Autor: Mişelul
Era o seară oarecare. N-o mai văzusem de câteva luni, mult mai mult decât timpul pe care-l petrecusem împreună.
Îmi spusese că ar vrea să aibă mulţi copii de la mine. După câteva luni şi şapte etaje urcate pe scări, eram gata să accept propunerea.
– Bună, ce surpriză!
– Salut.
– De când nu te-am mai văzut… Ţi-l prezint pe B.
Îl cunoşteam de la televizor, avea la fel de mulţi ani cât noi doi împreună.
“Pică bine”, m-am gândit. “Şi aşa am destui copii.”
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns