Pe deal –

Dealul e ca o câmpie înclinată,
ca o fotografie grăbită, stricată, reparată.
E ca şi cum te-ai fi aşezat oblic pe o hârtie.
În iarba înaltă s-ar putea pierde un copil, asta se ştie.
E arsă de soare iarba ca o căpiţă de fân iminentă.
Uite livada de pruni, livada de meri, poiana cu mentă.

Faci un pas, sar cât colo zeci de lăcuste.
Sunt verzi, înfricoşătoare, dacă le studiezi, lungi şi înguste.
Se aud o grămadă de gâze, se strecoară, ţârâie, trăiesc.
Undeva e un nuc. Într-un loc – o cărare, gândesc.
Într-o parte-i o fântână cu ciutura ruptă.
Cât de înclinată ziceai că-i câmpia? E aproape abruptă.

One Comment to “Pe deal –”

  1. Avatarul lui LePetitPrince

    genul de poezie care imi place mie, aici, seara tarziu cand ochii sunt mici si gandurile impotmolite in tot felul de amintiri netraite sau traite.
    Unele dintre poezii au muzica, altele miros, asta curge ca un rau de munte peste bolovani, si cel mai tare cred ca imi place ca citind-o, o aud. Si cred ca imi place si rima riguroasa, corecta (nemteasca). Ma apuc s-o mai citesc inca o data.

    Apreciază

Lasă un comentariu