Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Buchet de flori, cu imaginea unui salcâm tnãr între ele, la Budisteni. FOTO (cu telefonul): Calin Hera
De data asta, o fotografie face cât o mie de cuvinte. În ceea ce mă priveşte, îmi voi aminti dimineaţa zilei de azi. Cu plăcere. Ca să mă ajute s-o fac, aduc această fotografie aici, după ce ea a primit un număr frumos de like-uri pe Facebook.
Panou publicitar al centrului medical BluMed, care are o problemă cu prepoziţia „de”. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
„Mii de „prieteni pe Facebook” nu mai au acces la semnalările utile în materie de ortografie și de utilizare cu bun simț a limbii române.” Am citat dintr-un mesaj semnat Evelin Ceciu, energia vie din spatele contului Corectura Ro.
„Pentru noi, ca nație, faptul este extrem de grav, chiar dacă unii refuză să creadă asta. Nu este interesul străinilor să ne protejeze limba, apanajul acesta rămânând o obligație morală a noastră, a românilor”, mai zice Evelin (puteţi citi mesajul integral aici UPDATE. Îl găsiţi şi direct pe site-ul lui Evelin).
Motivele invocate pentru ştergerea contului: hărțuirea altor membri FB, respectiv folosirea unei false identități. Nu mă bag în regulile lui Zukerberg&Co. Spun doar că mi-ar plăcea ca Evelin
Jackie Evancho. Sursa: jakieevancho.com
Unde dai şi unde crapă: am început prin a semnala un falset al Angelei Gheorghiu, am aflat că şi la case cel puţin la fel de celebre (de ex. la Sarah Brightman) se mai întâmplă neîntâmplate din astea şi am ajuns la o voce incredibilă, a unei fetiţe care, la 10 ani, câştiga Americanii au talent (America’s got talent): Jackie Evancho (în clipul de mai jos cu Barbara Streisand, aici găsiţi colecţia completă de pe YouTube, iar aici puteţi da like paginii ei de Facebook).
Ascultând-o, pur şi simplu te ia cu fiori.
Unde dai şi unde crapă: un prieten de pe Facebook, care a intrat în dezbaterea despre falsetul Angelei Gheorghiu, atrage atenţia că există falseturi şi la case mai celebre – ceea ce nu e o scuză, ci un fel de explicaţie. Vasile ne-a arătat fragmentul din videoclipul de mai sus, în care celebra Sarah Brightman, care are probabil cea mai bună interpretare alături de Andrea Bocelli a piesei Time To Say Goodbye, aruncă în aer câteva note false atunci când cântă aceeaşi melodie împreună cu o începătoare (chiar la începutul intervenţiei vedetei).
Angela Gheorghiu în concert. Sursa: http://www.angelagheorghiu.com
Am scris despre dezbaterile de pe Facebook, plecând de la postarea referitoare la falsetul Angelei Gheorghiu.
Cel puţin la fel de interesantă a fost şi rostogolirea pe Facebook, via butonul Share. Cea mai mare animaţie a fost pe pagina Manuelei Dudău-Năstăsiuc.
Vasile, care – se vede – ştie ce spune, mărturiseşte că n-am mai văzut vreodată ceva asemănător la un asemenea nivel şi că e aiurea să ajungi, ca nespecialist, „să-ţi rupi urechile în vocea ei”, iar gazda ne oferă o explicaţie prozaică,
Printscreen de pe site-ul Angelei Gheorghiu
N-am vrut să pornesc vreun tăvălug atunci când am scris despre falsetul Angelei Gheorghiu şi nici să-i fac vreun rău. Cine sunt eu să judec o mare artistă?
Dar a urmat o discuţie interesantă, atât aici, pe blog, cât şi pe Facebook (postarea de acolo a fost share-uită şi s-a rostogolit).
Între timp, am citit declaraţiile artistei. Potrivit Mediafax, interpretarea piesei Time To Say Goodbye a urmat unei invitaţii făcute „în ultimul moment” de Andrea Bocelli.
Bunul Laurean îşi duce mai departe proiectul, acela de a traduce, într-un timp rezonabil, toate sonetele shakespeariene. Are o pagină de Facebook unde postează traducerile şi mai intră în mici polemici amicale. În plus, mai e acest blog, care îi găzduieşte cu plăcere textele.
Acum tocmai a făcut o nouă traducere, Sonetul al CXVI-lea. E cald. Îl reproduc aici, aşa cum a avut bunăvoinţa să mi-l trimită:
Shakespeare Sonet CXVI (trad. Laurean)
N-am să admit că suflete-nnuntite
Au stavile. Iubiri nu sunt iubiri
De se preschimbă când sunt despărţite,
Ori se-ncovoaie sub dezamăgiri.
