Archive for mai 31st, 2009

  |  
31/05/2009

Integrala unui autoportret din peniţă

Autoportret în peniţă, din anii '85. De: Călin Hera

Autoportret în peniţă, din anii ’85. De: Călin Hera

Azi vă mai fac o mărturisire. Nu stiu s-o expirm în cuvinte, asa că vă arăt o pagină dintr-un caiet vechi, să tot aibă vreo 24 de ani vechime. Era un caiet în care „învătam” la matematică. Se vede treaba că săream lesne de la integrale la alte prostii.

Ciudat e că învătam binisor, s-a întâmplat chiar ca, în anul 1986, să fiu admis la o facultate tehnică.

Un amănunt m-a surprins însă în mod deosebit atunci când, zilele trecute, am dat cu ochii de pagina asta: primul desen, cel mai de sus, e un incredibil de bine reusit autoportret al Călinului care eram atunci.

caiet1

Pagină din caietul meu de matematică (de lucru) de prin clasa a XI-a. De: Călin Hera

NOTĂ. Pentru a vedea mai bine imaginea şi a face comentarii interesante (inclusiv răutăcioase :P), daţi click aici.

UPDATE. Am adãugat un detaliu al paginii, la începutul articolului (7 iunie 2013)

Posted in Amintiri, Mirări, ZideZi | 8 Comments »

Etichete: , ,
31/05/2009

Adevărul despre peştele cu bec

Acvariu şi peşte cu bec. Lucrare de Radu Hera (2009)

Acvariu de hârtie şi peşte cu bec. Lucrare de Radu Hera (2009)

O lucrare realizată de propriul meu fiu a stârnit vii dezbateri pe acest blog. Cea mai arzătoare întrebare, formulată pe rând de starsgates, drawforjoy și, am avut eu impresia, încă de mulți alții (eu însumi m-am întrebat, după ce v-am aflat întrebarea), asadar, cea mai arzătoare întrebare este cea despre un personaj aflat în centrul lucrării, jos.

L-am întrebat, ieri, pe fiu-meu şi m-a dumirit.

Asadar, este vorba întra-adevăr despre un peşte cu bec! Vietatea e nevoită să circule aşa prin desen şi prin propria-i vaiță, prelungită, iată, grație curiozității voastre, deoarece acolo, jos, în adâncuri, e întuneric. Asa se explică si de ce, prin contrast, în partea superioară a lucrării, e lumină: pentru că e mai aproape de suprafață, de lumina soarelui.

De caras n-am întrebat.

Posted in D-ale copiilor, Mirări, ZideZi | 10 Comments »

Etichete: , ,
31/05/2009

Timp

“Călin Nebunu’ trage cu tunu’ noaptea la unu”. În copilărie, cântacelul îl enerva. Era ca o înjurătură urâtă să i se spună Nebunu’. S-a liniştit când a aflat că, la Eminescu, Călin Nebunu’ înseamnă Călin Năzdrăvanul. Dar tot îl supără continuarea „si omoară raţele, le mănâncă matele”. Bleah!
Mai apoi, a trage cu tunu’ a căpătat nuanţe erotice. Ceea ce, fireşte, l-a cam măgulit.

Iar acum, la bătrâneţe, nu se mai poate controla şi mai bubuie în somn. Noroc că soţia doarme dincolo fiindcă… NU ÎNCAPE

NOTĂ. Acest text necesită o explicație. Mai precis, acel NU ÎNCAPE final. Unul din clasicii PA-ului din Pahico obisnuia să-si încheie PA-urile asa, cu NU ÎNCAPE. Era forma lui de modestie si de „protest” fată de limitarea de 500 de semne. A devenit, în timp, marcă înregistrată. Fireste, atunci când găsesti o formulă prin care NU ÎNCAPE continuă textul, se poate obtine un oarecare efect sprintar, sugubăt.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 13 Comments »

31/05/2009

Made in Romania

Autor: LePetitPrince

Se uita cu jind la capsunile rosii, mari si carnoase. Parca zambeau din cutia lor „made in Turcia”.
Le numara: una, doua, trei , patru, cinci, sase, sapte, opt.
Avea patru copii. Veneau exact cate doua de fiecare.
Parca vedea intrebarea din ochii copiilor dupa ce aveau sa goleasca cutia: doar atat?
Trecu mai departe. Gasi capsuni ce se vindeau la kilogram.
Multe, mici si cam stricate. Un kg costa cam cat cutia cu 8 capsuni.
Respecta imperativul momentului si cumpara produse autohtone.

Posted in ZideZi | 2 Comments »

Etichete: ,
  |  
%d blogeri au apreciat: