Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
– Rectific, se aude, nu mai urmează nicio staţie, niciun peron, nici pe partea stânga, nici pe partea dreaptă.
– Dacă aş fi cinic, a mai spus vocea, aş spune că nu mai urmează nici măcar un înainte.
Călătorii devin panicaţi abia după ce vocea tace.
– Aveam o şedinţa, aveam un soţ, aveam un plan, avusesem de gând, spun ei, de-a valma.
La staţia Obor s-au deschis uşile degeaba. N-a coborât nimeni, nici măcar vocea. Toţi mergeau mai departe deşi un lucru înţeleseseră clar: nu există înainte.
Ha, ha, excelent… Scurt şi concis, mesaj percutant – eşti maestru în asta, observ… Felicitări.
ApreciazăApreciază
Hehe, Lisandru, ce simpatic esti cand imi zici ca sunt maestru in asta… Am o poveste, adica mai multe, fix despre „maestru”. Tot ce vreau e sa am ragaz sa va spun povestea asta si altele.
ApreciazăApreciază
Există înainte! De pildă, în blogroll, eu sunt Ioana. Acel „a” final este un plus, chiar dacă implică şi minusuri…
ApreciazăApreciază
Uneori, însă, esti Ioan. De exemplu, în blogroll-ul meu (am corectat ;). Deci e un a minus. Ca si cum cineva ar fi scăpat o picătură de hai să zicem apă pe caiet si a-ul a devenit formă de relief 😉
ApreciazăApreciază
Fain de tot! Lisandru are dreptate! Eu am un fix: ca sa scrii asa trebuie sa ai creier de matematician. Ai.
Daca as candida la niscai alegeri as angaja unul ca tine sa-mi faca campania. Nu stiu cine ti-ar rezista!
ApreciazăApreciază
@Micule Print, nu mă mai lăuda, că tot nu mi-o iau în cap, orice ai face, întreab-o pe Gabi 😉
ApreciazăApreciază
daaaaa, am citit atunci, nu te aperi de laude fiindca meriti!!!
tot matematician!
ApreciazăApreciază
Genul asta literar, asa, neoficial cum e el, mi se pare interesant. Spune multe in cuvinte putine si e potrivit pentru amatorii de literatura din vremurile de azi, mereu grabiti, mereu in criza de timp, mereu cititori pe diagonala.
Numai neinsemnat nu esti.
ApreciazăApreciază
Am citit deja micul ghid, cateva lucrari ale tale si ale altora, si trebuie sa-ti marturisesc ca ma tenteaza… Daca tot ma provoci… As incerca PA-ul poveste si PA-ul crâmpei – la poezie consider ca nu ma pricep, asa ca-i las pe maestri.
Consider ca 500 de caractere mi-ar fi de ajuns sa-mi ilustrez o idee – de obicei am idei scurte. 😀 Insa, pentru ca nu-mi plac calculele, nici limitarile, nu cred ca m-as incadra strict in norme. Dar vad ca nu conteaza prea mult.
Al naibii de misto, zici ?…
ApreciazăApreciază
500 e doar o idee, un concept, nu ceva bătut în cuie. Pe noi ne-a ajutat limitarea strictă, ani în sir, ne-a fortat mintile să accepte un anumit stil. Atât.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 