce în ce mai rău. În jurul ei, toate suratele se bucurau de lumina soarelui. La ea, era umbră, mereu. Norul şi-a dat seama că o sufocă. Vrând să-i fie alături, îi făcea rău.  
 
Aşa i-a venit o idee simplă, dar perfectă: s-a transformat într-un inel pufos, ca un rotocol alb. „Vrei să-mi fi soţie?”, a întrebat-o, lăsând lumina soarelui să ajungă la ea. Floarea i-a privit inima rarefiata, dar mare, şi, chiar şi aşa, legată de pământ, s-a simţit în al nouălea cer. A spus „da”, râzând din toate culorile sale minunate. N-a fost o fericire mai mare pe pământ şi în cerul de aproape decât iubirea dintre ei. 
 
După un timp, chiar şi scăldată în lumina soarelui, adiată de umbra norului şi îmbujorată de iubirea cea mare, floarea începuse să-şi afle frunzele uscate, petalele pălite. Avea nevoie de apă. Multe dintre suratele ei se uscaseră deja. Chiar şi pentru ea, deşi iubirea îi dădea, dimineaţă de dimineaţă, noi imbolduri, soarta părea pecetluită.  
 
Atunci, norul i-a spus: „Voi lipsi trei zile. Rezistă1”. În prima zi a mers departe, cât a putut de departe. În a doua zi a mers sus, cât a putut de sus. Acolo l-a întâlnit pe Înţeleptul Norilor. I-a cerut sfatul. A aflat. A mulţumit şi a plecat spre pământ. În a treia zi, era acasă.

Floarea era veştejită. Uscată de de secetă şi de dor. „Am venit”, i-a spus norul, „şi te voi salva. Te iubesc”, i-a spus. Şi s-a transformat într-o ploaie binefăcătoare. În apa vieţii. S-a scurs, cu totul, deasupra florii, a udat pământul în jurul ei, i-a dat din nou culoare, viaţă. Aşa şi-a dat nemurirea. Iar floarea a fost cea mai frumoasă şi cea mă tristă, de atunci înainte şi până acum, când oamenii i-au văzut frumuseţea şi asta i-a făcut şi pe ei frumoşi. Într-un fel. 

 

nor

Am fotografiat acest nor dni Arill, de lângă piscina Mirrage. Povestea am inventat-o pentru copiii mei. Era destul de năzbâtiosi si am încercat să-i domolesc astfel. A tinut figura. Au stat cu gura căscată până la final. Apoi au început să caute nori pe cer. Atunci mi-am amintit si de siteul lui Tudor.

16/09/2009

Sabotaj

Autor: ?

Dracu’ căzu într-o depresie. Nici măcar coada nu şi-o mai băga. Sfântul, văzându-l aşa blegit, îl mângâie părinteşte între coarne şi-l întrebă cu blândeţe :
– Ce-i cu tine, dracul meu ?
Dracu’ ridică din umeri şi spuse cu năduf :
– Am rămas fără clienţi. Acum toată lumea îi trimite la Naiba. Da’ cine-i, dom’le, acest personaj obscur, cine-i această noţiune abstractă ? Ştii cum îi păcăleşte ? Le zice : E-he ! Nimic nu mai e cum era ! Timpurile s-au schimbat, nici dracu’ nu mai e atât de negru !

Etichete: ,
16/09/2009

Cuţu

Autor: ?

Pe neasteptate de sub o masina iesi un catelandru negru de ziceai ca fusese scufundat in tus. Cine stie ce i se nazarise ca se puse pe latrat si alergand taie calea coanei Filofteia. „Negru ca dracul” zise, facandu-si trei cruci mari in timp ce se indrepta spre statia de tramvai.
Ajunse in statie unde o intalni pe Aglaia. Se pusera pe sporovait dar Aglaia, neatenta la convorbire, parea preocupata. Se tot uita in jur. Deodata chipul i se lumina. Patrupedul ei iubit aparu si se cuibari la picioarele ei.
Aglaia il ridica in brate si incepu sa-l dezmierde mangaindu-i blana neagra.
Filofteia isi compuse un zambet afectuos: ” Ce cutu frumos!”

