Călin Hera. PA-uri şi mirări

Concurs 24 de ore, tema20: 07-08.
Deadline: marti, 13.00.
Baftă!

Concurs 24 de ore, tema19: 04-05.
Deadline: duminica, 12.00.
Baftă!

Concurs 24 de ore, tema15: 20-21.

Deadline: joi, 23.59.
Baftă!

Concurs 24 de ore, tema18: 21-22.
Deadline, luni, 13.00.
Baftă!

Rugăciunea: LeeDee P.
În fiecare seară, la ora nouă, Miruna se duce la culcare. Dimineața se scoală devreme ca să meargă la grădiniță. Părinții i-au murit într-un accident de mașină, dar ea a scăpat cu viață. Locuiește cu bunica, care a învățat-o să se roage. Șoptește printre lacrimi: „Doamne, mi-e dor de mama și de tata, aș vrea să-i văd doar un pic! Și nu
poate să-mi crească piciorușul la loc? Să mă joc și eu ‘rațele și vânătorii’ și să nu-mi mai zică copiii ‘cocostârc într-un picior’, că doar sunt și eu o fetiță!”

Serendipity LordDif
În exteriorul becului domnea o liniste adâncă, în interior însă, lucrurile stăteau taman invers. Azotul se luase la hartă cu filamentul de tungsten pe motiv că acesta din urmă prea-i făcea ochi dulci curentului electric. Vizibil deranjat, filamentul se înrosise furios cedând fizic. Aflat în exercitiul functiunii, al cincilea politist scapă o înjuratura neaosa cu trimitere la origini si cautand prin biroul sefului niscai lumanari, descoperi încantat calendarul cu politiste nud. O adevarată mană cereasca pentru un organ abilitat în tură de noapte.

Concurs 24 de ore, tema 17: 01-02.
Deadline: vineri, 15.00.
Baftă!

Marea răscoala de la 01-02 stelar
Stau în pat şi mă gândesc la burta mea uriaşă sperând că poate am ciroză sau vreo tumoră sau poate e totul neurologic. Palmele mele formează un L ca de looser şi încep calm să-mi presez tâmpla cu degetul mare, înaintând. Procedura standard preluată din Grey’s Anatomy. Şi scuip. Mă întorc pe stânga, continui lupta pe frontul de est: articulaţiile bombardează cetăţi atrofiate, toate organele suferă vătămări interne. Încă puţin şi intru în criză. De calciu.
Adevăratul război va începe abia după ora 2.

Concurs 24 de ore, tema 16: 16-17.
Deadline: marti, 23.59.
Baftă!

[…] Autor?
a. nu mă mai vrea mi-a spus chiar ea ieri pe la patru mi-a lăsat un offline eu nu l-am citit încă ştiu că începea cu puncte’puncte niciodată nu mi-au plăcut punctele mai ales în scris e ca şi cum ai scrie pentru oameni dar eu scriu numai pentru a. şi punctul e numai pentru a. şi eu pentru a. m-am urcat pe pereţi şi nici că mai plec de aici
când am coborât mă aştepta u. cu acele zile între toamnă şi iarnă când în microbuzul de 17 te întâlneam la apus şi răsuflam uşurat

Concurs 24 de ore, tema13: 02-03.
Deadline: sâmbătă, 23.50
Baftă!

Concurs 24 de ore, tema12: 10-11.
Deadline: marti, 14.00.
Baftă!

Consternare Simion Cristian
Sunt urâtă. Și dacă aș fi numai urâtă, ar fi cum ar mai fi, dar fiindcă de copil am știut că sunt urâtă, am o fire-nchisă, bănuitoare și nesuferită. Oamenii știu că știu că sunt urată, de-aia am și adoptat un comportament nesuferit. Pot să mă schimb! Pot oferi căldură și voluptate cum numai o femeie urâtă știe s-o facă. Pot oferi ofrandă și recunoștință bărbatului care își oprește privirea asupra mea.
Fusese o mirare generală când frumosul se-nsurase cu ea!

Julitură Călin
„Să faci ce spune un jurnalist, nu ce face el”. A scris această cugetare la ora la care îi veneau idei, s-a ridicat, a făcut câţiva paşi, apoi, întrucât privea undeva, în sus, s-a împiedicat şi a căzut printre scaunele tapiţate, oprindu-se sub masa şedinţe, ovală, cu blat masiv, din lemn de cireş, lângă picioarele căreia zăcea acum, obosit, cu tîmpla zvâcnindu-i, sub o julitură roşie, pe care n-a observat-o decât mai târziu, la baie, când s-a privit în oglindă, niţel înspăimântat.

