Concurs 24 de ore, tema13: 02-03.
Deadline: sâmbătă, 23.50
Baftă!
Oniric Autor?
joc şah cu moartea,
un nor de fum ne înconjoară.
îmi ia regina şi anunţă
şah!
mă încovoi sub apăsarea
lamei reci care-mi străpunge
sufletul.
dar, dintr-o dată,
îmi propune-un târg.
ruleta rusească să jucăm, zice.
ce-am de pierdut?
accept!
rotește butoiaşul,
se-nvârte şi se-opreşte.
iau revolverul cu speranţă.
cinci şanse din şase,
nu e rău, îmi zic, însă
jur că!
o văd zâmbindu-şi pentru sine:
numai un glonţ lipseşte.
în timp ce lacrimi
se preling pe faţă,
mat!
Proastă impresie sau nu ? Autor?
Tania îşi fâţâia piciorul. Dădea cu tocul pantofilor anumit pentru a produce un zgomot enervant. Avea pe ea o rochie roşie, mulată pe sâni şi puţin decoltată. Era puţin deasupra genunchilor de lungă. În faţa ei era un poliţist, micuţ, dar cu burta mare.
– Cum se face că vă găsesc, din nou, prin Mătăsari, la aceleaşi ore? Nu prea păreţi a fi prostituată.
– Uitaţi-vă la adresă, veţi vedea că stau prin zonă. Nu am voie sa ies din casă la orele acestea?
Poliţistul a verificat buletinul şi în cele din urmă a lăsat-o să plece. Însă nu mare i-a fost mirarea când a văzut-o iar între 2 şi 3 noaptea prin Mătăsari.
2.30 Autor?
Ore de somn, tipuri de somn, necesitate sau plăcere, fiziologie ori paranormal, moft sau regenerare musculară şi nervoasă? Câte întrebări atâtea enigme, nedezlegabile în viitorul apropiat. Se spune că, în laborator, subiecţii privaţi de somn au murit. Oare şi noi, cei care privim pe fereastră ori scriem la orele astea mici, vom muri curând? Este planeta albastră un vast laborator şi noi cobaii unor fiinţe ori civilizaţii superioare? Somn şi vise versus răbdare şi tutun. Şi, evident, multă cafea.
Sărutul Autor?
Aprinse veioza. Ora 2.15. O privea. O cosiţă aurie îşi făcea loc pe frunte. Buzele, uşor întredeschise, cărnoase şi puţin uscate, lăsau aerul să treacă. Buzele ei. Le simţea gustul în memorie. Să o trezească ? Mai avea spaime de copil şi priviri umede de căprioară. Cu degetul arătător, începu să urmărească linia buzelor fără să le atingă. Atingea puful fin de pe obraz, din când în când. Se apropie mai mult şi îi simţi răsuflarea proaspătă. Era a lui. Dorinţa era prea mare. Îşi lipi buzele de buzele ei şi deveni respiraţia ei.
Vopsitorul de curcubeie Autor?
Iar mă cicăleşti că am cheltuit! Nu vezi copacii din pricina pădurii! Cineva trebuie s-o facă şi pe asta. N-ai observat că s-au cam decolorat? Am cumpărat vopseluri, nu altceva. Şapte la număr, să le împrospătez toate culorile, de la roşu până la violet. Dacă mă gândesc bine, nici oceanelor nu le-ar strica un pic de albastru. Poate la următorul salariu. Deocamdată mă ocup de ele, de curcubeie.
S-a trezit zgâlţâit de nevastă-sa. Iar vorbea prin somn. Şi curcubeiele au rămas încă o dată nevopsite.
Hoinar Autor?
Nu-mi mai recunosc oraşul de sub întuneric. Nici câinii vagabonzi şi nici beţivii nu mai sunt la fel. Poate doar mierlele-mi picură-n urechi aceleaşi triluri de miere. Nici eu nu mai sunt cel de altă dată şi nu mai aparţin niciunui loc. Sunt suspendat între realitate şi realitatea pe care mi-am construit-o singur, piesă cu piesă. În lumea mea răzbate doar suflul începutului de primăvară, ca o respiraţie caldă pe obraz. Sunt bătrân, iar primăvara-i tânără, şi contrastul îmi zgândăreşte măruntaiele.
Vise… de noapte Autor?
Ştia, de fapt era ferm convins de asta…
Putea să fie mai bun de atât. Locul lui nu era aici; mă rog era aici, dar nu aceasta ar fi trebuit să fie perioada…
Vroia să fie cineva…Toată lumea să-l cunoască, să-l salute atunci când îl vede, iar el binevoitor să răspundă, dând din cap cu multă importanţă.
Oftă şi-şi sprijini bărbia în palmă. Privi spre ceasul de pe perete…
Două jumătate…
Mai avea vreo trei ore jumătate până să iasă de la muncă.
„Să fii portar de zi e extraordinar, îşi spuse portarul de noapte.”
Ciob de suflet Autor?
Nu ai cum sa intelegi cand nu e nimic de inteles, cand un ciob se invarte fara nici o noima, nici macar una gravitationala, caci starea lui de imponderabilitate nu-i permite sa aiba una de cand s-a dezlipit dintr-un univers in care era cineva, nu conteaza cine, conteaza ce s-a intamplat cu el mai departe, dupa ce a alunecat de pe orbita sigura dar cenusie pe una trandafirie, unde te-a intalnit pe tine care te-ai reflectat o clipa in el, si el, prostul, a crezut ca vede chipul lui, chipul ciobului de suflet.
Somnambulimie Autor?
Seară de seară visez că îmi fură cineva frigiderul. Mă trezesc panicat si încep sa-l caut, pe întuneric, să n-o trezesc pe nevastămea, stiti, tine tare mult la visul ei cu Jorge. După vre-un ceas dau de el în bucătarie, la locul lui. Obosit de-atâta cautare rad repejor doua sandvisuri si o cana de lapte apoi mă întorc tiptil în pat, stiti, Jorge tocmai îi cere mâna. Bineânteles dimineată dau vina pe hot. Soacră-mea zice că-s nebun, dumneavoastră dom doctor ce credeti?.
Nu e grav, suferi de somnambulimie, probabil e ceva ereditar.
Extravagantă culinară Autor?
Bufetul de fructe arăta ca o grădină, una vie! REALĂ!
Berze din ridichi?Şi peştişori din morcovi?
Domnul artist-bucătar se uită spre buchetul de trandafiri sculptaţi în dovleac şi zise „4 ore am dantelărit la frumuseţea asta. Iar la păunul cu coadă din brânzeturi, 6!”
Se făcuse ora 2 şi toţi invitaţii roiau in jurul sculpturilor din care ţi-era parcă şi milă să muşti.
„Poate-ar fi trebuit să-mi fac şi eu o rochie din ţelină” zise mireasa. „Concurenţa propriului meu bufet ar fi fost astfel loială”.
Revelatii nocturne Autor?
în noaptea asta am golit pereţii de icoane
.
gata cu superman
căutarea lui graal
a luat sfârşit/ de acum
crucea e doar o legendă
despre axa x0y
____________________________________
pentru o noapte am crezut că nu îmi pasă
am crezut că eu imi sunt deajuns
.
degeaba
nu eşti poet până nu intri în sistem
şi nu eşti cu adevărat poet
până nu-l dai naibii de sistem
.
în acea noapte mi s-a spus
’’singurătatea şi moartea sunt perfect sinonime’’
şi m-am prefăcut că nu înţeleg când eu ştiam deja ce
va urma
[…]
Babele se ouă Autor?
La ora două, babele se ouă. Dar asta numai dacă plouă. Aţi văzut vreun ou de babă? Îl descriu ca să mă aflu în treabă: e neted şi lucios, dar are riduri, e pletos şi-i foarte jucăuş. Cândva era din pluş.
La două şi jumate, pleoapa oului se zbate. La trei fără un sfert, oul devine incert. Se micşorează, apoi se trasnforma într-o rază. „Fssssll!”, se aude, încetişor. Oul devine ouşor. Bate ca o inimă tânără. Baba stă ciuci şi numără.
Oul îl poţi vedea până la ora trei. Apoi strigi de trei ori „hei!”. Doar dacă vrei.
24h: 02-03 ivory
Obosise sa tipe, obosise sa planga. O sfarseala placuta ii cuprinse membrele, o caldura i se cuibari in pantece, facand-o sa se simta deodata mai bine. N-am nimic, n-am patit nimic, isi repeata de cateva ori respirand rar, asa cum invatase sa faca ori de cate ori se simtea in impas. Iar asta era cel mai mare impas al ei. Incerca sa-si aduca minte cu cine trebuia sa se marite. Sfredeli adanc, nelinistita, in foile memoriei dar nu reusit sa-si aminteasca. Andi revenea iar si iar in gandurile ei, dandu-i o senzatie de pace si de panica in acelasi timp.
Sfântul Valentin Autor?
Soțul meu este un sfânt. Sfântul Valentin. Nu-i place când îl laud, dar doarme la ora asta. Dimineață se trezește devreme și merge cu copiii la înot, la patinaj, la doctor, la engleză, la germană, la „Muzeul Antipa”, la vioară, la pian și am uitat pe mai unde. Când vine acasă face mâncare, face curat, spală rufele și îi ajută pe copii la lecții; iar
luni, se duce la slujbă. Și eu stau și îl admir. Vreți și voi așa un soț, nu? De asta scriu sub pseudonim. Ca să nu mi-l furați, că altul nu mai am!
Mutu dopat Autor?
Era seara. Pe ecran scria limpede: Romania-Franta 0-1. A oftat resemnat si s-a dus la batranul lui ceas. L-a pus sa sune pana-n doua. A adormit pe fotoliu cu agenda intre maini, unde nota rezultatele nationalei. Scria: la 16 septembrie 2011 Romania-Franta = Scorul nu era trecut. Ceasul l-a trezit brusc. L-a privit lung. A pus agenda pe masa. A masurat odaia ganditor. L-a pus sa sune iar. La trei. A sunat iar. S-a trezit la fel de brusc. Pe agenda scria clar: Romania-Franta 2-1. Goluri Romania: Mutu.
Sfatul psihologului a functionat: al doilea vis e intotdeauna mai frumos decat primul.
MAI SUS DE STELE… Autor?
Stau aici, sub cerul înstelat,
ca într-o imensă catedrală.
Uimit, privesc dăruirea stelelor –
lumini diamantate pe voalul nopţii.
Ascult cu inima
taina sfântă din ruga lor…
Cu un cald fior,
cu un tremur sfânt,
îngân două jumătăţi de cuvânt
culese din gând,
risipite-n vânt…
şi-apoi tac…
Călin Hera. PA-uri şi mirări 