Etichete: ,
16/09/2009

A patra. Asta nu se uită. Clasamente

Etapa cu cele mai multe PA-uri în concurs, până acum, are niste câstigători.

1. Felicia (Călin) –- 10 voturi
2-3. La alti ochi (Gabi) + Din celulă (cell61) – 8 voturi
4-5. dincolo de vedere, privirea (ajnanina) + Retina (LePetitPrince)– 4 voturi

Fiecare PA scris îi aduce autorului un bonus de 1p în clasamentul general. Dacă un autor are mai multe PA-uri într-o etapă, primeste bonus doar pentru unul.

Tinând cont de regulamentul concursului a rezultat următorul clasament general al autorilot, după patru etape:

1-2. cell_61, Călin 23p
3-4. Leo, Gabi 19p
5. ajnanina 11p
6-7. Ioan Bistriteanul, Cristina 1p

Etichete: ,
16/09/2009

Maro

Îşi admira cu aşa mult drag corniţele mijite nu demult, încât uitase să-şi dea jos maieul atunci când i-a venit rândul să-şi vâre niţel coada în cazanul cu smoală al altuia. O faptă gravă, se pare, din moment ce, la scurt timp, fusese muşcat de fund cu un cleşte tocit. A urmat muştruluiala obişnuită în astfel de ocazii.
A plecat descumpănit. Bătaia focului de sub cazanul cu smoală îl bronzase cu dungi, ca pe tractorişti. În plus, săpuneala primită îi adusese Necuratului o nuanţă lucioasă, maronie.

15/09/2009

Oale şi ulcele de Mărgineni. La normă

bucovina 728

Ceramică de Marginea. Boţul de lut tocmai aruncat pe masă începe să ameţească de atâta învârteală. Foto: Călin Hera

bucovina 729

Ceramiă de Marginea. Boţul creste, roata se-nvârteste. Foto: Călin Hera

Am stat câteva zile la Suceviţa, localitate celebră în special pentru biserica patrimoniu Unesco. Suceviţa e aproape lipită de altă localitate celebră, Marginea.

De două ori celebră, vreau să zic.

O dată, pentru ceramica neagră care se plămădeşte aici (ca să fiu poetic 😉 ), a doua oară pentru că mărginenii, săturaţi să aştepte bani de la centru, şi-au refăcut singuri podul distrus de inundaţii (ceea ce i-a dus în conflict cu autorităţile de la Bucureşti).

Să lăsăm poveştile despre pod, să trecem la cele despre ceramică şi ceramişti

Las un pic podul şi vi-l arăt pe unul din meşterii olari care face la normă oale şi ulcele.

bucovina 730

Ceramică de Marginea. Vaza aia trece printr-un moment Pisa. Nu stiu de ce o înclină, dar nu vă faceti griji; îsi revine. Foto: Călin Hera

bucovina 727

Ceramică de Marginea. Epilog: s-a mai adunat o piesă, urmează alta. Pam-pam! Foto: Călin Hera

Atelierul în care prestează, aflat la drumul naţional, e deschis publicului. Aproape în permanenţă, omul prestează de faţă cu turişti care se zgâiesc la el şi-l fotografiază/filmează din toate poziţiile. Chestia asta nu pare să-l încânte deloc, dar e resemnat.

În diferite prezentări turistice se spune că meşterul popular explică şi-i lasă pe copii să facă şi ei una-alta. L-am vizitat de vreo trei sau patru ori şi a fost mereu plictisit. N-avea timp să dea explicaţii şi era vădit deranjat de întrebări. Unora le răspundea, totuşi. Se plângea că are mult de lucru.

Era ca o maşină de făcut vaze, le făcea aproape identice. Nu-i lua mai mult de 80-90 de secunde să desăvârşească una.

P.S. Nu mă întrebati de ce nu-i încă neagră. V-as răspunde că încă n-a trecut prin cuptor.

15/09/2009

Ochii care nu se mai văd, că schimbăm etapa

Public imediat PA-urile etapei patru (am numărat opt PA-uri; dacă am omis vreunul, îmi cer scuze si cer să fiu tras de mânecă).

