15/10/2014

Moscheea Carol din Constanţa

Moscheea Carol din Constanţa, vedere de la nivelul acoperişului. Foto: Călin Hera

Moscheea Carol din Constanţa, vedere de la nivelul acoperişului. Foto: Călin Hera

Citește în continuare

08/10/2014

Moment romantic în trei secvenţe (pe malul lacului IOR)

Vedere din Bucureşti. Pereche într-o atitudine romantică, plină de candoare, pe malul lacului IOR. Foto: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Pereche într-o atitudine romantică, plină de candoare, pe malul lacului IOR. Foto: Călin Hera

Citește în continuare

07/10/2014

Scafandru iscodind nave de război în larg la o adică

Vedere de la mare. Ce-o fi căutat acest scafandru? Foto: Călin Hera

Vedere de la mare. Ce-o fi căutat acest scafandru? Foto: Călin Hera

Se agita aproape de stabilopozii de pe faleza din Constanţa. Valurile erau mititele, deşi adia o briză care promitea. Numărasem opt nave de război în larg (venite pentru parada de Ziua Marinei, dar şi pentru a veni, a sta şi a transmite un mesaj, căci Marea Neagră e mică, iar unii o socot lac rusesc).  Citește în continuare

07/10/2014

Despre disciplină cu Immanuel Kant

Dl Immanuel Kant

Dl Immanuel Kant

Omul este copil, sugar, elev şi discipol. Aşa grăit-a Immanuel Kant într-o carte apărută în anul 1803. Vă prezint în continuare alte câteva idei introductive, urmând să revin cu poveţe foarte practice, pe care te miri să le afli la ditamai filozoful. Cum au fost, de pildă, cele despre alăptare!

  • Disciplina este numai negativă, anume ea este acţiunea prin care omului i se ia sălbăticia, pe când instrucţia este partea pozitivă a educatiei.
  • La om, din pricina înclinării sale spre libertate, e nevoie de o îndulcire a stării sale de sălbăticie; la animal, însă, nu e nevoie din cauza instinctului.
  • Omul poate deveni om numai prin educaţie. El nu e nimic decât ceea ce face educatia din el
  • Copiii trebuie educaţi nu potrivit cu starea prezentă, ci cu starea mai bună, posibilă în viitor, a genului uman, adică potrivit cu ideea umanităţii şi cu menirea ei întreagă.

 

 

06/10/2014

Pledoarie pentru ziarele pe hârtie

Vedere din Bucureşti. Bărbat citind un ziar, ediţia print. Foto: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Bărbat citind un ziar, ediţia print. Foto: Călin Hera

Încă se mai citesc ziare tipărite! Lăsaţi-mă să mă iluzionez că domnul din fotografie chiar citeşte, chiar face asta în mod regulat şi, cine ştie, poate că îi va molipsi şi pe alţii. Deşi trecătorul de lângă el pare să fie nepăsător.

01/10/2014

Începe curăţenia de toamnă. Mai uşor, aşa

Vedere din Bucureşti. Începe curăţenia de toamnă. Mai uşor, aşa. Foto: Călin Hera (mfc)

Vedere din Bucureşti. Începe curăţenia de toamnă. Mai uşor, aşa. Foto: Călin Hera (mfc)

26/09/2014

La revedere, Doina Doru!

Doina Doru, în mijlocul foştilor colegi de la Pro TV

Doina Doru, în mijlocul foştilor colegi de la Pro TV

E o zi mohorâtă azi, a şi plouat azi-dimineaţă când, dintr-un loc aflat în sudul Bucureştiului, s-a ridicat o dâră de fum, care s-a risipit apoi. Am amânat să scriu aceste rânduri, pentru că mi-e greu. Dar mă întorc în timp şi atunci totul se transformă.

Citește în continuare

26/09/2014

Râul Mureş la Arad

"Mureşul meu sălbatic, atât de liniştit în astă seară" (Sorin Stanciu)

„Mureşul meu sălbatic, atât de calm în astă seară” (Sorin Stanciu)

Sorin Stanciu publică pe Facebook două fotografii însoţite de o scurtă explicaţie: „Mureşul meu sălbatic, atât de calm în astă seară”. Diacriticile îmi aparţin. Atât.

Citește în continuare

25/09/2014

De-a scrisul cu Claudia Groza

Scriitor de poveşti pentru copii. V-ar plăcea această meserie? Cunosc pe cineva care asta face*. O cunoaşteţi şi voi, prietenii mai vechi ai acestui blog. E Claudia Groza. Şi nu doar că scrie poveşti pentru copii, dar îi placesă să-i întâlnească pe cei mici şi să se joace cu ei de-a scrisul.

Citește în continuare

18/09/2014

Ghidul Kant de creştere a copilului. Alăptarea

Immanuel Kant, filozoful

Immanuel Kant, filozoful cu capul în nori şi cu picioarele pe pământ

Prin lucrarea sa „Despre pedagogie” (1803), filozoful german Immanuel Kant oferă un adevărat ghid de creştere a copiilor, care conţine numeroase învăţături valabile şi astăzi. Eu am citit cu plăcere nedisimulată această lucrare, în metrou. Poate că tovarăşii de călătorie se vor fi uitat ciudat la mine: „ia uite la tipul ăla care mustăceşte citind Kant; tembel!” Citește în continuare

17/09/2014

Recoltă de toamnă la borduri în Sectorul 3

Vechile borduri de la Rond Baba Novac sunt înlocuite de altele noi, mai înalte. Foto: Călin Hera

Vechile borduri de la Rond Baba Novac sunt înlocuite de altele noi, mai înalte. Foto: Călin Hera

Citește în continuare

16/09/2014

Cum vedea Immanuel Kant buna creştere a copiilor

Despre pedagogie, Immanuel Kant, editura Paidea 2002

Despre pedagogie, Immanuel Kant, editura Paidea 2002

Am omis câte ceva în enumerarea de ieri: o carte surprinzătoare şi cu totul aparte. Este vorba de lucrarea „Despre pedagogie” a lui Immanuel Kant, apărută în 1803 (au am citit o traducere de Traian Brăileanu, apărută la Paideia în 2002. Lucrarea reprezintă notele unui curs ţinut de Kant la Universitatea din Konigsberg.

Cititorilor care încă n-au plecat, văzând aşa mare grozăvie, le spun: staţi oleacă! Citește în continuare

16/09/2014

Ce-am mai citit pe sub pământ

Vorbeam undeva despre cărţile citite astă-vară. În ceea ce mă priveşte, spuneam, norocul a fost uriaş, fiindcă, pentru a ajunge la birou, străbat oraşul, pe dedesubt, vreme de aproape o oră. Timp berechet pentru a da gata câteva cărţi care aşteptau de multicel să le vie rândul.

Spuneam atunci că am citit în ultima vreme: Truman Capote – Integrala prozei scurte, Mario Vargas Llosa – Visul celtului, James Joyce – Portret al artistului la tinereţe, Sartre – Zidul, Bertold Brecht – Povestiri din calendar, Cehov – Livada de vişini. Citește în continuare

04/09/2014

Despre micile victorii ale României altfel

Violonistul Remus Azoriţei. Sursa foto: captură YouTube

Violonistul Remus Azoriţei. Sursa foto: captură YouTube

Violonistul Remus Azoiței, laureat al ediției din 1999 a Concursului Internațional George Enescu, a declarat pentru organizatorii celei de-a XIV-a ediție a Concursului Internațional „George Enescu”, care are loc între 6 și 27 septembrie, că „fiecare moment în care un nou concurent din străinătate învață o lucrare de Enescu este o mare victorie pentru această țară.” Citește în continuare

02/09/2014

Cartea lui Ilarion

Ilarion scrie, în secret, o carte. Uneori visează pagini întregi şi transcrie ce-şi aminteşte. Alteori vorbeşte în gând cu personajele sau cu nevastă-sa. Seara cade lat într-un somn tip „butuc”, iar dimineţile se trezeşte cu poftă de scris. S-ar duce să scrie, dar parcă n-ar deranja-o pe nevastă-sa. Mai bine o ia în braţe – până când ea îl împinge („Lasă-mă să respir!”). Cartea lui Ilarion va fi una mare, groasă, cu coperţi cartonate. Dacă ar exista şi i-ar trânti-o nevasă-sa în cap, l-ar durea.

01/09/2014

Zece cărţi

Circulă pe Facebook o leapşă cu care cred că am avut de a face şi în perioada de aur a bloggeritului la români. Dar cum m-a prins într-o pasă bună şi cum cel care m-a provocat e nimeni altul decât, răspund aici care sunt cele zece cărţi care mi-au plăcut şi, eventual, m-au influenţat, de la începuturile mele de cititor şi până în prezent.  Citește în continuare

Etichete: , ,
29/08/2014

Cartea cu cele mai multe greşeli de tipar ever

Războiul sfârşitului lumii, de Llosa, apărută la editura Dyonisos în 1992, cea mai plină de greşeli de tipar carte ever!

Războiul sfârşitului lumii, de Llosa, apărută la editura Dyonisos în 1992, cea mai plină de greşeli de tipar carte ever!

Scriu azi, fără plăcere, despre cele mai multe greşeli de tipar ever, întâlnite, culmea, într-o ediţie ratată a uneia dintre cele mai bune cărţi scrise vreodată. Citește în continuare

27/08/2014

În doi. Precum câinele şi pisica

Câinele şi pisica. Doi prieteni de voie, de nevoie, pe acelaşi prag de uşă. Foto: Călin Hera

Câinele şi pisica. Doi prieteni de voie, de nevoie, pe acelaşi prag de uşă (mfc). Foto: Călin Hera 

25/08/2014

Cum s-a dres reclama la Hotelul Rusca. Sau nu

Panou publicitar la ieşirea din Hunedoara, prin care se face reclamă hotelului Rusca. Foto: Călin Hera

Panou publicitar la ieşirea din Hunedoara, prin care se face reclamă hotelului Rusca. Foto: Călin Hera

Hotelul Rusca a fost, multă vreme, unicul hotel din Hunedoara, chiar dacă oraşul a ajuns, în perioada de glorie, să treacă binişor de 75.000 de locuitori. Cred că nu exista realmente o cerere. Cei mai mulţi vizitatori fie stăteau pe la rude, fie prin case de oaspeţi (de exemplu, la Casa Albă de pe malul Lacului Cinciş), iar cele vreo sută de camere ale Hotelului Rusca, aflat în centrul nou al oraşului erau suficiente.  Citește în continuare