Pagina mea de Facebook
Am făcut un mic experiment pe pagina mea de Facebook: am anunţat că OMA Vision are 199 de like-uri şi mi-am rugat prietenii (3.524) să acorde cel de-al 200-lea like*. În 16 minute, postarea mea a primit 7 like-uri şi 2 Share-uri, iar pagina unde mi-am trimis facebookprietenii 5 like-uri. Altfel spus, unora dintre prietenii mei le-a plăcut ce le-am cerut, dar nu au şi trecut „la treabă”.
Le mulţumesc frumos tuturor, e fascinant!
Mi-am adus aminte, apropo de fascinaţia Social Media, de ziua mea din anul 2012, când am primit peste 600 de urări pe pagina de Facebook. Mi-am propus atunci să răspund fiecăreia în parte, dar nu mi-a ajuns ziua… Atunci însă m-a lovit pentru prima oară fascinaţia.
Din capul locului mărturisesc că relaţia mea cu Facebook a fost sinuoasă.
Lalele într-o grădină bucureşteană cam neaşteptată. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Lalele. O înşiruire de silabe bâlbâite ca într-o joacă. La-le-le. Dacă vorbim despre unele anume, de exemplu despre cele din fotografia de mai sus, sună şi mai simpatic: la-le-le-le. Eu cred că arată aşa cum sună: jucăuş, primăvăratic, copilăresc.
Am descoperit şi am fotografiat în Bucureşti această grădină. Am scris pe Facebook:
„Deci e aiurea. Umbli prin București într-o zi de primăvară și te trezești, în centru, cu o grădină aparent neîngrijită, dincolo de un gard vechi. In loc să fie un imobil 4+1 de birouri. Treabă-i asta?
Şi am zis să vă arăt şi, poate, să-mi arăt şi mie un colţ de Bucureşti neaşteptat, pentru când nu va mai fi aşa cum e acum.
Reamenajarea raioanelor naşte sitauţii hilare. Foto: Călin Hera
Şi ce dacă se vinde bere la raionul de scutece? E ceva de înţeles, sunt stimulente/energizante pentru taţii care îşi înfăşează singuri bebeluşii. E raionul pentru sugari. Acestea şi alte comentarii asemănătoare am primit pe pagina mea de Facebook, după ce am publicat fotografia de mai sus, alături de comentariul „Aș vrea și eu un bax de scutece la jumate, nefiltrata. Sau mai bine două, se anunță meciuri politice„.
Adevărul e că nu-mi place cum se reamenajează supermarketul meu preferat, mă obligă să reînvăţ rafturile. N-aveam nevoie să-mi
NOTĂ. Clasamentul poate suferi modificări importante, întrucât textele ultimei etape pot fi încă votate pe pagina de Facebook a acestui blog.
Sonet VIII (Shakespeare), versiunea originală şi traducerea lui Laurean Gherman
Bunul meu prieten Laurean, care e dator, întrucâtva, cu nişte PA-uri, nu se lasă şi traduce, cu îndărătnicie şi mult har, sonetele lui nea Will. Găsiţi munca lui de până acum pe pagina de Facebook special creată şi pe acest blog.
Laurean „năzuiește ca prietenul Will să fi iubit femeia” (după cum a mărturisit aici) şi mi-a încredinţat spre publicare traducerea Sonetului VIII, pe care îl puteţi descărca de aici (original şi traducere) dacă n-a fost suficient de lizibil în captura cu care am dechis acest articol. Enjoy!
Potrivit numărului de like-uri primite pe pagina de facebook a acestui blog de PA-urile din prima etapă a concursului european de proză arhiscurtă a rezultat următorul top al popularităţii:
1. bogdan 4 likes
2. dragoselu 3 likes
3. OTG 2 likes
4-6 Anca V., anamariadeleanu, Marian G 1 like
P.S. Autori, puteţi să vă îndemnaţi prietenii să dea like la etapele următoare. Avem premii şi la acest capitol 😉
Un prieten de pe Facebook m-a rugat să-i găzduiesc un anunţ. Era vorba despre un concurs de poezie şi epigrame, concurs care are deja o tradiţie. Am spus că o fac cu plăcere, iar acum ridic miza, promovând concursul şi pe acest blog, fiindcă ştiu că am cititori talentaţi. Cred că va fi e ediţie faină, cu multă voie bună. Cum altfel poate fi un festival cultural intitulat „Romeo şi Julieta la Mizil„?
