Pe vremea când încă era însurat, domnului Lică i se mai întâmpla să vină acasă cherchelit. Nu-l dureau atunci atât insultele nevestei, cât faptul că era expediat din dormitorul conjugal direct pe canapeaua extensibilă din sufragerie.
Într-o zi, i-a căzut în mână o carte în care se vorbea despre tehnica disimulării. Seara, când a intrat în casă si era puţin, dar foarte puţin parfumat, a spus, hotărât: „Gata, renunţăm la două camere, e prea scump, ne mutăm la garsonieră!”.
Garsoniera
Cavalcadă pe pereţi

În prim plan, Cavalcada de la biserica Pătrăuţi, purtată de sfinţi, o chestie unică, ne-a zis ghidul nostru de ocazie, mama preotului Herea. FOTO: Călin Hera
– Tati, vreau să pictez, spune fetiţa de aproape cinci ani.
– Bine. Când ajungem acasă, îţi scot acuarelele şi blocul de desen pe prispă.
– Vreau să pictez pe pereţi.
Cu câteva ore înainte, în timp ce tati studia nu ştiu ce cavalcadă a nu ştiu căror sfinţi, fetiţa se oprise la un metru de o tanti care dădea cu pensula, de zeci de ori în acelaşi loc, pe un perete cam scorojit. Fetiţa nu crede că tanti a pictat chiar toţi pereţii ăia. Era cam mică de statură, cum să fi ajuns până la tavan, la Doamne-Doamne? E drept, avea un nume curios, restaurant sau restaurantoare, aşa i-a zis tati.
PA-uri care zgârie suav
Avertisment (autor?)
Pe ecran, o premiera.O poveste duioasa de dragoste. Lacrimogena.
In sala oamenii respira toti in acelasi timp – cand respira.
The end…ecranul aproape se intuneca, oamenii se ridica de pe fotolii si se pregatesc de plecare. Ecranul se lumineaza din nou. Apare o pisica frumoasa cu o privire blanda si dragastoasa. Si un text: „Mâta blanda zgarie rau!”. Spectatorii sunt nedumeriti. Nu-nteleg ce cauta mâta pe ecran. Autorul scenariului are pe fata un zambet trist. El stie.
Mâta speriata (Autor?)
Umbla cu mâta-n sac
fara sa recunoasca.
L-au prins si l-au somat
din drum sa se opreasca.
– Ce ai domnule-n sac?
– In sac am doar spanac!
– Spanacul face miau?
-Eu n-aud nici un miau
Si nu vreau sa mai stau.
Pierd timpul de prisos!
– Aseaza sacul jos!
Ce sa faca ” saracu”
Cu grija lasa sacu’
sa nu strice „spanacu”.
Unul, mai nevricos, sacul a rasturnat
Mâta-n aer saltata cam rau s-a speriat
Si dintr-o saritura, pe nas l-a zgariat.
Caci:
Blanda este pisica si tine la stapin
Dar cand e speriata nervii nu o mai tin!
Oare am facut bine? (Autor ?)
Bun si acu? Ce fac? Si fara mata si zgariat? Cine mi-o fi dat-o pe cap? Ia-o e dulce, cuminte, nu face nimic …E adevarat , nu face absolut nimic, doar mi-a distrus o canapea, 3 perne, si din papagal au ramas doar penele. Si, totusi, cand sa o iau si eu in brate sa o managai, sa o alint , sa ma bucur de ochisorii ei frumosi, de balanita ei fina, nebuna ma zgarie pe fata…si chiar o indragisem, ma scapase de nesuferita de pasare care ma trezea la 5…Acu, i-am facut-o cadou soacra-mii, sa se bucure si ea de o mata blanda, ca doar sunt la fel amandoua, miauna ce miauna frumos si deodata le vezi cum scot ghearele…Oare am facut bine?
Mita blinda zgirie rau (Autor?)
Circotasii sperau sa-l vada devorat pina la cina. Asa ar trebui sa pateasca orice soricel indragostit de pisica. In ciuda tuturor asteptarilor, vine acasa mai spre dimineata, beat de fericire cu putin alcool in singe. Arunca panglica de Don Juan cit colo si se intinde pe dusumea intr-un extaz complat. Soricimea il privea cu ochi mariti de admiratie.
– Si cum a fost?
– Incredibil! Ce dama buna! Am urcat-o pe pereti! Daca nu ma credeti, priviti aici!
Se dezbraca de camasa de matase si le intoarse spatele plin de singe.
Cartela (Autor ?)
Lumina alburie incepea sa-si faca loc printre jaluzele. Ii auzea, prin vis, respiratia linistita, iar parfumul ei ii gadila narile. Simtea, instinctiv, ca e timpul sa plece, dar prea era placut culcusul si continua sa viseze. „La prima intalnire mana pe picior, apoi…”; intinse gatul si primi raspuns. Ah, da! Uitase sa-i reincarce cartela. Baigui, inca ametit de somn:
– Cartela, draga…
O palma vioaie, aplicata cu precizie de cosmeticiana, il facu sa sara in capul oaselor.