Concediu LeeDee P.
Februarie. Noua Zeelandă. Vară. Dimineață călduroasă. Concediu. Maricel și Maricica. Palmieri uriași și valuri albastre. Pacific. Nisip încins. Părinți și copii. Copii și
părinți. Castele de nisip. Găletușe, lopățele. Trupuri întinse la soare. Umbrele colorate. Băieți cu plăci de surf. Câini. Doar cu stăpâni. Volan pe dreapta. Maori. Ferigi
negre. Păsări kiwi. Peter Jackson și trilogia „Stăpânul Inelelor”. „King Kong”. Rugby și „All Blacks”. Capătul lumii. Liniște. Maricel și Maricica. Concediu.

Numere fără soţ Mariana
Cling! Cling! Boboceii se îmbulzesc spre bănci dornici foc de ora de matematetică mai ceva ca de ora de sport. Imagine cromatică ciudată: toate învelitorile sunt albastre. Şi toţi ochişorii, vreo 50 la număr, doi câte doi, se uită ţintă spre un şir de numere pare care se prind două câte două în perechi de dans, în timp ce mânuţe pline de cerneală se gâdilă în podul palmei. Al 25-lea elev e trist că nu are pereche nici la dans nici la gâdilat. Se învaţă o lecţie de viaţă: nr. 25 e nr. fără soţ, ca şi nr. 1, şi 3, şi 5 …şi vor rămâne veşnic numere nemăritate după concluzia Alesiei, chiar când s-a sunat de pauză.

Întrebare fierbinte Mariana
Bucăţi de soare se sfărâmă-n valuri
Şi marea-ntreagă pare-un câmp de sori.
Dantela înspumată de pe maluri
Sărută glezna udă dând fiori.

Strivesc sub tălpi nisipul prea fierbinte,
Te chem ca umbră rece să îmi fii,
Tu te strecori în suflet şi în minte
Şi plângem amândoi ca doi copii…

Pornind la braţul caldelor cuvinte
Mă-ntreb ce-mi eşti şi ce o să-mi devii…

Sms-ul buclucas http://lady67.wordpress.com/2010/02/12/interval-10-11/
Era pe silenţios. Ecranul se lumina intermitent. Îl întoarse cu faţa în jos încercând să nu-l bage în seamă. De unde să ştie că era la instructaj…
´Provizioanele sunt constituite pe baza cheltuielilor şi de aceea analiza lor este de natură dublă, contabilă şi fiscală…´
Abia 10.30!?! A încetat să mai lumineze.
Ton de mesaj. Ochii se îndreptaseră către ea. Apăsă tasta ca să-l reducă la tăcere. Textul, scurt, o puse pe jar. Se umezise şi era roşie ca focul.
´… reduc valoarea contabila a bunurilor….´

Fumătorul wireless LordDIf
Al cincilea politist privea tamp de vre-o zece minute, in geamul carciumii, afisul: „local pentru fumatori. wireless”. Cu un aer grav scoase carnetelul si notă:
Astazi în jurul orelor 10 am facut o descoperie macabră. Primul caz suspect de fumător wireles, posibil. Se impun cercetari amanuntite! In interior, cu tigara in coltul gurii Nelu cazu prada undelor. Madame Cici, patroana, batea de zor la tastatura:
xoxo muah muah

Măsele albe Petra
De fiecare dată când mă spăl pe dinţi îmi vine să râd că îi am atât de albi. Acum vreo 2-3 ani, pe timp de vară, mi-am pus în gând să merg la dentist. Am mers prima dată cu inima strânsă – deşi era groaznic de cald afară (nu era nici amiaza), mă treceau fiori reci numai la gândul de a sta pe acel scaun. Mi-am făcut astfel un obicei, de 3 ori pe săptămână eram în cabinetul domnişoarei, între 10-11. Tot undeva între 10-11, când mă minunam de albul dinţilor, am primit un telefon… domnişoara a murit. Primul gând a fost: „acum cine îmi va face măselele albe?…” .

Brunch cell61
Mănânc. Mănânc întruna. Aperitiv, felul întâi, felul al doilea, desert. Mai stau puţin şi-o iau de la capăt. Sandvişuri! Cu bacon crocant, preferatele mele. Şi o prăjiturică-desert. Cam la 10 minute. Doctorul mi-a spus să respect mesele principale. Le respect. Dar 3 mese într-o zi? Și cum rămâne cu restul? La 17 fix e ora ceaiului. Măcar un fursecuț să fie pe lângă. Seara târziu e supeul. Pot să mă culc nemâncat? Acum e 10, deci brunch-ul. Neapărat consistent, trebuie să-mi ajungă până la dejun. Mănânc.

Omul negru stelar

ora zece a sosit
omul negru n-a venit

Viaţa e un joc de noroc. Un fel de poker cu multe reprize şi schimbări de tactici.
Până pe la 10 ani joci pe mâna inocenţei cu toate că lupţi ca un bărbat adevărat pentru fiecare m&m şi e uite atâââta de greu. Unde mai pui că dacă te prinde omu’ negru nici nu poţi să plângi că râd fetele de tine.
Apoi deodată nu mai ai voie să dai pupe că eşti baiat mare acuma. Nu’i bai, ne jucăm noi şi fără fete. Faceţi astăzi echipele ălea?

ora unşpe a sosit
omul negru…a venit!

Haiku pe banda cristian
Ziua incepea mereu la fel. La 8 fix maistrul racnea din rarunchi:
-Merge bandaaaaa !
In hala uriasa, banda incepea sa se roteasca printre masini de cusut, stante, bospaleti plini cu carambi sau capute, talpi sau fete, printre mirosuri grele de piele, clei si sudoare. Din doi bospaleti un toc si un brant s-au luat la harta poetica.
-La 11 banda ajunge la mine, se ratoi brantul ! Caci,
Talpa fina e sprijinita
Matematic
De moliciunea atingerii.
Tocul rase subtire cu un ochi pe ceas.
Orice talpa n-ar exista
Fara puterea inaltarii
De glezna.
La 11 fix, la ultimul cui, tocul ranji:
-Hai Pa !

Sâmbăta! Laura Driha
Ce lâncezeală! O dimineaţă ca oricare alta? Nu! În toate celelalte începuturi matinale, stomacul zilei începea să chiorăie pe la 6 şi nu tăcea decât c-o cană generoasă de cafea. Astăzi însă totul îl indemna să nu se simtă câtuşi de puţin vinovat că-i aproape 10 şi încă se foieşte-n aşternuturi de parcă se dăduse liber la frecatul mentei – pentru aromă! şi la arsul gazului – pentru căldură!
Ce simple-s motivele pentru făcutul de nimic!Ş-atât de la-ndemână… Timpul liber e dulcea ispită de week-end…

Zile de vacanţă starsgates
Se trezise bine dispus, atunci când ceasul cu cuc bătu ora 10. Primul lui gând fuse acela că e încă devreme, doar era vacanţă.
Apoi încetul cu încetul somnul dispăru.
Din bucătărie venea mirosul bunătăţilor cu care bunica îşi răsfăţa nepoţii de fiecare dată când veneau la ea.
Încercă să ghicească ce găteşte de data asta.
Parcă recunoştea mirosul…
Făcea pancove !
Numai la gândul acesta începu să saliveze.
„Parcă aş fi câinele lui Pavlov” îşi spuse în gând.
Se întinse şi se gândi că mai are o mulţime de zile de fericire.

24h: 10-11 ivory
La coafor era asteptata. Isi luase-n geanta bobocii roz de prins in par si in timp ce era gatita se privea in oglinda ca si cum s-ar fi vazut pentru prima data. Isi imaginease ziua nuntii din fir a par, stia exact cum o sa arate ea, florile, biserica. Doar de mire nu-si batuse capul sa si-l imagineze. Acum, ca-l stia, se mira ca nu e la fel de inalt ca Andi. Nici nu are ochii lui albastri. Nici vocea lui joasa, melodioasa, pe care i-a marturisit ca ar vrea sa se intinda ca o pisica. Cand a fost gata, i-au prins in par si voalul, acasa trebuia doar sa-si traga rochia de mireasa.

–- dupa deadline –-
10.30 Dan
Mă bate tot mai des gândul de a locui la hotel. Să locuiesc, nu să stau. Nu am în vedere o cazare banală pentru una, zece şi nici treizeci de nopţi. E vorba, pur şi simplu, despre locuit; zece, ori chiar treizeci de ani. Zâmbesc doar la ideea că aş putea ajunge în faţa recepţionerei total nepregătite să replice unei solicitări care nu există în nicio culegere de proceduri. O cameră pentru zece ani, vă rog. Nu la parter sau la ultimul etaj, nici pe colţ, iar conexiunea wireless să fie impecabilă!

Concurs 24 de ore, tema 11:22-23.
Deadline: sâmbătă, 23.59.
Baftă!

Alegere (salcâmii) Mariana
„Dacă nu ar fi salcâmii,  înserările din luna mai ar fi mai triste.”, gândi Ema, stând rezemată cu tâmpla de tocul geamului.  Privi spre buncărul de gunoi peste care ningea cu flori de salcâm. Miresme contradictorii, ostile, vrăşmaşe, se înghesuiau spre nări. Ah! Cât ura că stă la bloc! Un bloc gri, prea gri…
Întrebări grăbite se rosteau şoptit, fără a aştepta răspunsuri:  de ce bucuriile se rânduiesc cu tristeţile? De ce frumosul e vecin cu urâtul? De ce ura e reversul iubirii?…Hotărî să lupte cu sinele, cu ne-sinele. Constată cu uşurinţă că poate alege între a privi buncărul de gunoi  sau a privi cerul înstelat. Ambele printre ramurile înflorite de salcâm.

„APOCALIPSĂ” LeeDee Peter
Era seară, târziu. Trecuse de zece. Lia se așeză comod în fotoliul grena, admirând livingul spațios din casa lor cea nouă. Deodată, dinspre fereastră, se auziră glasuri înspăimântate și pași grăbiți, sirenele ambulanțelor țiuiau asurzitor, iar mașinile de poliție frânau zgomotos, una după alta. Cineva îngăima despre trei OZN-uri, care aterizaseră în pădurea de la marginea satului. Se ridică precipitat și-și trimise băiatul în camera lui. Închise televizorul. Nu-i plăceau scenariile apocaliptice.

Repetabila povara cristian
-Ce vremuri ! ofta el.
-Eeeeeeh, da, rasufla greu si ea.
-Rasturnica de la 22, pe muzica Telejurnalului, isi aminti el.
-Erai ca un taur, chicoti ea.
-Eheeee, Ceausescu stia el ce stia, si economie si intuneric… cum sa fii altfel?
-Hai, du-te si stinge lumina.
-Da, dar sa nu adormi cu telecomanda pe burta…
-Pai daca nu ma mai tii de mana ca pe vremuri…
-Pai ce, nenorocitilor astora le pasa de tara ? Ca nu se mai taie curentul. Atunci ziceai ca ti-e frica.
-Eeee, ziceam si eu.
-Mie mi-e frica acum, ca maine iar votam.
-Si ne taie iar curentu’ ?
-Da, Doamne, in milostivenia ta…

Cerul cu opt stele Călin
Împușcătura s-a auzit până la capătul uliței. Ecoul zgomotoului, rostogolit printre zidurile caselor săsești, a acoperit urletul de durere. Apoi s-au auzit: un geamăt ușor, câțiva pași grei, prin iarbă, apoi o nouă detunătură. Abia atunci, când zgomotul s-a prelins dincolo de ceea ce s-ar putea numi marginea nopții, au început să urle câinii. Era ca o melodie: când câinii se opreau un pic, se auzeau greierii. Desigur, Ion U. avea urechile înfundate. Dar vedea un colț de cer, cu opt stele.

„Fiat justitia et pereat mundus” LordDIf
Ii daduse pe toti în judecată, pentru furt de personaje, insistând ca procesul să fie transmis în direct la oră de maximă audientă. Să-i vadă toata suflarea pe nerusinati. Maricel, în calitate de victimă, explica, cum captiv într-un PA haios, fusese la un pas de moarte. Maricica izbucnise în lacrimi aratând acuzator cu degetul spre vinovati.
Cu gandul la gâsca primită, judecatorul îsi mângâia mustata mascând subtil un zambet poznas. Numitii Pătrascu si Puskin schimbau priviri complice în boxa acuzatilor, justitia fusese deja servită.

Alegere LePetitPrince
Cu mine e ceva in neregula. Cand citesc o carte, culmea, mi se intampla si astfel de lucruri, gandurile incep sa mi se invarta prin cap si sa ma zgandare cu tot felul de intrebari si presupuneri. E unspe noaptea si ar trebui sa incerc sa dorm. Dar nu pot din cauza lui Alexandru cel Mare. De la zece citesc din Iskander (de Couperus) si am inceput sa fac atatea legaturi…simt ca-mi plesneste capul! Mai bine ma strecor binisor sub plapuma, deschid televizorul, ma uit… Sa vezi ce repede ma ia somnul!

Recesiunea Caligul
La câţiva paşi de maşină, un vagabond scutura de praf o servietă proaspăt culeasă din gunoi. Profitând de ocazie, a făcut o glumă întrucâtva previzibilă despre recesiune, moment în care domnişoara şi-a dus mâna la gură pentru a estompa râsul pe care însăşi mama ei l-a catalogat, cu ceva vreme în urmă, drept “grotesc de nepotrivit pentru o femeie”. Mama ar fi mândră, şi-a spus, dânsul nepărând defel oripilat de sunet, ba chiar a lăsat-o să aleagă motelul, dar să nu fie prea departe, scumpo, i-am spus soţiei că şedinţa se termină la doisprezece.

Romanţe Petra
De când mă ştiu iubesc să mă plimb seara. Mai ales prin parcurile fără becuri. Găseşti atâta linişte acolo, încât nu ai vrea să pleci vreodată. Într-o seară, undeva pe la orele 22.30, am ajuns în parc. Nu se vedea ţipenie de om. Şi totuşi, se auzea un cântec. Am mers, aşadar, cu inimă strânsă spre locul de unde veneau sunetele. Ce credeţi că mi-a fost dat să văd? Un bătrânel, adus de spate, îngenunchiat la picioarele unei statui – cânta romanţe…

Iar ziua nu mai venea… starsgates
De fiecare dată trebuia să se culce cel târziu la 11 seara, atunci când era la şcoală.
Asta îl deranja foarte tare, să nu poată pierde nopţile aşa cum ar fi vroit el, adică la calculator.
Şi-a promis că în vacanţa de vară va sta toată noaptea… până se va lumina.
Adormi oftând… Avu un vis ciudat, se făcea că e vacanţă, e noapte şi el în faţa calculatorului, nefericit, aşteptând să se facă zi…
Iar ziua nu mai venea…

Rendez-vous cell61
Negreșit, ora îl prindea cu o carte în mână. La cei 57 de ani ai săi, prof. dr. Coriolan Aurescu avea tabieturi din care nu-l scoteai ușor. În seara asta, îmbrăcat șic – costum, papion, pantofi de lac -, cu inima cât un purice, mergea la un rendez-vous de amor. Considera ora târzie, dar mignona studentă ce-i propusese întâlnirea stabilise și locanta: un club de noapte ce deschidea la 23:00. Își aranjă floarea la rever, zâmbi enigmatic în oglindă și ieși în pas vioi. Vecina ridică mirată din sprâncene.

Ursa mare LadyA
Val după val mângâie gleznele,
Spumă caldă adormită.
Nisipul se împrăştie la apăsarea tălpii
Şi adună gândurile de peste zi.
Un gând de ducă,
Un gând de dragoste,
Un vis de visare.
O femeie caldă,
Şi un bărbat singur.
Ursa mare se străduia să ţină calea
Stelei Polare.

Fuga http://lady67.wordpress.com/2010/02/10/interval-22-23/
Inima bătea cu putere. Nu mai avea aer (hîîîî… hîîîî…). Muşchii picioarelor abia o mai susţineau. De nu s-ar prăbusi! De unde atâta ploaie?! Era caldă şi o împiedica la fugă. Zid lichid. Bluziţa i se lipise de sâni. Ţinea poşeta deasupra capului, umbrelă. Alerga tot mai dezordonat. Picioarele îi tremurau. Se sprijini de gardul casei. Nu-şi mai auzea decât bătăile inimii şi respiraţia gâfâitoare. Mirosul de caprifoi o învălui.
Mâna o prinse ferm de umăr.
– Nu are rost să fugi! Te găsesc, oriunde!

22.30 Dan
Se sting pe rând: întâi cele din bucătării, apoi în băi, iar ultimele, cele din dormitoare. E interesant să stai pe bancă la ora asta şi să anticipezi momentul când se va întuneca o fereastră sau alta. Deşi asemănătoare, ordinea nu este identică cu cea de seara trecută. Ca un făcut, astăzi rămân mai mult timp aprinse câteva veioze de la capătul patului: simt cum îşi revarsă lumina asupra lecturilor captivante, veghează somnul lin al pruncilor ori dublează nerăbdarea cu care este aşteptat iubitul.

Pariul Laura Driha
Clipea des ca să n-adoarmă. Trecuseră multe ore de când nu mai închisese un ochi şi gravitaţia îi apăsa genele c-o insistenţă agasantă. Cine-ar fi zis că începuse să-i recunoască somnului importanţa pe care cu atâta vehemenţă i-o negase?
Pariul ăsta părea din ce în ce mai stupid, dar trebuia să-l câştige!Îşi dorea să dovedească că poate să reziste mai ales din cauza încăpăţânării ce-l caracteriza şi nu neapărat a mizei puse-n joc. Mai erau 9 minute până la ora 23 şi ar fi câştigat…Dar adormise.

O chestiune de timp Emilia
Timpul, ca si relatiile amoroase, e subestimat in ziua de azi. Deja cand vezi tema asta ti se taie firul si vrei s anu mai citesti restul pentru ca oricum nu se aplica in viata reala. Dar uite ca, stand, da, pur si simplu stand, observi ca oamenii se plang mereu ca nu le mai ajunge timpul pentru nimic, cand de fapt ei isi petrec mai multe ore la mall decat in pat, ca se trezesc dimineata, isi beau cafeaua si pleaca sa piarda timpul.. De aceea, macar acum, la ora asta tarzie, opriti-va. Opriti-va si admirati.

Gând de piuliţă Leo
O cafea neagră, mare. Cafeaua băuta la ora asta, când oamenii normali se culcă, e ca o sfidare la adresa zilei de mâine. N-am susţinut niciodată că sunt un om normal. Nici om nu sunt sigur că sunt. Sau măcar vreo piuliţă indispensabilă din marele mecanism. Pentru că, dacă demontezi mecanismul şi-l reasamblezi, observi că-ţi rămân piese cărora nu le-ai găsit locul, dar fără de care maşinăria funcţionează ca înainte. De parcă niciodată n-au fost acolo.
Maşinăria funcţionează şi fără mine.

24h: 22-23 ivory
Doar n-am sa mor aici! De copila o tiganca mi-a ghicit in palma c-o sa am barbat bogat si batran, copii multi si-o sa mor batrana, in patul meu. Or sa vina sa ma scoata si-o sa anuleze nunta si-o sa-l lase pe Dan si-o sa-l caute pe barbatul ala bogat si batran si-o sa inceapa sa faca multi copii. Respira greu si locul i se parea c-o striveste. Cum o strivea trupul masiv al lui Andi, respirand greu desupra ei. Il facuse sa geama cand topazul inelului ii intrase-n piele. Acum nu mai merita bijuteriile cu pietre pretioase lasate de bunica.

Descoperitori Simion Cristian
O liniște rece se lasă odată cu seara. Tânjea după ea de mult timp. Avusese o perioadă de liniște și se simțise minunat! Pe atunci avea impresia că n-ar putea s-o destrame nimic. Se gândea că nici o fericire nu e mai mare decât să descoperi tu ce n-au descoperit alții înaintea ta și să-ți dai seama cât de deștept ești pentru că te poți raporta la deșteptăciunea altora.Vorbe și iar vorbe… Nimic concret! Sunt din ce în ce mai puțini descoperitori adevărați! -gândi el înainte să adoarmă.

– după deadline –
superstiţie stelar92
pe a. am cunoscut-o cu adevărat în ziua de 22 noiembrie. nu era prima dată când vorbeam totuşi; cu 2 luni în urmă, la ora domnului s. am vorbit vreo 2 minute. mi-a spus că o cheamă a. , are 2 fraţi gemeni şi e născută pe 22 iulie. eu când i-am explicat că sunt cu 2 luni (fix!) mai mare ca ea eram deja convins că vom trăi fericiţi măcar vreo 22 de ani. ea mi-a taxat imediat 2peul şi mi-a reproşat că am un singur frate+că era deja 23. Damn it! 2 more lie and she would have been mine.
22:22. magic, nu?