Toată ziua s-a gândit că, iată, a ajuns un om cunoscut. În metrou, parcă toţi oamenii se uitau la el.
Da, preferă să meargă cu metroul. În felul ăsta evită traficul ucigător de neuroni; în plus, mai citeşte câte o carte.
Revenind, şi pe drumul de la metrou la birou a observat, roşind de plăcere, multe priviri care îl fixau. „Da, mă ştie lumea. În meseria mea, vizibilitatea e importanta”, cugetă el, după masa de prânz, fix în momentul în care doamna Mimi i-a şoptit:
– Îţi iese cămaşa prin şliţ.