Ochii care nu se văd
Felicia
La alti ochi
Ochii care nu se văd se uită
Revedere
dincolo de vedere, privirea
Din celulă
Retina

Îi rog pe cei care doresc să arbitreze să o facă asa cum zice regulamentul, care-i sfânt.

În fine, anunt, rapid, noua temă:
5. Nici dracul nu-i atât de negru
Deadline: vineri, 10.00. Baftă!

Etichete:
15/09/2009

Retina

Autor: ?

Nu mancase nimic toata ziua. Ii era foame, atat de foame incat mintea ii coboara in stomac. Ducea tacamul la gura automat. Era franta de oboseala. Isi tinea cu greutate pleoapele deschise. La intervale tot mai dese ii cadeau grele peste ochi si se ridicau tot mai incet. El o privea dar nu-i vedea decat cuta dintre sprancene. Nu o uratea defel, ba dimpotriva. De multe ori, peste zi, departe de el, ii venea sa se intrebe: daca el va cauta intr-o zi in alti ochi? Doar ochii care nu se vad… nu-si termina niciodata gandul de parca daca l-ar fi dus la capat s-ar fi putut intampla.
Ce nu stia ea, era ca el, de cate ori voia s-o vada pe ea se uita in oglinda.
Ochii lui aveau intipariti pe retina imaginea ei.

Etichete: ,
14/09/2009

Din celulă

Autor: ?
 
Skumpika mea,
Ît scriu scrisoarea asta dela bulău. Crecă sti că acu doă luni mau prins cu mâtan sac. Ieram în cismigiu mă plimbam cu băieti si unu mio pus piedică. Am alunecat cu mânan buzunaru lu un gras. Când mam ridicat ieram cu coaja lui ân mână. Grasu nica. Da apoi grasu so oprit la taraba cu vată de zahăr so vrut săsi ia vată de zahăr. Satunci o văzut că nu mai iera coaja si mo văzut cu ean mână. Gras gras da era sprinten că iera curcan. Si mo prins si mo băgat la bulău. Acu mai am fo 5 ani pânmă liberez cam recunoscut salte furturi care nu leam făcut. Colegii de celulăs misto un malac montrebat dacam sau nam gagică.. Iam zis cam. Da mio zis cochi care nu se văd se uită co saibă iel grijă de mine. Iel mio corectat scrisoarea că sti că io am făcut doă clase. Team sarutat cu drag. PA!

Etichete: ,
14/09/2009

dincolo de vedere, privirea

Autor: ?

ti-am uitat ochii, privirea nu..
nu-mi amintesc cum aratau, imi amintesc cum ma priveau.
pe drumul dintre ochii tai si ochii mei, cel mai ondulat dintre drumurile drepte, alergau in galop fotonii… care se incurcau prin gene si cand porneau si cand soseau, asa ca genele noastre aveau serios de lucru, batand din aripi mai ceva ca inimile.
deschideam ochii mari sa-ti prind privirea din plin, sa nu scape nici un pic pe alaturi…
pana cand ochii mei au obosit de-atata zbucium, iar ochii tai neobositi au alunecat mai departe, pe alte drumuri, onduland alte gene.
iar eu ti-am uitat ochii, privirea nu. si am dat-o mai departe, spre aducere aminte

Etichete: ,
14/09/2009

Revedere

Autor: ?

Iubea amintirea acelui moment in care l-a cucerit cu o privire. Se stiau de mult, insa pana atunci nu-i remarcase ochii mari si frumosi, care i-au atins usor sufletul, l-au mangaiat si l-au lasat tanjind dupa mai mult.
Iubirea lor a fost tumultuoasa, dar s-a sfarsit la fel de neasteptat precum a inceput. In lungile nopti care au urmat, incet-incet amintirea ochilor ei mari si frumosi a ramas singura care mai tinea in viata durerea de care nu reusea nicicum sa se ascunda.
Pana intr-o zi, cand a revazut-o intr-o statie de tramvai. S-au salutat, iar el a privit-o putin mirat. Ochii ei mari si frumosi devenisera cei mai banali ochi din lume.

Etichete: ,