Archive for martie, 2009

04/03/2009

târziu e – (o poezie pe zi)

târziu e

târziu e iubito acum când îți scriu
un vânt bate-n suflet și vântu-i pustiu
și plouă afară mărunt și banal
e frig de aseară (când a murit un cal)
căruța e moartă acum și ea
și-i ține lumânarea din când în când o stea
se scutură de gânduri un nor și cred că plouă
iar eu cântând aievea pe-o strună sau pe două
și vântul printre ramuri ce-au fost odată verzi
ca ochii tăi pe care tu poate nici nu-i vezi
străbatem cântu-acesta pe care nu-l asculți
ne sprijinim molatec și pașii mei desculți
se-adună pe cărarea acestui loc pustiu
hârtia se-nfioară și-n mine e târziu

NOTĂ. Poezie scrisă în iarna anului 1987, în Bacău (eram militar TR).

03/03/2009

adună-ţi -> (O poezie pe zi)

adună-ţi

adună-ţi luncă norii şi plouă-mă
şi dacă tot mai tare plouă
picături vor ieşi îmbrăca-mă
în copilărie cum lâna colorată
din care bunica mai face o dată
mănuşi cu un singur deget

adună-ţi stol cocorii priveşte-mă
şi dacă mii de puncte
se vor risipi plânge-mă
dar adună-ţi din crânguri cocorii
cu zborul lor ca misterul comorii
pe care bunica o păstra în odaia joasă

adună-ţi ziuă stele nevăzute lumina-mă
şi dacă nevăzutele se-adună
soarele nu va muri ascultă-mă
atâta timp cât acasă
mai sărută cuptorul o pâine frumoasă
pe care bunica o stinge în frunze de nuc

02/03/2009

Pădure de mesteacăn -> (o poezie pe zi)

Pădure de mesteacăn

Semnificația unei păduri de mesteacăn
nu trebuie căutată în imaginea ei.

Toată lumea realizează că, dintr-o dată,
pământul s-a oprit din respirat și a început să zâmbească
arătându-și culoarea dinților.

Poate aici stă semnificația unei păduri de mesteacăn,
dinții sunt văzuți altfel tocmai fiindcă ei ascund
un zâmbet nicidecum pofta de a rupe
altceva decât cerul prin frunziș.

Adevărata semnificație a unei păduri de mesteacăn
trebuie căutată și mai aproape, în căpița de fân
lăsată acolo de un om,
ca un gând vechi la care ți-ai propus să revii
poate altădată, cu siguranță în haine albe
pe care cineva ți-a cusut râuri
și o pădure de mesteacăn așa cum o vezi.

NOTĂ. Poezie scrisă de mână în caietul meu din perioada 1986-1987.

01/03/2009

Scriitorul

Are ritualuri, ca toţi oamenii de seamă. Cei din jur acceptă asta, e un dat preţios. Chiar îi încântă că nu-i înţeleg toate vorbele. El ştie cuvinte de om învăţat, iar cei neînvăţaţi respectă asta. Acum îşi bea cafeaua, proptit în spătar. Tace, iar ei, mai precis ele, îi respectă tăcerea. Priveşte departe, prin perete, ca şi cum ar fi descoperit cărămida filosofală. Termină cafeaua, se apropie lin de birou şi scrie gros, cu markerul: „Acest produs lipseşte momentan de pe raft. Ne cerem scuze.”

01/03/2009

Cu tine – facsimil

NOTĂ. Poezie publicată în Amfiteatru, prin 1987, și transformată, în joacă, în PA, prin 2008.
cu-tine