Am fost în weekend la Budișteni, o localitate argeșeană de printre dealuri, uitată de autostradă. Plouase. În curte, am găsit un melc mare. Fiică-mea mi l-a arătat. L-am studiat mult, împreună cu copiii. L-am fotografiat.
Ceea ce m-a frapat: nu stătea locului. Știu, puteți spune bancul ăla, …și melcul, țuști! Dacă vă mărturisesc că sunt ardelean, îl mai puteți spune încă o dată. Dar melcul cu pricina era chiar neastâmpărat. Până la urmă l-am scăpat din ochi, trebuia să pândesc și grătarele, și dus a fost!
Melc, melc, codobelc… Dar în Melk ați fost? Dacă nu (și dacă da!), îmi pun în gând să vă povestesc (mai puține vorbe, mai multe fotografii), experiența mea melkiană. Un bob zăbavă!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 