Detalii despre regulament, aici.
O cană cu ceai şi zâmbetul meu, aşa cum e
Mi-a plăcut mereu să zîmbesc şi, fireşte, îmi plac oamenii care zâmbesc frecvent. E un picuţ mai greu să găseşti o masă critică de zâmbăreţi naturali în spaţiul carpato-danubiano-pontic, unde oamenilor le-au fost lăsate feţe mai degrabă mohorâte, dar ei există şi sunt bine mersi. Ştiu că Alexandra alcătuise o colecţie impresionantă de oameni care visau la ea în studio, cu ochii închişi – şi cu zâmbetul pe buze!
Ăştia de la Colgate cer zâmbete de la oameni. Ideea e generoasă: descarci o fotografie cu tine zâmbind într-o aplicaţie pe facebook şi ăia de la Colgate donează la Crucea Roşie atâtea produse câte zâmbete primesc (regulamentul e aici). Fair enough!
Chinezu a ridicat un pic miza, în sensul că te îndeamnă, pe tine, blogger, să scrii despre asta pe blog (după ce ai urcat poza cu zâmbetul tău fermecător şi ai dat share şi like) şi să-ţi îndemni prietenii să facă la fel. Ceea ce, iată, fac cu toată plăcerea.
Așa arată azi, 17 nov, pagina mea de facebook
Am zis să-mi fac pagină de facebook dedicată PA-urilor și mirărilor. O fi bine, o fi rău? Nu știu. Ceea ce știu e că există pagini grozave, așa că de ce n-ar intra și proza arhiscurtă în peisaj?
Până una-alta, pagina are un aspect rudimentar. Sunt convins că pot fi folosite multe șmecherii, astfel încât pagina să arate din ce în ce mai bine. Prin urmare, sunt deschis, foarte deschis, la sfaturi, povețe, învățături.
Oricum, pagina e salvată de un desen (din ce în ce mai celebru) făcut de prietena noastră din blogosferă, Roxana Soare.
Deci, informaţia e corectă. Ceea ce mă uimeşte e faptul că, via facebook, aşa multă lume, prieteni ştiuţi sau neştiuţi, mi-au urat la mulţi ani! (unii, încă de alaltăieri!). Le mulţumesc tuturor şi, dacă ar fi să ciocnesc câte un pahar cu fiecare, m-aă face, cum se zice, mangă. Rău de tot! Şi, când m-aş trezi, ar trebui s-o iau de la capăt. Şi tot aşa, cine ştie câte săptămâni (e drept, nici nu-s prea rezistent la băutură, dar orişicât).
Altceva voiam să spun. Era ceva despre perversitatea facebook, atotprezenţa şamd. Şi, mai ales, era despre un Mulţumesc onest şi o închinare în faţa voastră.
Frunze de castan fotografiate în fata blocului, într-o zi de octombrie 2010. FOTO: Călin Hera
Vreo două zile nu m-am mai dat pe aici (am avut motive serioase!), motiv pentru care am acum de urcat foarte multe PA-uri (si foarte faine, din câte mi-am dat seama la o primă lectură). Iar în această dimineată am făcut ceva ce nu credeam că voi face: am dat vreo 100 de replici pe Facebook. Dacă oamenii aceia mi-au urat – o supriză de proportii! -, am vrut să le multumesc. Si am postat acolo, în exclusivitate (sic!), o fotografie.
Aici am adus o alta, o fotografie de toamnă, care îmi place foarte mult.
Angela Gheorghiu, într-o lucrare de Linda Sutton. (Am zis să ilustrez asa, că alte imagini cu ea ati văzut mai des, desigur) Sursa: site angelaghorghiu
Am mai scris despre titlurile mesajelor primite de la Facebook. Unul dintre cele care mă asteptau în Inbox azi-dimineată m-a amuzat – si asta mi-a prins bine, pentru că eram încruntat în urma scandalului iscat după interviul Liiceanu – Herta Muller de la Ateneu (revin cu asta).
Asadar, am aflat că „Angela Gheorghiu ti-a sugerat sa iti placa Angela Gheorghiu”. OK, îmi place 😉 Iar după ce am intrat pe noul ei site, mi-a plăcut iar. Dar, parcă, m-a cam intimidat. Asa sunt eu, timid.
Nu mă întrebati de ce am ales Sanie cu zurgălăi. Poate fiindcă e, totusi, cam frig.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
