Despre întortocheatele căi ale Facebook-ului

Pagina mea de Facebook

Pagina mea de Facebook

Am făcut un mic experiment pe pagina mea de Facebook: am anunţat că OMA Vision are 199 de like-uri şi mi-am rugat prietenii (3.524) să acorde cel de-al 200-lea like*. În 16 minute, postarea mea a primit 7 like-uri şi 2 Share-uri, iar pagina unde mi-am trimis facebookprietenii 5 like-uri. Altfel spus, unora dintre prietenii mei le-a plăcut ce le-am cerut, dar nu au şi trecut „la treabă”.

Le mulţumesc frumos tuturor, e fascinant!

Mi-am adus aminte, apropo de fascinaţia Social Media, de ziua mea din anul 2012, când am primit peste 600 de urări pe pagina de Facebook. Mi-am propus atunci să răspund fiecăreia în parte, dar nu mi-a ajuns ziua… Atunci însă m-a lovit pentru prima oară fascinaţia.

Din capul locului mărturisesc că relaţia mea cu Facebook a fost sinuoasă. Mi-am făcut cont într-o eră veche, în 2009, fără convingere. La ora aceea mă ambiţionam să-mi urc blogurile (acesta şi Naivul) în topurile de specialitate. PA-urile erau prin Top 50 ZeList, ce-o mai fi însemnând şi asta.

La un moment dat mi-am zis: Ce-ar fi ca, peste un timp, să ajung să postez întâi pe Facebook şi abia apoi pe blog?** Am dat din cap a „brrrrr!” şi am trecut mai departe. Azi, lucrul ăsta se întâmplă, mai ales după ce am trecut de la BlackJerry la BlackBerry. Explicaţiile  sunt nu numai de natură tehnologică, of course!

N-am reuşit să cad numaidecât în capcana sistemului Friends/Like/Share, dar recunosc cinstit că mai arunc câte un ochi la aceste informaţii (oricum, îmi sunt livrate că vreau ori că nu vreau). Mă amuză/preocupă însă filosofia dindărătul lor. Sunt curios cât de mult din like-uri înseamn lecturări, cât din like înseamnă efectiv că omului i-a plăcut ce-a găsit acolo şi cât e doar gest de curtoazie. Şi dacă e curtoazie, e ceva rău în asta? Şi dacă e mai mult decât atât, e ceva foarte bun? Cam cîţi dintre cititorii care nu dau like apreciază totuşi ceea ce-au găsit? E like-ul o dovadă că „(facebook)prietenul la nevoie se cunoaşte”?

Din câte îmi dau seama, mai mult de jumătate din like-uri se dau întrucâtva la plezneală. Pe pagina PA-uri şi mirări aflu câţi oameni au citit un articol preluat de pe blog. Nu ştiu cum se calculează asta, dar numărul respectiv nu bate nici pe departe cu ceea ce-mi măsoară blogul. Dacă, de exemplu, un articol de pe Facebook are 400 de citiri (chipurile), pe blog, de unde e share-uit, nu vin decât vreo 40 de citiri dinspre Facebook. Deci 9 din 10 „citesc” doar fraza de prezentare de pe Facebook.

Pot considera că articolele care poartă Share-uri sunt mai apreciate decât celelalte. A da Share înseamnă deja a-ţi asuma cumva, a dori să împărtăşeşti.

În fine, nu m-am dumirit cât de mult contează numărul de like-uri/share-uri/friends, dar cred că vorbim despre „a conta” doar în cazul numerelor mari.

Toate consideraţiile astea un lucru simplu: faptul că am ajuns să vorbesc despre asta înseamnă că e o realitate pe care n-ai cum s-o ignori.

Le cer scuze celor care au sperat să găsească răspunsuri în acest articol. Eu am mai multe întrebări. Totuşi, îi rog pe cei care au răspunsuri mai multe şi  mai bune, să ni le împărtăşească. Folos comun, fireşte.

*Vă anunţ că şi acest blog are o pagină de Facebook, care primeşte cu plăcere like-uri.

**Păţisem asta atunci când blogul luase cumva întâietatea Pahico, într-o perioadă de acalmie a celei din urmă.

10 Responses to “Despre întortocheatele căi ale Facebook-ului”

  1. Mie FB, mi se pare superficial. E bun pentru a face reclama la orice, pentru a regasi prieteni, dar cam atat.

    Apreciază

  2. Marketerii scot ser din piatra seaca cu FB-ul, restul nici cu un text bun nu reusesc. Fb-ul e expresia clara a vremurilor pe care le traim in care daca nu stii sa te promovezi, esti invizibil si cumva devine datoria fiecaruia sa se scoata la lumina. Nu mai traim timpuri romantice unde sa-ti fie recunoscuta munca sau talentul si tu sa ramai in umbra, modest. Daca vrei sa ai un impact, trebuie sa iesi din zona de comfort si daca ceea ce faci e deosebit, atunci nici un marketer cu toata stiinta lui n-o sa te surclaseze.

    E drept ca lumea vrea ceva facil dovada ca pozele acelea cu un citat inclus au cea mai mare priza la public: lumea vrea sa dea like sau share fara nici un efort in plus, fara sa i se deschida un link nou unde sa citeasca un text care depaseste lungimea sms-ului. Cu PA-urile ar putea fi o idee: le transformi in poza si le trimiti in lume. Cu un fundal bine ales si un titlu pe masura desigur 🙂

    Apreciază

  3. Domnule, s-a întors lumea cu susu-n jos! Cum, domnule? Nici pe prietenii de pe feisbuc nu mai poţi conta?!!!
    😆

    Apreciază

  4. Ipoteza confirmata si pentru mine, de atatea ori: cele mai multe like-uri de pe FB sunt din obligație, politețe, obișnuință, dorința de a atrage atenția, schimb de …like 🙂 Altfel nu imi pot explica like-urile primite in prima secunda de la distribuirea unui articol pe care eu l-am citit in 10 minute :).

    Apreciază

  5. Un comentariu interesant, de-al unui prieten, pe tema asta: http://dorinlazar.ro/de-ce-nu-are-facebook-buton-de-dislike/

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: