Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Piesaj de toamnă, în Parcul Herăstrău. Foto: Calin Hera
Poate cel mai frumos lucru pe care îl poţi face în Bucureşti, zilele astea, e să te plimbi prin parcuri. E o adevărată sărbătoare oferită de culorile toamnei. Aparatul de fotografiat e o ustensilă necesară, dar fotografiile nu pot înlocui senzaţia. Uneori, se apropie de ea.
Fetiţa de cinci ani e bucuroasă: taică-său a lăsat-o pe ea să primească restul de la supermarket (plătise cash). După ce şi-a consumat în fel şi chip entuziasmul, zornăind mărunţişul, numărând, punând şi scoţând monedele din buzunar, i-a venit o idee:
– Tati, pot să arunc 10 bani pe trotuar, să aibă cineva noroc?
Am primit acest filmuleț de la prietenul meu Tibi, care e un inginer foarte bine apreciat peste Ocean. Știu că e nițel incorect termenul de găuri pătrate, dar titlul trebuie să spună despre ce e vorba astfel încât să priceapă toată lumea, chiar și cârcotașii 😛
Captură de pe blogul lui Alex Mazilu, alexmazilu.ro
Alex Mazilu abordează un subiect drag mie, întrebând simplu: de când n-aţi mai pus mâna pe o fotografie pe hârtie? Şi tot el răspunde: pe vremuri se spunea că fotografia fură sufletul. Ce se poate spune, azi, despre calculator?
Clădire aflată la intersecţia străzilor Negustori şi Hristo Botev. Foto: Calin Hera
Trec aproape zilnic pe lângă această clădire. De când a apărut panoul, am privit-o cu şi mai mare atenţie. Nu ştiu încă ce a fost aici pe vremuri, n-am privit-o cu atât de multă atenţie, pentru că nu m-am oprit niciodată s-o fac. Mă gândesc că, poate, mă ajută vreunul dintre cititorii acestui blog. Sau aflu eu mai întâi, vom vedea. Cert e că, privind clădirea, îmi pot imagina lesne măreţia de odinioară, caleştile trase la poartă, femeile frumoase întrezărite la ferestre.
NOTĂ. Această fotografie face parte din campania Vedere din Bucureşti (la care vă invit să participaţi).
Până acum am publicat:
Deci, informaţia e corectă. Ceea ce mă uimeşte e faptul că, via facebook, aşa multă lume, prieteni ştiuţi sau neştiuţi, mi-au urat la mulţi ani! (unii, încă de alaltăieri!). Le mulţumesc tuturor şi, dacă ar fi să ciocnesc câte un pahar cu fiecare, m-aă face, cum se zice, mangă. Rău de tot! Şi, când m-aş trezi, ar trebui s-o iau de la capăt. Şi tot aşa, cine ştie câte săptămâni (e drept, nici nu-s prea rezistent la băutură, dar orişicât).
Altceva voiam să spun. Era ceva despre perversitatea facebook, atotprezenţa şamd. Şi, mai ales, era despre un Mulţumesc onest şi o închinare în faţa voastră.
Bloc cu cioară şi pescăruş în sectorul 3. Foto: Calin Hera
Peisaj clasic al anului 2011, specific cartierelor bucureştene (fotografia aceasta a fost făcută în sectorul 3). Deşi cenuşii, blocurile adăpostesc viaţă. Şi înăuntru şi deasupra. Rămân fascinat de adaptabilitatea pescăruşilor, care se aciuaseră prin Bucureşti încă din urmă cu 100 de ani, din câte am mai citit (rog confirmări sau infirmări).
Vedere din intersecţia Rond Baba Novac. Foto: Calin Hera (septembrie 2011)
Încep un proiect foto (nivel amator, fireşte), în cadrul căruia voi fotografia (în special din maşină) secvenţe bucureştene. Banal, plictisitor, adevărat. Vom vedea împreună ce va fi să iasă d-aci.
Tadjikistan. Harta politică
Îmi face plăcere să vă atrag într-o capcană: lecturarea unor jurnale extraordinare. Prietenii mai vechi ai acestui blog au apucat să-l cunoască pe cell61 şi să devoreze jurnalul lui din Mongolia.