– Ai si uitat cum ma cheama? Nesimtitule!
Horoscop (Autor ?)
Zodia: „Pisica blândă”. Caracteristici generale: botul moale şi umed, gheare ascuţite, privire piezişă. Independentă, îi place să se distreze. Nu se şochează prea repede şi stie să te consoleze când visele tale s-au dus pe apa sâmbetei.Îi plac afecţiunea şi motanii curajoşi.
Dar, e fascinată de propria blană. Dacă te descurci mai bine decât ea la prins şoareci înseamnă că ai avut noroc chior. Ai câştigat la loto ? Şi ce ? Ea şi-a îndoit o gheară. Pentru fiecare noapte în care te iubeşti cu ea pe canapea o să petreci alte zece parându-i atacurile fizice. Vrea putere iar dacă vrei să fii tratat ca un motan adevărat, alege altă zodie.
Mandela (Autor ?)
Aveam o pisică neagră. Mandela. Pisică de bloc. Curăţică. Felină. Într-o zi, am găsit-o dezmierdând rămăşiţele unei vrăbii rătăcite fatal în balcon.
Mai puternică e altă amintire: seara când s-a făcut domnişoară şi când era evident că îşi dorea să devină doamnă. În părculeţ se pornise o hârjoneală drăcească. Cum s-o laşi afară, cu derbedeii?
Am rezolvat-o cu nişte beţişoare de urechi. Atunci m-a zgâriat întâia şi ultima oară. Spre dimineaţă s-a liniştit. În seara următoare n-am mai găsit-o. Sper, doar, că a căzut în picioare. Locuiam, totuşi, la etajul patru.
Mmm…daaa… (Autor ?)
Ieri, la manichiură, m-a luat în primire o tipă micuţă, îmbrăcată cu o pereche de şalvari roz şi un tricou bleu. Pe părul morcov, tuns scurt, purta o diademă de care era fixată o fundă imensă din plasă, iar de fundă era agățată o păpuşică din pânză.
Cât timp s-a ocupat de mine, tot mormăia ceva în barbă. Până la urmă n-am mai rezistat:
– Scuze, aţi spus ceva?
– Nu, nuuu, vorbeam singurică (pe un ton scăzut, mâţâit şi alintat).
– Vă rog să vă grăbiţi puţin, am un bebe care mă aşteaptă acasă.
– Un bebe? Oaaa….mmm….daaa….Ce frumooos….mmm…daaa (era într-o continuă mirare!). Pot să vă întreb ce vârstă aveţi?
– 36! (mândră)
– Ahaaa…Eu credeam că 40…mmm…daaa…
Joc de rol (Autor ?)
– Alo ? Pisicuţa la telefon ?
– Miau.
– Zisă şi Pis-pis-pis ?
– Miau !
– Află că te-am visat azi noapte-n vis !
– Miau ?
– Daaa…
– Miau…
– Te spălam… Te pieptănăm…
– Miorlauuu…
– Până şi o fundă roşie îţi puneam !
– Miauuu…
– Dar tu pe mine te-ai supărat – nu cunosc motivul, o fi, probabil, instinctul animalic – şi pe obraz m-ai zgâriat !
– Miau ?!
– Bestie mică ! Sălbăticiune ! Felină nestăpânită !
– Miau ! Miau ! Miau !
– Mami… acum hai să ne jucăm de-a altceva !
Karina (Autor ?)
Frumoasă şi talentată, Karina pare bunătatea întruchipată. Are ochii mari, zâmbet larg şi un suflet cât roata din parcul Herăstrău.Când o priveşti ţi-e foarte clar că nu poate deranja nici măcar o muscă. Başca o doză de timiditate. Tabloul se schimbă radical atunci când micuţa sportivă intră pe terenul de judo. Nu devine o fiara în înţelesul dur al cuvântului, dar cu fiecare meci caştigat ai senzaţia că se confirmă zicala aia: mâţa blândă zgârie rău.
miauuuuu (Autor ?)
aproape intuneric si aproape liniste.
uneori, doua pete aurii, privindu-te din locurile de unde nu te asteptai; alteori vibratii, aproape de infrasunete.
adesea, doar atingerea.
de cele mai multe ori fina, alerta si confuza.
moale, facand sa iti doresti sa se prelungeasca la infinit, stiind totusi ca farmecul sta si in efemeritate. stiind ca e pe aproape si te va atinge cand vrea ea.
la apasari produnde si repetate, din nou vibratii blande, cu parfum de somn.
daca vrei sa o strangi in bratze, sa o simti a ta – pentru o clipa, placerea. apoi importivirea, zbaterea si trezirea, prelunga si ascutita, pana la sange.
Mîţa (Autor ?)
Blînda mîţă la fîntînă
ca un ciobănel la stînă
mieuna, insinua,
şi la urmă zgîrîia.
doar copilul cel mai mic
mîncînd slană şi şoric
i-a găsit meteahna şi
îi tăie toţi lăstarii.
Scuze ritmul spart din vers
dar mă zgîrîie pervers
Posesia (Autor ?)
Recunosc, onorata instanta, ca i-am azvarlit vitriol peste ochii lui aia frumosi. Recunosc, de asemenea, ca l-am otravit cu matraguna si ca l-am transat inainte sa-l cufund in vana plina de acid sulfuric. Recunosc toate astea si pledez vinovata. Dar sa stiti ca m-am miscat repede, sa nu sufere, pentru ca l-am iubit. Oh, da… L-am iubit ca o nebuna. Si am incercat mereu sa-l fac fericit. L-am lasat sa fumeze pe balcon, sa aspire, sa stearga praful si cate si mai cate. L-am scos in lume, i-am permis sa ma insoteasca la proba la croitor sau la concursul de dantele, toate poftele i le-am facut, credeti-ma. Am gresit insa o singura data cand l-am lasat sa se uite cu prietenii la televizor. In bucatarie, normal. De acolo ni se trage… S-a indragostit el de una, Argentina o chema parca. L-am auzit cand a zis despre ea ca se misca bine sub unu’ Maradona, ma gandesc ca ala o fi barbatu-so, si ca, vezi Doamne, ce mijloc are tarfa. Pai se poate? De fata cu atata lume? Da’ ce-s eu? O carpa?
Dilema de la chioşc
Terminasem aseară ultima carte, aşa că m-am oprit la chioşc să cumpăr ceva de citit în metrou, sala mea de lectură, mişcătoare.
Eu: Aveţi Dilema veche?
Ea (vorbind într-o cutiuţă cu butoane): O clipă, dragă, am un client.
Tot ea (către mine): Dilema e simplă azi.
A pus accentul pe „simplă” şi a rotunjit aproape senzual cuvântul „azi”, cu afectare.
N-am aflat de ce avem azi o dilema simplă, femeia avea de vorbit cu „draga”, la telefon, dar m-am bucurat. Eram sătul de dileme complicate.
(Notă explicativă. Presupun că dilema de săptămâna trecută nu fusese atât de simplă, pentru că „se dadea” albumul cu Michelangelo, gratuit.)
Nickname
– Vin după bere, a anunţat, apoi a închis telefonul.
Nu era prost crescut, doar timid. Puseseră un pariu pe care îl câştigase, iar acum se hotărâse să-şi ia premiul.
Şi-au dat întâlnire la ASE, în dreptul bilei. A ajuns cu cinci minute mai devreme. Avea un buchet de flori, aşa procedează un gentleman, şi-a zis.
Atunci când a auzit „Te salut, Heineken, mă bucur să te cunosc!” i-au căzut florile din mână. Cine şi-ar fi imaginat că Rose86 e un musculos cu suflet sensibil?
Clasamentul după vin (7)
Etapa cu berea si cu vinul a fost cea mai prolifică. De ce oare? Am avut 9 PA-uri în concurs. Unul si unul. Departajarea s-a făcut greu (poate si fiindcă au fost mai putini arbitri decât de obicei). Iată cum arată
Clasamentul de etapă
1. Invitaţia la vax (Laurean)
2. După bere, după vin (Ioan Bistriteanul)
3-6. Vinul dupa bere…sau invers! (LePetitPrince)
Mândrie (Leo)
Viaţă de student (Călin)
Nickname (Călin)*
Au mai primit voturi, dar vor puncta* în clasamentul general doar cu bonusul de participare de 1p:
Friptură salvată (Gabi)
Compilatie (LordulJohn)
Licorile săracilor (Leo)*
In practica la domnu’ Bachus (dragoselu)
Om bun (Cell61)*
Chefliul (LePetitPrince)*
Betivul (LePetitPrince)*
*
În cazul autorilor care au mai multe PA-uri în concurs, acestia primesc puncte în clasamentul general doar pentru un singur PA, respectiv pentru cel mai „spornic”.
Iată acum si clasamentul general:
1. Leo 40p
2. Călin 35p
3. cell_61 32p
4. Gabi 23p
5. ajnanina 18p
6. LePetitPrince 12p
7. dragoselu 9p
8-9. Laurean, Ioan Bistriteanul 8p
10. LordulJohn 4p
11. Cristina 1p
Felicitări si la mai mare!
PA-ul după bere-i o plăcere. Bilant (7)
S-a încheiat si etapa cu berea. Toate PA-urile se află într-un singur loc. Le însir, totusi, numele, mai jos. (Tot aici voi face, cred, completările = clasamente, deconspirarea autorilor si ce-o mai fi).
Vinul dupa bere…sau invers! Autor: ?
Nickname Autor: ?
Compilatie Autor:?
Invitaţia la vax Autor:?
Licorile săracilor Autor: ?
Mândrie Autor: ?
Chefliul Autor: ?
Betivul Autor: ?
După bere, după vin Autor: ?
Viaţă de student Autor: ?
In practica la domnu’ Bachus Autor: ?
Om bun Autor: ?
Friptură salvată Autor: ?
