Are ritualuri, ca toţi oamenii de seamă. Cei din jur acceptă asta, e un dat preţios. Chiar îi încântă că nu-i înţeleg toate vorbele. El ştie cuvinte de om învăţat, iar cei neînvăţaţi respectă asta. Acum îşi bea cafeaua, proptit în spătar. Tace, iar ei, mai precis ele, îi respectă tăcerea. Priveşte departe, prin perete, ca şi cum ar fi descoperit cărămida filosofală. Termină cafeaua, se apropie lin de birou şi scrie gros, cu markerul: „Acest produs lipseşte momentan de pe raft. Ne cerem scuze.”
Scriitorul
7 comentarii to “Scriitorul”
-
…apoi, obosit de efort, isi aduna suvitele rebele de pe fruntea ganditoare si scrie: pauza de masa. Va rugam reveniti!
ApreciazăApreciază
-
Mi-a placut. Chiar am ras la final, desi nu ma asteptam sa aiba atata substanta acest text, mai ales dupa cum incepuse..
ApreciazăApreciază
-
@LauraT: Chiar a început prost? Până la urmă, ai dat o definitie a PA-ului: ceva cu substantă, desi pe o întindere mică, foarte mică.
Multumesc pentru vizită. Te mai astept.ApreciazăApreciază
-
N-a inceput prost, ci usor previzibil. Nu prea imi plac PA-urile, dar acesta de astazi este chiar bun. Felicitari pentru poanta din final 🙂
ApreciazăApreciază
-
-
Pe toateblogurile.ro era un nene, poate chiar tu, nu mai tin minte 🙂 care explica ce inseamna.. Prefer epigramele, proza arhiscurta fiind riscant de … scurta cat sa transmita mereu ceva esential.
ApreciazăApreciază
-
@LauraT: Mi-ar plăcea să mai citesti niste PA-uri (nu orice text arhiscurt e un PA).
PS Te-am adăugat în blogroll pt că mă incită perspectiva poloneză, ca să zic asa.ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 