– Ce scrâşnet puternic!
– Ce prezenţă de spirit, ce maşină frumoasă.
– Ce frâne bune! ABS?
– Ce izbitură puternică, totuşi, ce mulţi gură-căsca.
– Ce nenorocire, cât ghinion, ce sosire promptă a poliţiştilor, ce anchetă sumară!
– Ce sirenă mişto are ambulanţa, ce cretini sunt în trafic.
– Chiar, ce trafic impresionant!
– Ce zi frumoasă, păcat că vă curge sânge din cap. Doare?
– Şi totuşi, ce culoare intensă! Ce reuşit se combină cu bandajul alb!
– Şi ce bine vă stătea cu mustaţă.
13/05/2009
Impact
13/05/2009
Joc mecanic, din glezne
Dacă spui o glumă bună o dată, se râde. A doua oară dacă încerci același tip de glumă, pot să râdă cei care n-au auzit-o pe prima. A treia oară nu mai râde nimeni, poate smulgi doar niste zâmbete indulgente.
Mă gândesc că la mine acum e a doua oară. Ca să pară ceva cât de cât nou, am făcut si un print screen 😉 !
E vorba, da, despre un lucru la care ne-am oprit si ieri: cum se ajunge pe acest blog? Răspunsul, prieteni, e risipire de iluzii: din întâmplare… Adică, în afară de voi, care sunteti deja prietenii mei întru PA-uri, mirări si poezie (avem si poze!), mai vin si ocazionalii care întreabă pe google, de exemplu, „cum imi fac o sala de jocuri mecanice”. Ei bine, la această căutare, al doilea răspuns e pe acest blog! Si asta fiindcă, într-un PA, pomenesc ceva despre jocuri mecanice.
Dar mai e un lucru care mi se pare foarte interesant, pornind de la această bizară întâmplare: cineva vrea să-si facă o sală de jocuri mecanice! O afacrere bună, oare, în timp de criză?
UPDATE. Uf, mi-e greu să mă abtin, n-o fac pentru că am mai descoperit una tare: a ajuns aici cineva care voia „imagini cu asezarea părului” :)). Si a ajuns la… Melk!
13/05/2009
La ce mana se poarta bratara
Autor: LePetitPrince
Stia asa: bratara se poarta pe mana dreapta, ceasul pe cea stanga. Asa ca o puse pe dreapta, desi, cum nu purta ceas, mana stanga era libera.
Cu dreapta facea multe si bratara ba se agata, ba ii stanjenea miscarile. Intr-o zi, i s-a desfacut inchizatoarea si a cazut. A ridicat-o, a pus-o pe dreapta, dar nu reusea sa o inchida cu stanga. Nu era nimeni in jur s-o ajute asa ca a mutat-o la mana stanga si a inchis-o cu dreapta, mana cea destoinica.
A purtat-o mult timp la mana stanga si era mult mai bine, nu se mai agata si nu mai incomoda defel. Cand a realizat acest lucru a mai realizat ceva: singurul motiv pentru care o purtase pe mana dreapta era pentru ca asa stia ca trebuie.
13/05/2009
Familia, în parc
Are opt ani şi cozi împletite. E îmbrăcată foarte adecvat. Dar plânge. Ar vrea să o ia în braţe taticul ei. Bărbatul e cu 20 de paşi mai încolo. Ireproşabil îmbrăcat.
Mama e mai aproape. Vine spre fată. O strânge de codiţe. N-o trage de păr. Strânge, puternic. „Inceteaza în clipa asta”, îi şuieră şi priveşte în jur. O voce dură, fără subtilităţi. Fetiţa îşi înghite plânsul şi plânge mai tare, sacadat.
Din maşina 4×4 se aud mai târziu nişte palme. Tatăl claxonează un fraier care trece pe zebră.
13/05/2009
Cinci minute
Autor: Ovidiu E.
Sunt oameni care în cinci minte abia pot să citească două trei pagini dintr-o carte, atunci când stau pe veceu. Sunt oameni care fumează o ţigară în cinci minute, înghesuindu-se zgribuliţi de frig pe balcon sau în alte locuri special amenajate. Sunt oameni care în cinci minute abia reuşesc să facă o parcare laterală.
NOTĂ. Acest text a fost scris de Ovidiu Eftimie. Articolul din cre am extras PA-ul e mai mare. E un text bun în sine. Nici nu mă interesează cine sunt Scripcaru, Căncescu sau PDL. Sunt simple persoanje. Textul e subiectul. Iar PA-ul din el mi se pare foarte-foarte reusit.
PS Acum, trebuie să-i spun si lui Ovidiu că a scris un PA 😉
Călin Hera. PA-uri şi mirări 