Cei care doresc să voteze, o pot face prin e-mail la ticorosu@yahoo.com, până diseară, ora 18.30, asa cum zice regulamentul, care-i sfânt!
Tema etapei următoare: … în câteva momente …
Mâţa blândă zgârie rău
Deadline: vineri, 19.00.
Baftă!
Laptop ASUS Eee 1002HA. De ce nu?
Am aflat de la Leo, care a aflat de la Vania despre un concurs-tombolă la capătul căruia organizatorii îsi vor fi făcut oarecare reclamă inteligentă, iar unul dintre participanti se va fi ales cu un laptop (ăla din titlu).
N-as fi pus botul, desi ilustri tovarăsi de blogosferă m-au îndemnat, cumva, s-o fac, dacă nu mi-ar fi plăcut metoda infailibilă de tragere la sorti. Asadar, dac-o fi să fie un laptop ASUS Eee 1002HA, de ce nu?
UPDATE. Am o observatie. Am trimis datele celor care au organizat concursul. Mă asteptam să primesc un răspuns în care să fiu înstiintat că au confirmat înscrierea si că numărul meu de ordine este „n”. Cu alte cuvinte, mă asteptam la transparentă. Fără ea, apar suspiciunile. Una dintre ele: că tocmai m-am înscris într-o bază de date…
Servesc patria. Cu dragoste şi devotament
Ajungi la fermă ca de obicei: frânt. Boian, căruia îi venise rândul să fie „planton la dormitor”, te aşteaptă ca spiriduşul lui Moş Crăciun. „Caută sub pernă”, spune. Găseşti o scrisoare de la Violeta. Îţi vine să-l pupi. „Acum, caută sub pătură”. Alta. Te poartă de jur împreujurul patului, de unde culegi patru scrisori de la Violeta. Nici mâncare nu-ţi mai trebuie.
PA-uri cu multă bere
Vinul dupa bere…sau invers!
Autor: ?
Nepotrivire
El: ajuns la maturitate, se transforma dintr-un tinerel sprintar si dulce intr-un adult viguros dar cam acru de felul lui.
Ea: blonda, uneori bruna, subtirica, avea un „ce” al ei, numai ai ei: un miros amarui.
Nu mergeau impreuna.
Nu se potriveau.
Nickname
Autor: ?
– Vin după bere, a anunţat, apoi a închis telefonul.
Nu era prost crescut, doar timid. Puseseră un pariu pe care îl câştigase, iar acum se hotărâse să-şi ia premiul.
Şi-au dat întâlnire la ASE, în dreptul bilei. A ajuns cu cinci minute mai devreme. Avea un buchet de flori, aşa procedează un gentleman, şi-a zis.
Atunci când a auzit „Te salut, Heineken, mă bucur să te cunosc!” i-au căzut florile din mână. Cine şi-ar fi imaginat că Rose86 e un musculos cu suflet sensibil?
Compilatie
Autor:?
Serbare campeneasca in toata regula. Mobilul – o expozitie cabalina; pentru multi: prilejul de-a afla cum arata „motorul” vehiculului des intalnit pe infrastructura unei parti a UE. Ca si ala circula, carevasazica, pe asta. Simplu, nu? Fara baterie si semnalizare , se-ntelege!
Infulecau cu pofta sunca taraneasca cu cascaval afumat. Tanarul gentilom zise:
– Deci, dati-mi voie, milord, am vandut multi pur-sange, casazicasa, pentru ca am proiecte mari de viitor…
– La fel ca mine. Participarile la derby m-au dat gata. Bun cascavalul – acrisor!
Veni si picolita cu ochii ca doi carbuni aprinsi:
– Doriti o bere neagra, un vin-pelin, oaspetii mei distinsi?
– Deci, daca ma-ntrebati pe mine, nu! (interveni dom’ Costi, un vecin). Decat o sticla de mastica la doi insi!
Invitaţia la vax
Autor:?
Am poftit-o să intre, am încropit în grabă o scrumieră. Ea nu fuma, dar eu aveam motiv. Doar nu mă vor certa, sunt c-o femeie. Am cautat caseta cu piesa din 9 săptămâni şi jumătate, o lumânare am găsit pe sub chiuvetă. E folosită dar, dacă-i scot capacul cu cruciuliţe, numai bună, o să dea o lumină bestială roşie ca în Emanuelle, scena cu fotograful. Am luat sticla de vin din barul tatei, două pahare din bufetul ăla alb, şi hai să ne-aşezăm şi noi aicea.
– A, nu, refuză ea, bem vinul după!
Am înţeles, mă pregăteam de mult, m-am ridicat ca arcul jocurilor alea cu mânere, citisem eu prin pahico ce-ar însemna plăcere, şi-apoi m-am dus întins…
Ş-am scos un pet de bere.
Licorile săracilor
Autor: ?
Cert este că, de la un moment dat încolo, nu mi-am mai dat seama ce licori torn pe gât : acre sau amare. Pentru că sărăntocii nu ştiu adevăratul gust al vinului, nici pe cel al berii. Pentru ei, vinul e acru şi berea e amară.
