M-a lovit dar nu mă doare

  
 De-atâta dragoste mă simt devastat. 
 Mă dă iubirea, de-a dura, jos din pat. 
 Căderea e cumplită. Parchetul-laminat.
 
 
 Iubirea mă ridică din nou în aşternut,
 fiorul e teribil, aş spune. Dar sunt mut.
 Şi totuşi îmi vine, îmi vine să strănut.
 
 
 Mă bucur să mă bucur, să-mi bată toba-n piept,
 să-mi tremure şi glasul (cât e), să fiu deştept.
 
 
 Dar, ca să fiu cinstit cu voi, amicii mei:
 mi-e faţă chiar mai bleagă decât de obicei.

5 comentarii to “M-a lovit dar nu mă doare”

  1. Amuzant, Călin, amuzant…”Iubirea mă ridică din nou în aşternut,
    fiorul e teribil, aş spune. Dar sunt mut.
    Şi totuşi îmi vine, îmi vine să strănut” – ha, ha….

    Apreciază

  2. fain de tot! esti teribil!

    Apreciază

  3. @LePetitPrince: Desigur, îndrăgosteala e teribilă, ne transformă aşa cum nu putem recunoaşte că e posibil.

    Apreciază

  4. super 🙂

    Apreciază

  5. Multam fain, Mihaela.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: