Archive for mai 10th, 2009

10/05/2009

M-a lovit dar nu mă doare

  
 De-atâta dragoste mă simt devastat. 
 Mă dă iubirea, de-a dura, jos din pat. 
 Căderea e cumplită. Parchetul-laminat.
 
 
 Iubirea mă ridică din nou în aşternut,
 fiorul e teribil, aş spune. Dar sunt mut.
 Şi totuşi îmi vine, îmi vine să strănut.
 
 
 Mă bucur să mă bucur, să-mi bată toba-n piept,
 să-mi tremure şi glasul (cât e), să fiu deştept.
 
 
 Dar, ca să fiu cinstit cu voi, amicii mei:
 mi-e faţă chiar mai bleagă decât de obicei.

10/05/2009

Plante de asteptare

Autor: Gabi

Calatorii, multi, se miscau in toate directiile, se imbranceau, se loveau de bagaje. Prin geamul aburit vedeam oamenii care alergau spre usile deschise. Pareau papusi mecanice.
Prin grija nu stiu cui, in astfel de locuri de asteptare, traiesc plante voite pentru frumos, pentru frunza lor larga, mare sau in plete rasfrante buchet. Uitarea, praful, fumul de tigara chinuiesc trupul lor insetat.

 

NOTĂ. Mi-am permis să dau eu un titlu unui text care pare foarte  PA.

10/05/2009

Vizita de la ora opt

Autor: Mişelul

Era o seară oarecare. N-o mai văzusem de câteva luni, mult mai mult decât timpul pe care-l petrecusem împreună.

Îmi spusese că ar vrea să aibă mulţi copii de la mine. După câteva luni şi şapte etaje urcate pe scări, eram gata să accept propunerea.

– Bună, ce surpriză!
– Salut.
– De când nu te-am mai văzut… Ţi-l prezint pe B.

Îl cunoşteam de la televizor, avea la fel de mulţi ani cât noi doi împreună.

“Pică bine”, m-am gândit. “Şi aşa am destui copii.”

10/05/2009

Muzeul Satului

09052009(004)
Am fost la Muzeul Satului. E unul din locurile cele mai romantice din Bucuresti. Îmi place, îmi prieste.
E un nu-stiu-ce acolo. Poate de vină sunt casele, energia lor (e o explicatie pentru cei care cred în asa ceva). Poate faptul că e, miraculos, liniste. Poate verdeata, poate studentii la arte plastice sau alti artisti amatori sau profesionisti care mereu îsi găsesc de lucru pe acolo, poate oamenii care colindă aleile (cred că nu oricui îi vine să meargă să vadă niste case de tărani). Poate altceva sau poate câte putin din toate astea.
Cu riscul de a mă repeta, o spun răspicat: îmi place si gata!

Copiii mei n-au încotro, trebuie să le placă si lor.

Îmi place că ei chiar descoperă câte ceva nou, de fiecare dată. Îmi place si când descoperim împreună si când eu sunt acela care le explică lucruri pe care le stiu deja.
De data aceasta, au vrut neapărat în două locuri: la „colibe” (erau închise; doar în una puteau intra, dar numai un pic) si la carusel.
09052009(001)
Momentul „colibă” mi-a adus o revelatie (altfel, o banalitate): noi trăiam sub pământ si pe la sfârsitul secolului al XIX-lea când, în multe zone, se trăia deja sofisticat, exista cultură urbană. M-am gândit la socul pe care trebuie să-l fi avut Carol I când a venit aici. Si-l pretuiesc cu atât mai mult.

 

 

 

09052009(012)

09052009(010)

 

 

 

 

 

09052009(005)

Momentul „carusel” m-a binedispus. Am fotografiat copiii bucurându-se de această piesă de muzeu, desnele naive care îl împodobeau („Cred că te uitai la ele mai cu poftă decât la cele sofisticate de acum”, a remarcat Dan N.) Si mi-am uimit copiii când le-am spus că eu chiar „m-am dat” pe un asemenea carusel.

 

 

 

Dar cel mai mult si mai mult mi-a plăcut de data aceasta să stau pe prispe. Stiti cât de putin a lipsit să nu atipesc, pur si simplu, acolo, la umbră?

Muzeul_Satului_Bucuresti

Această fotografie n-am făcut-o eu, eram prea prins de reverii ca să mai fotografiez altfel decât cu privirea si cu sufletul, dar în această gospodărie se află prispa aceea de vis

Oricum, m-am lăsat purtat de reverii, am discutat ca pe vremuri si am avut un sentiment inegalabil văzându-mi copiii zburdând ori stând roată în jurul câte unui pictor sau chiar pictând/desenând si ei. O zi reusită!

09052009

10/05/2009

Muza Zuza

se-aude un zumzet în zori la muzeu
un zumzet se-aude şi la amiază
e ziua în care ca un alizeu
dau zor cu toţii să vază de-i trează

iubita muză Zuza

cu freza-i burgheză cu buzele-i roz
cu bluza-nflorata cu zelu-i de muză
adună o scuză de jos din moloz
se-amuză de zarvă obtuză

zvâcneşte molozul de parcă zelos
şi-a tras însuşi zeul pe-a lui turtă spuză
ca-ntr-un pardon mozol dureros

dar ce-o mai vrea Zuza de stă la peluză
gaz din praz ori ce hipnoză
ar cere o doză de proză

%d blogeri au apreciat: