Dincolo de nori sunt nori
Aeul vienez
Aeul găsit pe un gard din Viena. Foto cu telefonul: Călin Hera
Obsedat de Aeul bucureştean, l-am descoperit pe Aeu şi la Viena. Sau doar mi s-a părut mie? E drept, „vienezul” e mai căţeluş decât purceluşul din Bucureşti. Dar poţi să ştii?
Miercurea fără cuvinte. Buchete de toamnă
Apa noastră cea de toate zilele
Cercetătorii NASA au anunţat că pe Marte există apă sărată în stare lichidă. Sursa> Mediafax
Ştirea că NASA a găsit pe Marte apă lichidă (e drept, cam sărată) reprezintă probabil descoperirea secolului. Este nevoie oare de un argument mai bun care să demonstreze cât de importantă e apa noastră cea de toate zilele? Depinde la ce te raportezi.
Piaţa de toamnă
Vedere din Bucureşti. Imagine din Piaţa Râmnicu Sărat. Foto cu telefonul: Călin Hera
Un drum la piaţă, toamna-dimineaţă, nu strică. Dimpotrivă. Te umple de sentimente, mirosuri plăcute de struguri copţi, de gusturi (căci nu poţi să nu guşti), îţi umple sacoşele. O punguţă cu hrean, una cu ţelină cu frunze, o punguţă în care înghesui paie de mărar lungie, din acelea care lasă seminţe peste tot, îţi umplu tot ceea ce nu era umplut.
Scaunele tăcerii
Centrul vechi al Craiovei, o surpriză plăcută
Vedere din Craiova. Zonă pietonală în centrul vechi, noaptea, cu umbrele luminoase. Foto cu telefonul: Călin Hera
Întâmplarea a făcut să stau mai multe zile în Craiova în ultima vreme. Așa am ajuns prin centrul orașului și am rămas paf în fața atâtor clădiri frumoase și mă refer aici atât la palate cât și la case simple, cu unul sau cel mult trei caturi, străzi pietonale, parcuri, lumini fermecătoare dând nopții craiovene un aer plăcut, foarte plăcut. Și treceri de pietoni 🙂
Aurora boreală la București
Vedere din București. O „aureolă boreală de Berceni”, văzută în zona Apărătorii Patriei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Din capul locului spun că titlul e o mică exagerare, dar pur și simplu nu am știut cum să îi spun acelui apus de soare din seara de 19 septembrie 2015, văzut din sudul orașului, zona Apărătorii Patriei.
Farmaciștii, niște oameni, acolo, și ei
Vedere din București. Farmacie veche, aflată pe Calea Dudești, zăbrelită de mai mulți ani. Foto cu telefonul: Călin Hera
La un seminar i-am rugat pe studenți să îmi spună care este prima reclamă văzută la televizor care le vine în gând. Cei mai mulți au indicat reclama la o farmacie, aia cu doi actori celebri implicați în campania „farmacia inimii”. Apoi i-am rugat să îmi spună care reclamă îi enervează mai mult. Campioană la nominalizări a fost aceeași campanie. Notorietatea e bună, nu-i așa?
Apus de soare văzut din școală
Vedere din București. Apus de soare văzut de la ultimul etaj al unei școli. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cunosc copii bucuroși că a început școala. Cunosc copii triști că s-a terminat vacanța. M-am gândit la fiecare categorie de copii atunci când am fotografiat acest apus de soare, văzut de la ultimul etaj al unei școli bucureștene.
Spre vârful Retezat
Munții Retezat. Indicator turistic spre vârful Retezat, aflat lângă lacul Bucura. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Păpuși vintage (de pe vremea bunicii)
Te iubesc, sper că se vede
Declarație de dragoste pe un perete din Craiova. Foo cu telefonul: Călin Hera
Aceasta e o declarație de dragoste. Am descoperit-o în Craiova, printre blocuri. Inițial am simțit că e o indecență să fotografiez. Dar am făcut-o. Am simțit că e o indecență să postez povestea desenată, dar o fac și pe asta. Până la urmă, nu eu am făcut-o publică, nu?
Râul Olt la Slatina
Slatina. Pod peste râul Olt. Foto cu telefonul: Călin Hera
Orașul Slatina, de oriunde ai veni, arată acceptabil spre foarte fain văzut de departe și cam prea trist și banal odată ce ai pătruns în el. Genul de cum ar putea /ar fi putut fi, dar și-au băgat comuniștii coada și au trântit un oraș din nimic, din cauza unei megauzine care acum e pe ducă, în loc să lase o așezare micuță, dar cochetă și cu câteva clădiri faine (există încă în picioare unele cu mult gust, perioada interbelică). Ceea ce e păcat.
Rădăcini flămânde în munții Retezat
Pin cu rădăcini flămânde în Munții Retezat. Foto cu telefonul: Călin Hera
L-am întâlnit în apropiere de cărarea dintre Poiana Pelegii și lacul Bucura (marcaj comun cruce roșie, bandă albastră). Și mi-a plăcut cum s-a forțat să trăiască, deși conul care a fost la început nimerise prost, într-o crăpătură de stâncă. Pe piatră seacă.
Graffiticieni din toate orașele, uimiți-vă!
Vedere din București. Graffiti cu Mântuitorul în spatele Bisericii Kretzulescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Când eram mai tânăr, eram mai intransigent. Chestiile astea murdăresc, ziceam. Duceți-i la marginea orașului, ridicați-le panouri, purtați-i pe la expoziții, dar să lase zidurile orașului în pace, ziceam. Poate că nu eram chiar revoltat, erau alte lucruri care să mă revolte (mineriade, Iliescu, inflație, hoții etc.), dar respingeam. Poate că erau de vină și ele, desenele. Vopselele. Culorile. Mesajele. Poate că erau, cele mai multe, mâzgăleli.
Zebră îmbrățișată și picioare de femeie la Craiova
Zebră îmbrățișată și picioare de femeie. Trecere de pietoni în Craiova. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cățel pufos desenat pe nori
Cățel pe nori, deasupra autostrăzii, între Sibiu și Orăștie, luna august. Foto cu telefonul: Călin Hera
E mult de când un amic desena pe nori. Adunase multe astfel de desene pe nori și era bucuros de fiecare dată când descoperea un desen nou. Vi le-am arătat la momentul respectiv. Azi vin la voi cu un cățel pufos pe care l-am fotografiat deasupra autostradei, undeva între Sibiu și Orăștie.
Eva Radu a făcut o cascadă pe strada Xenofon
Vedere din București. Cascada de pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Văzusem undeva o fotografie cu o cascadă în inima Bucureștiului. Ce idee!, mi-am zis. Am făcut în așa fel încât, într-o dimineață de august, să cobor pe lângă Parcul Carol, dinspre Autogara Filaret. Am parcat lângă parc, am mers pe jos două minute, apoi m-am oprit și m-am minunat. Am făcut fotografii de la distanță, m-am apropiat. Era începutul unei zile caniculare și mi s-a părut că apele cascadei de vopsea mă răcoresc. E o licență cvasipoetică, de acord, dar jumătatea de oră petrecută pe strada în scări Xenofon din București asta a însemnat, o răcorire. M-am simțit bine.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 