Dl. Lică avea o vorbă: „Nu mi-e bine când mi-e bine”. Teoria lui era simplă: după bine, rareori urmează mai bine. De regulă, roata se învârteşte. Aşa că, fire complicată, dar sensibilă, prefera să-i fie rău pentru că, potrivit teoriei la care lucrase toată viaţa, inevitabil va urma un mai bine reconfortant. Ceea ce, desigur, avea darul să înceapă a-l nelinişti.
Teoria lui Lică
4 comentarii to “Teoria lui Lică”
-
Haha,
…sa-l trimitem la un curs de NLP 😛Insa autorul are dreptate fiindca si eu cunosc multi domni Lica 😉
ApreciazăApreciază
-
-
Deja mi s-au sucit matzele in mine la cate intorsaturi a luat filosofia lui Lica !
Poftim ? Ia sa mai citesc o data… 😛ApreciazăApreciază
-
@Leo: Teoria trebuie că-i mai lungă, dar trebuia să încapă în cel mult 500 de semne.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 