Acum vă vând un pont: pe unul dintre cele mai interesante bloguri din România (dar La colţu’ străzii e mai degrabă un fenomen), puteţi citi, pe măsură ce se scrie, jurnalul Monei Prisăcariu, care s-a făcut voluntar în Tadjikistan (timp de un an).
E incredibil cum, uneori, evenimentele se rostogolesc mai frenetic decât te-ai fi aşteptat. Concursul Codul Bunelor Mamifere trebuia să fie o sărbătoare. Îmi cer scuze pentru tărăgănări şi vă mulţumesc frumos tuturor celor care aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă ca aşa să fie. De data asta, codaşul am fost eu. Îmi promit să aduc cât mai curând clasamentele la zi şi mă oblig să mai organizez cel puţin încă o etapă înainte de a pune punct concursului.
Dungi care zâmbesc. Foto: Calin Hera
Copiii se bucură cel mai mult atunci când e ziua lor. Din două motive:
1) pentru că se simt mai mari (şi asta e important la un copil)
2) fiindcă primesc daruri (ceea ce e cel puţin la fel de important)
Şi atunci cum să nu se bucure şi părinţii lor?
P.S. E o zi de miercuri cu şi fără cuvinte.
Peste 3800 de titluri bibliografice din literatura de stiinta din Romania, multe din ele cu acces online, sunt accesibile la adresa…, şi urmează o adresă. Am zis să văd ce-i, am văzut. E o chestie încă în lucru, la care, dacă m-am prins, poate adăuga cam oricine, ceea ce e şi bine şi mai puţin bine. Una peste alta, un link de reţinut.
Juriul a analizat PA-urile etapei a doua (vezi textele aici) a concursului de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere şi, pe baza voturilor, a rezultat:
Clasamentul etapei Jos cu bigamia!
1. Mă mărit mult 14/5
2. Dl. Tilică şi bigamia 13/5
3. Frustrarea 8/4
4. Secundă de arc. Jos cu bigamia! 6/5
5. „Sfântul” 3/3
6. Le iubea pe amândouă 3/2
7. Bigamia salvează România 2/2
8. Inuitilitatea Art. 273 din Noul Cod Civil 1/1
TIR răsturnat într-un şanţ din Miercurea Sibiului. Foto: Calin Hera
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am nimerit, ieri, pe drum. Am plecat pe ploaie la şapte fără (dimineaţa) şi m-am întors pe neploaie la zece (seara). 90% din timp a plouat. Ştiu că alţi participanţi la trafic, cum frumos li se spune în comunicatele Poliţiei Rutiere, au avut parte şi de ninsoare. Pe unde am trecut eu, aşa cum ziceam, doar a plouat. Inclusiv cu accidente. Fără număr.
Dacă vrei să vezi emoţie, mergi la aeroport-sosiri! Preferabil e să fii calm, relaxat, să nu-ţi aştepţi copilul de peste mări şi ţări sau soţul sau logodnica. Altfel, vei deveni tu studiu de caz.
Am văzut, la aeroportul din Cluj, într-o zi oarecare de vineri, la o oră oarecare din jurul prânzului, emoţii.
Mame şi taţi nerăbdători să-şi vadă copiii întorşi din cele zări. Ele, făcând din instinct câţiva paşi înspre aşteptaţi, cu cerceii zdrăngănind,
Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema etapei a cincea:
Art. 36
Drepturile copilului conceput
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.
Deadline: 12 oct 2011. Baftă!
La job pe Lipscani. Foto: Dan Necşa (august 2011)
Îmi place să descopăr pitoresc şi acolo unde nu e. Iar unde el se lăfăie, nu pot trece nepăsător pe lângă. Şi, totuşi, mi s-a întâmplat. Era în luna august, căutam o terasă prin zona Lipscani (Bucureşti) şi nu i-am văzut. Noroc cu bunul meu prieten, Dan, care n-a ratat momentul şi mi-a prilejuit ocazia de a vă prezenta fotografia de mai sus. Liber la jde mii de comentarii (ştiu, e de PAfoto; dacă doreşte cineva să facă acest exerciţiu, să scrie, adică, pe blogul lui, un text de 500 de semne inspirat de această fotografie, s-o facă – m-ar bucura nespus).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 