Ilarion scrie, în secret, o carte. Uneori visează pagini întregi şi transcrie ce-şi aminteşte. Alteori vorbeşte în gând cu personajele sau cu nevastă-sa. Seara cade lat într-un somn tip „butuc”, iar dimineţile se trezeşte cu poftă de scris. S-ar duce să scrie, dar parcă n-ar deranja-o pe nevastă-sa. Mai bine o ia în braţe – până când ea îl împinge („Lasă-mă să respir!”). Cartea lui Ilarion va fi una mare, groasă, cu coperţi cartonate. Dacă ar exista şi i-ar trânti-o nevasă-sa în cap, l-ar durea.
Lasă un răspuns