Se agita aproape de stabilopozii de pe faleza din Constanţa. Valurile erau mititele, deşi adia o briză care promitea. Numărasem opt nave de război în larg (venite pentru parada de Ziua Marinei, dar şi pentru a veni, a sta şi a transmite un mesaj, căci Marea Neagră e mică, iar unii o socot lac rusesc).
Poate căuta să se asigure că locul e curat şi că manifestările de a doua zi se vor desfăşura fără nicio problemă. Sau poate că făcea sport, urmărea meduze sau peştişori (guvizi sau alte balene).
Cât despre navele de război din larg, am avut un sentiment bizar. Pe de o parte, încercam să-mi imaginez cum se vor fi simţit locuitorii oraşelor-port aflate sub vreo blocadă atunci când, dimineaţa, la trezire, vedeau nave străjuind.
Nave prietene, nave duşmane. Nave. Culoare metalică, armament greu. Descurajare. Încurajare.
Pe de o parte, un sentiment de siguranţă: la o adică, ne apără (cât pot). Pe de altă parte, o strângere de inimă: ne aflăm în apropierea situaţiei de „la o adică„.
Lasă un răspuns