În lumina de tavernă, toate aveau aceeaşi culoare. În izul de om muncit o zi întreagă în mină, toate aveau acelaşi miros. Pe stomacul gol, toate aveau acelaşi gust. Ordinea zemurilor era aleatorie : berea după vin, şi vinul după bere, numai la cap să urce ! Aşteptam eliberarea.
Mândrie
Autor: ?
O căldare cu apă rece în plină figură şi m-am dezmeticit. Rânjetul torţionarului răzbătea prin întuneric. Mi-am conştientizat imobilitatea, am simţit frânghia care-mi săpa în carne şi alte dureri surde, anesteziate de frig.
– Spui ?
Ce fiinţe fragile şi puternice suntem ! Nici nu ştiu de unde, mi-am adunat toată mânia şi l-am scuipat cu o aviditate nebună !
Am simţit doar prima lovitură. Apoi, se făcea că eram cu voi în cârciuma din drum, bând bere după vin, vin după bere, nici nu mai stiu…
Chefliul
Autor: ?
Cheflii aveau o zicere: vinul dupa bere e placere, berea dupa vin e un chin.
Asadar, vinul, care auzise aceasta si tinea la Chefliu, caci Chefliu era cel care il aprecia in mod deosebit, astepta resemnat sa-i vina randul, dupa bere. Si ii venea intotdeauna. Chefliul tinea la bautura.
Betivul
Autor: ?
Ii da cu bere, ii da cu vin
Ca sa dispara orice chin
II da cu vin apoi cu bere
Cautatorul de placere.
Vin dupa vin, vin dupa bere
Bere dupa bere, bere dupa vin
Ca e placere, ca e doar chin
La el nu conteaza,
Nu ii cauzeaza.
Nu ramane nici un strop
Bautura il atrage
Daca vine si potop
El tot la masea trage.
După bere, după vin
Autor: ?
După bere, după vin,
Cerul este mai senin,
Toate dorurile vin,
Cu dulceaţă sau pelin,
După vin şi după bere
Bucurie şi durere,
Doamne tu îţi faci avere
Din dorinţa-mi de plăcere.
Decît vin şi decît bere,
Dă-mi mai bine o muiere,
Mă voi îmbăta deplin
Doar cu votcă, fără vin.
Doamne, Ţie mă închin,
Amin.
Viaţă de student
Autor: ?
„O bere, o bere
stomacul nostru cere.
Poto-ol, poto-ol;
stomacul nostru e gol!”.
Băieţii cântă ca să uite de foame şi de sete. Dar nu uită. Foamea o potolesc cu pâine uscată, muiată în uleiul care rămăsese în tigaie de la ultima porţie de cartofi prăjiţi, cea de ieri. O bucată mică de pâine uleioasă, o înghiţitură mare de apă. Reţeta asta face minuni. Dar nu e suficient.
Rezolvarea vine odată cu vecinii de la 323, atraşi de linia melodică, pasemite. „BR RC 323 1 l pt. 2 lei” scrie la ei pe uşă şi pe bileţelele care împânzesc căminul. Bere după bere după bere.
In practica la domnu’ Bachus
Autor: ?
“Aiureli, copile… Prostii, maruntisuri, golanii. PROSTII! “. Trase adanc din tigara rezemata pe imbinarea buzelor si incepu sa-si verse plamanii tusind dezordonat si bulbucandu-si albusul ochilor ca si cum ar fi vazut un semn dumnezeiesc intr-un cartof despicat. Se ridica de la masa si merse greoi spre rafturile pline de bauturi indoite, tarandu-si picioarele ferite privirii sub un halat ponosit. “Aici e toata munca mea! Viata mea! Iar tu… Tu? Vii asa si hopa! La capatuiala!“ Il apuca de reverele scurtei: “Sa nu incerci sa ma faci. Uita tot ce-ai invatat la liceul economic. Uita proverbul ala tampit. Tine minte bine asta: vinu’ dupa bere mere, dupa vin berea mere! Ai inteles, ma? Sa-mi vand si una si alta’, ma, pastele ma-tii de practicant. Fara ‘e-un chin’, fara ‘nu mere’ sau stiu eu ce alte poezioare de doi bani. Gata acum, ajunge, hai, toarna-mi din fata aia-n iarba, indata se ivesc clientii”.
Om bun
Autor: ?
Aveam vreo 10 ani. Eram afară, jucam badminton cu prietena mea, Ioana.
L-am văzut la balcon, i-am zâmbit şi i-am făcut cu mâna. Din când în când, mă uitam cu coada ochiului înspre el, şi mă simţeam atât de mândră, că până şi loviturile îmi deveniseră măiestre.
L-am văzut aplecându-se în afara balconului şi m-am oprit:
– Tată, ce faci?
– Irina, de ce loveşti cu paleta în pahare de şampanie?
Atunci mi-am dat seama: era beat. Din nou. Prietena mea a început să râdă, iar eu am râs cu ea, ruşinată, încercând să ascund ce era în sufletul meu.
Mai târziu, mama mi-a zis că băuse o sticlă de vin şi apoi o bere. Să-l iert, că nu este om rău.
Friptură salvată
Autor: ?
O friptură de miel s-a înecat în vin. Panicat de situaţie, stăpânul stomacului a turnat peste dânsa o sticlă de bere dar totul s-a transformat în chin. „Era mai bine înainte” – gândi sugestiv şi repetă manevra, dar de data asta cu vin.Şi mare îi fu plăcerea când observă că friptura se resuscitează şi prinde a se macera din plin.
NOTĂ. Am primit si o fotografie, o imagine a hameiului. În loc de PA. În afara concursului.

Omul mic
Cât a lipsit, mi-a fost frig. M-am urcat pe sora ei, dar tot frig mi-a fost. I-am zis. A râs. N-a înţeles nimic. E complicat. Sau poate că nu ştiu eu cum să spun. Dar a fost bine când ea s-a întors. Avea un om mic cu ea. Ţipa. Omul mic. De-aia plecase, să vină cu un om mic. Nu i-am zis că m-am urcat pe sora ei. N-ar mai fi râs. Acum m-am urcat pe ea şi mi-a fost cald. Omul mic l-am agăţat în crengi. Stă acolo şi dă din mâini. Parcă zboară. Când mă dau jos de pe ea, ea îi dă să mănânce. Deci omul mic nu e de mâncare. Cred că va sta mai mult cu noi. Va trebui să pescuiesc mai multe broaşte.
Zboară, PA-ule, zboară! Clasament de etapă
S-a votat! A rezultat următorul clasament de etapă:
1. Souvenir (Leo) – 11 voturi
2. uneori, nimic din ce zboară… (ajnanina) – 10 voturi
3. Batistute (cell61) – 8 voturi
4. Discipol si maestru (LePetitPrince) – 6 voturi
5. PAPamflet (LePetitPrince) – 5 voturi
NOTĂ.
Autorul LePetitPrince primeste puncte în clasamentul general doar pentru PA-ul „Discipol si maestru”, cel mai bine clasat în clasamentul de etapă.
Autorul Călin primeste bonus de participare pentru PA-ul „Omul mic”.
Iată acum si clasamentul general:
1. Leo 35p
2. cell_61 31p
3. Călin 30p
4. Gabi 22p
5. ajnanina 18p
6. dragoselu 8p
7. LePetitPrince 7p
8. LordulJohn 3p
9. Ioan Bistriteanul 2p
10. Cristina 1p
Servesc patria. Marţea căprioarei
E o zi de marţi. Stai inte trei combine, cinci tractoare, două remorci şi un compresor. Undeva se sudează. Zgomotul e infernal. Totul e trepidaţie, până şi norii cenuşii de deasupra se scutură, mocăneşte. Te gândeşti că vei pleca damblagit de aici.
Atunci ai văzut căprioara. Sărise dintr-un lan de porumb care, imediat după aceea, a fost culcat de o combină zgomotoasă. A început să alerge, derutată, 40-50 de metri. Apoi s-a oprit să privească în urmă. A făcut câţiva paşi înspre lanul făcut una cu praful, apoi s-a întors brusc. Ce va fi lăsat în urmă?, te întrebi.
A început să fugă iar, în salturi precise, peste rândurile tăiate regulamentar (teoretic). Preţ de câteva minute, a alergat când într-o parte, când în alta a perimetrului delimitat de combine. Din ce în ce mai agitată, a adulmecat praful mirosind a tragedie. Sălbăticiunea nu mai avea nimic sălbatic în ea. Doar o privire pierdută. Iaai văzut ochii când s-a oprit la câţiva paşi de tine. Se uita în zare, către pădurea care se vede înspre răsărit. Ai privit şi tu într-acolo şi parcă ai simţit o boare de răcoare.
Animalul s-a mai uitat o dată la tine, apoi spre lanul din care a fugit şi care nu mai e. I-ai auzit inima, poţi jură asta, inima salbaciunii, bătând nebuneşte. Apoi a făcut gestul acela surprinzător: a pornit într-o cursă nebunească. I-ai admirat goana perfectă, salturile suple, săgetarea cenuşie, precisă. Prea precisă, ţi-ai zis, şi ai înţeles.
Goană căprioarei tintea un pâlc răzleţ de porumb, din partea de nord a perimetrului. A ajuns în Raiul Admis cu o secundă înaintea unei combine hodorogite ale cărei cuţite au transformat totul în praf, ca un abur roşu-cenuşiu. Ai apucat să priveşti linia pădurii prin şuvoiul galben de porumb, după care ţi-ai simţit obrajii udaţi de ploaie (ce altceva să fi fost?).
Necomestibil dar zburător. Ca etapa 6. Clasamente
Aici voi publica clasamentul etapei si clasamentul general. Vă astept voturile, asa cum zice regulamentul, care-i sfânt.
Până mâine, marti (22 sept 12.00).
NOTĂ. PA-ul Omul mic a fost publicat după deadline, deci nu poate intra în clasamentul de etapă
Etapa 7. Vinul după bere, berea după vin.
Deadline, miercuri, 13.00. Baftă!
PA-uri care nu se mănâncă
Am lipsit de la butoane în weekend, asa că prelungesc un pic deadline-ul: până la 15.00. Tot din cauza asta, public toate PA-urile primite pe mail până la această oră în aceeasi postare. Stiu, în felul ăsta voi ajunge mai greu la 1.000 de mirări, dar îmi asum riscul 😉
Asadar:
Batistuțe
S-a întâmplat cândva imediat după revoluție. Într-o zi oarecare, într-un sătuc din România, 2 camioane cu ajutoare de la nemți au oprit în fața primăriei. S-a adunat lume ca la urs, să vadă minunea: haine și mâncare gratis! S-a făcut imediat un comitet de împărțire a lucrurilor și, mai răstit, mai cu vorbă bună, au reușit să le dea pe toate.
La urmă s-au trezit totuși că rămăseseră cu niște pachețele. Nimeni nu știa ce conțin. Le-au desfăcut, le-au întors pe-o parte, pe alta, le-au mirosit, au tras de ele, s-au uitat la ele-n zare, și nimic. Într-un final, a ieșit în față unul mai umblat pe la oraș, care le-a spus că a auzit că există niște batiste pe care le folosești o singură dată și după aceea le arunci. Probabil că alea sunt!
Neavând altă variantă, lumea a fost de acord, așa că le-au împărțit frățește pentru vremurile în care răceala va bântui prin sat. Luni de zile după aceea, puteai vedea oameni care-și scoteau batistele de unică folosință din buzunar și-și suflau mucii, mândri că foloseau tehnologia germană pentru asta. Batistuțele aveau și o marcă: Libresse. Erau moi și cu aripioare.
uneori, nimic din ce zboară…
Cat timp bantuise prin padure, vanatul era imbelsugat. Acum, pe crestele golase, a inceput sa priveasca in sus cu foame. Oare ce s-ar putea gasi bun de mancat pe aici? Un vultur trecu in picaj pe deasupra capului sau, lasandu-l cu falcile clampanind in gol. Un fluture ametit de aerul tare al inaltimilor i se aseza o clipa pe nas, apoi pleca mai departe. Da, mai bine s-ar intoarce in padure… si totusi, poate o ultima incercare, isi zise, privind fascinat avionul care se apropia lasand o dara pufoasa pe cer…
Se ridica in doua labe si il privi salivand cum se apropie si apoi se indeparteaza… si in cele din urma o lua, oftand, inapoi spre padure…
Discipol si maestru
– Nea Brutule, ‘mneata stii cum vine vorba ca nu tot ce zboara se mananca?
– Ia fii atent la mine! zise cel intrebat. Si incepu cu emfaza:
– Rata zboara?
– Zboara!
– Se mananca?
– Se mananca!
– Gasca zboara?
– Zboara!
– Se mananca?
– Se mananca!
– Avionul zboara?
– Zboara! raspunse si chipul i se lumina …Va sa zica avionul zboara da’ nu se mananca!
O fi nea Brutu baiat destept dar nici el nu e prost de vreme ce pricepuse asa de repede.
Souvenir
Nici caiete şi nici haine nu aveam pe-atunci. Iarna, îmi făceam lecţiile la lumânare, în singura cameră încălzită din casă : bucătăria. Mama pregătea tăcută fiertura şi eu îi spuneam : ”Ai să vezi tu !… O să plec în lume şi o să devin cineva !”.
Mama râdea amar şi-mi spunea : ”Esti necopt, viaţa nu e aşa de uşoară, nu tot ce zboară se mănâncă !”.
Azi săruta fotografia de pe noptieră ca pe o icoană – mă înfăţişează pe mine la picioarele Turnului Eiffel – şi nu-şi mai aminteşte de acele vremuri
(PAPamflet)
Dupa obiceiul de acum cunoscut de a se atarna de gatul poporului, se infiinta la serbarea anuala a Soriciul Gros. Erau adunati acolo multi oameni dornici de a fi unii cu altii sau de a-si ostoi setea cu o cana de must dulce oprit din fermentat numa’ bun de baut rece dupa o bucata zdravana de sorici proaspat si sarat.
Impartind zambete si strangand maini in dreapta si-n stanga raspundea fiecaruia dupa caz: prieteneste sau ripostand inspirat cu cea mai potrivita replica – de istet e istet! Incerca din rasputeri sa-si transmita mesajul: sunt cu voi, sunt simpatic, inteligent si fermecator si trebuie sa ma votati.
La despartire le spuse: „Sa traiti bine!” apasat si raspicat de parca cei prezenti n-ar fi vrut. Apoi arunca o privire generala, ca de vultur, altfel de un albastru frumos.
Acum, la drept vorbind, nu prea conta ce spune si ce face… gloata stia deja ca nu tot ce zboara se mananca.
UPDATE.
