Am fost în weekend la Budișteni, o localitate argeșeană de printre dealuri, uitată de autostradă. Plouase. În curte, am găsit un melc mare. Fiică-mea mi l-a arătat. L-am studiat mult, împreună cu copiii. L-am fotografiat.
Ceea ce m-a frapat: nu stătea locului. Știu, puteți spune bancul ăla, …și melcul, țuști! Dacă vă mărturisesc că sunt ardelean, îl mai puteți spune încă o dată. Dar melcul cu pricina era chiar neastâmpărat. Până la urmă l-am scăpat din ochi, trebuia să pândesc și grătarele, și dus a fost!
Melc, melc, codobelc… Dar în Melk ați fost? Dacă nu (și dacă da!), îmi pun în gând să vă povestesc (mai puține vorbe, mai multe fotografii), experiența mea melkiană. Un bob zăbavă!