Am văzut ieri primul stol de păsări călătoare. Zbura într-un V uşor şerpuitor. Părea că ştie foarte bine ce are de făcut. I-am invidiat pe acei cocori: îi durea în pene! Îi trăgea aţa să plece undeva, urcau în înaltul cerului şi zbang!, pe-aici ţi-e drumul.
Al doilea stol m-a dat gata. Imediat ce ne-a depăşit (ce-om fi reprezentat noi, plutonul 4 din compania a treia, murdari, jigăriţi, flămânzi, mizerabili?), a început o ciudată mişcare pe loc, răsucita, ca un vârtej, dementă. Totul a durat câteva secunde după care, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, au plecat mai departe, într-un V perfect.
M-am tot întrebat ce a însemnat acest comportament ciudat. Curent de aer ascendent? Îmi place să cred că ne-au salutat şi atât.
Servesc patria. Păsări călătoare
17 Responses to “Servesc patria. Păsări călătoare”
-
Frumos fragment, plutonul 4 vazut din inaltul cerului
(… trebuia sa invete de la ei, sa-l doara in..pix!)
ApreciazăApreciază
-
@LePetitPrince: Când te doare concret, nu poti translata durerea unde vrei, nici măcar spre pix.
ApreciazăApreciază
-
-
-
Într-un fel aparte v-au făcut să înţelegeţi că după acel vârtej dement la care sunteţi supuşi în acel moment, va veni o zi în care o să vă doară şi pe voi ,,în pene,,!:)
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Trimiterea către „Zboară cocorii” îmi pare evidentă, chiar dacă n-a fost cu intenţie…
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
E faină presupunerea că au vrut să întrebe ceva. Unde se află, de exemplu.
Mă gândesc că o cocoriţă cu iniţiativă o fi vrut să facă asta, dar cocorul-şef i-a retezat-o scurt, prea mândru să ceară informaţii.
ApreciazăApreciază
-
@cell61: Excelent comentariu. Surprinde orgoliul acela atât de supărător pentru unele, atât de firesc pentru altii.
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 