Archive for mai 17th, 2009

17/05/2009

Hipnoza

Autor: Gabi

A fost odata un pastor care era un vrajitor si avea multe oi. Pentru a avea grija de ele sa nu se piarda in padure si sa fie mancate de animalele salbatice, el a facut o strategie. A hipnotizat toate oile si le-a spus „Nu sunteti oi, sunteti lei”. Din acea zi oile au inceput sa se comporte ca niste lei. Pana intr-o zi cand una dintre ele si-a pierdut memoria si incurcand in sinea ei rolul de leu cu cel de oaie, a inceput sa vanda lupului, secretul.

NOTĂ. Mă bucur de fiecare dată când pot publica aici PA-uri scrise de voi.

17/05/2009

Democraţia loveşte în limbă

  
 CORIJENT LA CORIGENȚĂ. Am avut o dispută (e mult spus!) cu o colegă de la Corectura, care a preferat cuvântul „corijent” cuvântului ”corigent”. M-am verificat rapid pe dexonline.ro (de la o vârstă încolo, ai nevoie de unelte, deh). DOOM-ul e sfânt, nu dexonline-ul, mi-a expus ea o regulă de aur. Iar DOOM-ul, spre deosebire de dexonline, preferă ca formă de bază „corijent”.
– Dar arată ca dracu’, am mai zis eu, cu obidă.
– Ştiu, şi pe mine mă enervează de nu mai pot, a spus ea, dar asta e Cartea.
Am sfârşit-o într-o lungă discuţie despre vermurile bune, când „corijent” era doar o formă tolerată (chiar dacă era greşită) numai şi numai pentru că foarte mulţi foloseau greşit cuvântul „corigent”. Iar acum, democraţia a înfrânt şi gramatica, iar DOOM-ul consideră „de baza” vechiul cuvânt greşit.
Treptat, se duce dracului totul.

17/05/2009

Românul a renăscut la muzeu

Mi-am dus copiii, aseară, pe la muzee. Îmi pare rău că n-am pornit-o mai devreme, am ratat atelierul de la Muzeul Satului. Îmi place tot mai mult ideea acestei nopti albe (desi, la primele ei ore, adică atunci când pot merge cu copiii, e mare nebunie…), îmi place mai ales că am avut norocul să întâlnesc o grămadă de oamnei normali. Azi-noapte, Bucurestiul (si, aflu, si alte orase din România) arăta foarte european. Ceea ce e OK.

Copiii mei au participat la un „atelier” la Muzeul geologic. I-a luat o tanti (Violeta o chema) si i-a rugat să descopere o cheie ca să-si salveze cetatea. I-a plimbat prin curtea din spatele muzeului, printre bălării si bolovani, să caute „indicii”. A fost o joacă aproape serioasă, la care cei mici au participat cu tot sufletul.

În ceea ce mă priveste, am urmărit scena de lângă un arbust de soc înflorit ca în copilărie. Aproape m-am îmbătat de mireasmă, îmi ploua în gură gândul la socata pe care o făcea mama, acasă. Am făcut si niste fotografii, cu telefonul. Din păcate, Minitehnicus o fi apăsat pe ceva gresit; mai am doar în mintea mea cadrul aceal fabulos cu socul în prim-plan si gasca de copii adunati în jurul unui indiciu, în plan secund.

17/05/2009

Viaţa după promisiune

Depăşisem pe linia continuă şi el, prezent la datorie, mi-a făcut semn să trag pe dreapta.

Era o zi frumoasă pe dealurile Hârşovei. L-am rugat să mă ierte.
– Am greşit, promit să nu mai depăşesc niciodată pe linie continuă, am zis.

M-a lăsat să plec. M-am mirat şi eu. Nu i-am dat nici măcar o ţigară. Dar m-am ţinut de promisiune timp de 11 ani.

Ieri l-am văzut în intersecţie la Romană. Îl avansaseră, deci. Ploua rău, era frig şi aglomeraţie mare. O zi mizerabilă!

Dar poate că nu era, totuşi, el.

%d blogeri au apreciat: