Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Cele 5 bloguri pe care le-aș lua pe o Insulă WiFi pustie. Sursa: InfoNaiv
Au trecut aproape șase ani de când umblu prin blogosferă. Uneori mai cu avânt, alteori mai în liniște. Am două bloguri* și nu mă pot lăsa de niciunul. Cel mai probabil, le voi contopi în curând în unul singur (lucrez din greu la asta). Dar despre altceva voiam să vă povestesc.
Fotografia Hope / Adolf care a făcut senzație pe reddit. Sursa: reddit / i.imgur.com
Am văzut această fotografie pe reddit, însoțită de aproape 2000 de comentarii. Tare, nu?
Semnătură pe un tablou. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mă contrariază această semnătură. Înțeleg că pictorul se numește P. Dornian. Sau poate că nu. Ați auzit de el? Ați mai întâlnit această semnătură? Vă spune ceva? Vă întreb pe toți. O întreb pe g1b2i3. Citește în continuare
Vedere din București. Conturul celei mai frumoase lebede albe din oraș. Foto cu telefonul: Călin Hera
De două ori am văzut-o. În două nopți consecutive. Stătea cuminte pe malul lacului, în dreptul intrării dinspre Mega (cunoscătorii știu ce vreau să spun) a Parcului IOR din București, căruia i se mai spune și Al. Ioan Cuza. Prima oară am crezut că va fugi rapid, se va adăposti în noapte, se va lăsa înghițită de clipocitul lacului. Se va face nevăzută și noi ne vom întreba în urma ei, dacă a fost aievea sau doar o închipuire. Așa credeam.
Bragagiu. Fotografie de epocă găsită în vitrina prăvăliei cu bragă din Craiova. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am văzut-o din goana ușoară a mașinii. Treceam pe strada Vasile Alecsandri din Craiova, unde mă scosese sensul unic de lângă piață. Am încetinit, dar nu am putut opri. Traficul m-a obligat să merg mai departe. Cu regret. Dar a doua zi am revenit. Era tot acolo! Nu am putut merge la ea de-a dreptul. Am oprit câțiva metri mai departe, cel mult 20. M-am întors pe jos, cu emoție. Am privit-o pe îndelete. Părea că îi place. Citește în continuare
Vedere din Delta Dunării. Pescaturism. Sursa: pescaturism.ecodeltadunarii.ro
Amintirile mele din și despre Delta Dunării sunt nu foarte multe la număr, dar dense. Nu mă opresc acum la ele, poate că nu sunt pregătit pentru asta, ci merg mai departe. Merg până la a vă face cunoștință cu o noțiune de care, aș fi gata să pun pariu, nu știe foarte multă lume. Este vorba despre pescaturism.
Munții Retezat. Un câine crescut într-un brad, lângă Poiana Pelegii. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din Craiova. A doua cea mai întricolorată clădire, fotografiată de pe șoseaua suspendată. Foto cu telefonul: Călin Hera
Pe vremuri, exista un primar în Cluj-Napoca, pe numele lui Gheorghe Funar, care avea câteva fixuri de sorginte naționalistă extremă. Apreciat de unii (din ce în ce mai puțini), stingherind pe alții, Funar devenise celebru pentru luptele lui seculare cu ungurii și statuia lui Matei Corvin, respectiv prin vopsirea în roșu, galben și albastru – „e al nostru tricolor”, pentru cine nu știe -, a tot ce prindea. Așa ajunsese să fie Clujul, până la Boc, cel mai întricolorat oraș al României. Azi, băncile din Cluj sunt decente. Mă refer la cele de stat. Pe care stai, că bănci ale statului român – mai puțin.