Omul mic
Cât a lipsit, mi-a fost frig. M-am urcat pe sora ei, dar tot frig mi-a fost. I-am zis. A râs. N-a înţeles nimic. E complicat. Sau poate că nu ştiu eu cum să spun. Dar a fost bine când ea s-a întors. Avea un om mic cu ea. Ţipa. Omul mic. De-aia plecase, să vină cu un om mic. Nu i-am zis că m-am urcat pe sora ei. N-ar mai fi râs. Acum m-am urcat pe ea şi mi-a fost cald. Omul mic l-am agăţat în crengi. Stă acolo şi dă din mâini. Parcă zboară. Când mă dau jos de pe ea, ea îi dă să mănânce. Deci omul mic nu e de mâncare. Cred că va sta mai mult cu noi. Va trebui să pescuiesc mai multe broaşte.
Servesc patria. Păsări călătoare
Am văzut ieri primul stol de păsări călătoare. Zbura într-un V uşor şerpuitor. Părea că ştie foarte bine ce are de făcut. I-am invidiat pe acei cocori: îi durea în pene! Îi trăgea aţa să plece undeva, urcau în înaltul cerului şi zbang!, pe-aici ţi-e drumul.
Al doilea stol m-a dat gata. Imediat ce ne-a depăşit (ce-om fi reprezentat noi, plutonul 4 din compania a treia, murdari, jigăriţi, flămânzi, mizerabili?), a început o ciudată mişcare pe loc, răsucita, ca un vârtej, dementă. Totul a durat câteva secunde după care, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, au plecat mai departe, într-un V perfect.
M-am tot întrebat ce a însemnat acest comportament ciudat. Curent de aer ascendent? Îmi place să cred că ne-au salutat şi atât.
500 de mirări
Am fost anuntat că, până aici, au fost 499 de articole pe acest blog. Asta e o mirare. Până în momentul în care scriu, s-au dat 41.914 clickuri pe articolele respective. S-au făcut 5.080 de comentarii. Aici sunt mai multe mirări.
Cele mai multe articole au fost publicate în categoria PA: 123.
Ziua cea mai aglomerată a fost o zi miercuri – 17 iunie: 1.538 vizite. Era apogeul concursului „Omul transparent”.
Articolul cel mai citit: 82 de cuvinte despre mine (742 de citiri). Ar trebui să-l revăd, poate, dacă e asa faimos 😛
Al doilea articol la număr de citiri: PA-uri (500 de citiri)
Cei mai multi cititori au venit de la blogger (?): 1.560.
Urmează cei trimisi aici de dincolo (1.532)
si de Cristina (1.011). Pe locul al patrulea la „furnizori de cititori” e blogul pierdut al Ancăi… (633).
Cele mai multe căutări pe google care au condus spre acest blog au fost cele care au cerut „calin hera” (230) si „pa-uri” (192). Oarecum logic.
Multe rezultate terminate în click au dat „muzeul satului” (159), „predică la cununie” (123), „muzeul satului bucuresti” (93), „predici la cununie” (70) si „bărci” (64)
Cel mai mult s-a plecat de la mine către Naiv (132), Gabi (122) si LePetitPrince (102)
Cam astea-s statisticile pe care le-am aflat acum. Ne vedem cu altele peste 500 de articole.
Clasamentul etapei necurate (4)
În primul rând, le multumesc încă o dată celor care au participat la această etapă. Tot în primul rând le multumesc arbitrilor. Datorită lor, avem un clasament al etapei necurate:
1-2 Sabotaj (Leo), Divort în stil italian (dragoselu) 10 voturi
3 Maro (Călin) 8 voturi
4-6 Pusca si cureaua lată (Gabi), Amantul (cell61), Sarada (LordulJohn)
Au mai primit voturi, dar insuficiente pentru a urca în clasamentul de etapă:
– Nici dracul nu-i chiar atât de negru (Ioan Bistriteanul)
– Cutu (LePetitPrince)
– PAfoto (LePetitPrince)
Punctează în clasamentul general şi ajnanina, cu PA-ul Demoni colorati
Toti autorii s-au ales cu puncte în clasamentul general, conform regulamentul concursului.
Iată acum si clasamentul general:
1. Călin 29p
2. Leo 27p
3. cell_61 26p
4. Gabi 22p
5. ajnanina 12p
6. dragoselu 8p
7. LePetitPrince 4p
8. LordulJohn 3p
9. Ioan Bistriteanul 2p
10. Cristina 1p
Servesc patria. Pronosticuri
Cristi Paraschiv a venit cu ideea unui concurs de pronosticuri. Am început cu schema folosită în Viaţa Studenţească. Punctăm şi 1 X 2 şi rezultatul exact. Acum vom diversifica: trecem la Divizia B. Mai mult, Tomulică e gata să facă rost şi de rezultatele de la italieni, Serie A şi Serie B. V-am mai spus despre Tomulică? E doldora de fotbal şi vorbeşte într-una.
Tot Tomulică zice că a vorbit cu bărbatul lipovencei de la bucătărie să ne aducă rezultatele din campionatul Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. Nu ştiu de ce n-am zis „campionatul Basarabiei”. Mă enervează că n-am spus aşa.





