Poveste de iarnă

Autor: ?

Iarna-şi aşternuse covor de omăt peste sătucul liniştit, uitat de lume. Afară era ger. ger. că până şi vântu-şi îngheţase ultima suflare.
Pe prispa casei din margine de sat, în cuşca lui Grivei, o pisică îşi cuibărise oasele-i bătrâne. În somn, torcea amintirile unei veri călduroase, petrecută prin copacii din livadă, la vânătoare de păsărele.
În casă, lângă gur-aprins-a sobei, Grivei îşi cuibărise oasele-i bătrâne. În somn, mârâia amintirile unei veri călduroase, petrecută într-un lanţ nu mai lung de câţiva coţi, păzind livada unde pisica-şi alerga fudulă oasele-i bătrâne.

Etichete: ,

5 comentarii to “Poveste de iarnă”

  1. Avatarul lui Cristian Lisandru

    Mârâitul amintirilor unei veri călduroase se aude tare bine din punct de vedere literar…

    Apreciază

  2. Avatarul lui Leo

    Aaahhh… Parca m-as cuibari si eu langa unul sau langa celalalt.

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @Leo: Lângă unul sau lângă celălalt?

    Apreciază

  4. Avatarul lui Leo

    😀
    Eu i-as pune pe amandoi langa soba, si pe mine langa ei.

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @Leo: Idilic peisaj.

    Apreciază

Răspunde-i lui Cristian Lisandru Anulează răspunsul