Craiova. Clădire istorică plină de tricolor. Foto cu telefonul: Călin Hera
Citat Alexis Tsipras. Sursa: InfoNaiv
Aflată la câţiva paşi de momentul unei federaţii europene, Uniunea Europeană se confruntă cu crize din ce în ce mai complexe. Pentru că nimeni din exterior nu are interesul ca Europa să fie cu adevărat puternică, aşa, ca pe vremuri. Există chiar forţe importante pentru care ideea unei Uniuni Europene, actor global de prim rang, dă frisoane. Şi fac tot ce pot pentru a slăbi forţa UE. Mi-au venit aceste gânduri, fără pretenţia cine ştie căror revelaţii, atunci când premierul Greciei, Alexis Tsipras, a găsit de cuviinţă să meargă până la Moscova chiar înainte ca la Bruxelles să aibă loc discuţii extrem de importante despre viitorul Uniunii în contexul crizei greceşti; sau măcar despre viitorul Greciei în interiorul Uniunii. Şi am avut un sentiment bizar.
Munții Retezat. Cai pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai. Lângă lacul Bucura, sub Curmătură (văzuți printre pietre). Foto cu telefonul: Călin Hera
Munții Retezat. Lacul Bucura, cu Curmătura și Vf. Custurii. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am căutat cea mai bună cale pentru a ajunge cel mai mult în inima Munților Retezat în cel mai scurt timp, cu cel mai mic efort. Am fost nevoit să fac asta din mai multe pricini, asupra cărora nu insist. Am ales intrarea prin Poiana Pelegii, unde se poate ajunge cu mașina mică, urcând de la Brazi de-a lungul Râului Mare până la lacul de acumulare / Gura Apei, apoi la stânga, spre Rotunda, cu trecere pe la Punctul de control, unde e o barieră și ai de plătit o taxă. Costă 10 lei / persoană adultă, plus 7 lei / mașină. E bine să te întorci până la 21.00, altfel îți petreci noaptea la barieră.
Totul a început într-o după-amiază de august. De vină a fost ăla micu’ al lui Ilarion. Sebi, așa îl cheamă, are blog, spre deosebire de copiii de vârsta lui, pentru care a avea adresă de email e ceva desuet, iar blogul ține de epoci trecute. Prietenii lui Sebi comunică prin Wathsup și au mai multe conturi de Facebook, ca să se ascundă de părinți și pentru fun. Sebi, însă, are blog și e conectat la mai multe rețele ale bloggerilor. Citește în continuare
Vedere din Hunedoara. Intrare în magazinul Lanțul. Foto cu telefonul: Călin Hera
Un loc aparte în memoria copilăriei mele era un magazin din Centrul Vechi al Hunedoarei. Se numea Lanțul și este unul din puținele nume de loc, care să nu fie crâșmă (se știe că, de regulă, atunci când explici cuiva cum să ajungă în cutare loc, pomenești câte un monument știut de toată lumea; în Hunedoara erau Corvinul, Ciuperca, Dunărea, Gambrinus etc., toate restaurante, dar și, ca să respectăm adevărul, Casa de cultură, Sider sau Flacăra. Plus Lanțul).
Om din peturi (Petman) dându-se huța undeva între Silistra și Dobrici. Foto cu telefonul: Călin Hera
Lan de floarea soarelui. Foto cu telefonul : Călin Hera
În jurul fiecărei flori a soarelui îmi imaginez că gravitează cel puțin câte o exobabă, care strigă, printre băncile lungi de la tribuna a doua: „Semințe prăjite de floare, un leu cornetu’!”. Citește în continuare
Purcel de lapte gata pârlit, de vânzare în Bâlciul Polovragi. Foto cu telefonul: Călin Hera
Nu credeam că voi scrie atât de mult despre Bâlciul Polovragi, care mi-a lăsat mai degrabă un gust amar, dar rareori socoteala de acasă se potrivește cu cea de la bâlci, nu-i așa?
Vedere din București. Aeul de pe o alee strâmtă lângă Rond Baba Novac. Foto cu telefonul: Călin Hera
Afirmația din titlu este forțată. Pentru că, eu, unul, nu am vorbit cu Aeul despre acest lucru. Discuțiile noastre, obsedante într-o vreme, erau despre locurile unde a apărut aeul, atitudinea lui nonconformistă, surpriza descopirii a noi și noi aei („Nu scrii tu atâtea articole câte apariții pot eu să am”, mi-a zis la un moment dat, după ce mă împresurase de-a binele, organizase o ambuscadă aeuistică).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 