Călin Hera. PA-uri şi mirări

Concurs 24 de ore, tema 11:22-23.
Deadline: sâmbătă, 23.59.
Baftă!

Alegere (salcâmii) Mariana
„Dacă nu ar fi salcâmii,  înserările din luna mai ar fi mai triste.”, gândi Ema, stând rezemată cu tâmpla de tocul geamului.  Privi spre buncărul de gunoi peste care ningea cu flori de salcâm. Miresme contradictorii, ostile, vrăşmaşe, se înghesuiau spre nări. Ah! Cât ura că stă la bloc! Un bloc gri, prea gri…
Întrebări grăbite se rosteau şoptit, fără a aştepta răspunsuri:  de ce bucuriile se rânduiesc cu tristeţile? De ce frumosul e vecin cu urâtul? De ce ura e reversul iubirii?…Hotărî să lupte cu sinele, cu ne-sinele. Constată cu uşurinţă că poate alege între a privi buncărul de gunoi  sau a privi cerul înstelat. Ambele printre ramurile înflorite de salcâm.

„APOCALIPSĂ” LeeDee Peter
Era seară, târziu. Trecuse de zece. Lia se așeză comod în fotoliul grena, admirând livingul spațios din casa lor cea nouă. Deodată, dinspre fereastră, se auziră glasuri înspăimântate și pași grăbiți, sirenele ambulanțelor țiuiau asurzitor, iar mașinile de poliție frânau zgomotos, una după alta. Cineva îngăima despre trei OZN-uri, care aterizaseră în pădurea de la marginea satului. Se ridică precipitat și-și trimise băiatul în camera lui. Închise televizorul. Nu-i plăceau scenariile apocaliptice.

Repetabila povara cristian
-Ce vremuri ! ofta el.
-Eeeeeeh, da, rasufla greu si ea.
-Rasturnica de la 22, pe muzica Telejurnalului, isi aminti el.
-Erai ca un taur, chicoti ea.
-Eheeee, Ceausescu stia el ce stia, si economie si intuneric… cum sa fii altfel?
-Hai, du-te si stinge lumina.
-Da, dar sa nu adormi cu telecomanda pe burta…
-Pai daca nu ma mai tii de mana ca pe vremuri…
-Pai ce, nenorocitilor astora le pasa de tara ? Ca nu se mai taie curentul. Atunci ziceai ca ti-e frica.
-Eeee, ziceam si eu.
-Mie mi-e frica acum, ca maine iar votam.
-Si ne taie iar curentu’ ?
-Da, Doamne, in milostivenia ta…

Cerul cu opt stele Călin
Împușcătura s-a auzit până la capătul uliței. Ecoul zgomotoului, rostogolit printre zidurile caselor săsești, a acoperit urletul de durere. Apoi s-au auzit: un geamăt ușor, câțiva pași grei, prin iarbă, apoi o nouă detunătură. Abia atunci, când zgomotul s-a prelins dincolo de ceea ce s-ar putea numi marginea nopții, au început să urle câinii. Era ca o melodie: când câinii se opreau un pic, se auzeau greierii. Desigur, Ion U. avea urechile înfundate. Dar vedea un colț de cer, cu opt stele.

„Fiat justitia et pereat mundus” LordDIf
Ii daduse pe toti în judecată, pentru furt de personaje, insistând ca procesul să fie transmis în direct la oră de maximă audientă. Să-i vadă toata suflarea pe nerusinati. Maricel, în calitate de victimă, explica, cum captiv într-un PA haios, fusese la un pas de moarte. Maricica izbucnise în lacrimi aratând acuzator cu degetul spre vinovati.
Cu gandul la gâsca primită, judecatorul îsi mângâia mustata mascând subtil un zambet poznas. Numitii Pătrascu si Puskin schimbau priviri complice în boxa acuzatilor, justitia fusese deja servită.

Alegere LePetitPrince
Cu mine e ceva in neregula. Cand citesc o carte, culmea, mi se intampla si astfel de lucruri, gandurile incep sa mi se invarta prin cap si sa ma zgandare cu tot felul de intrebari si presupuneri. E unspe noaptea si ar trebui sa incerc sa dorm. Dar nu pot din cauza lui Alexandru cel Mare. De la zece citesc din Iskander (de Couperus) si am inceput sa fac atatea legaturi…simt ca-mi plesneste capul! Mai bine ma strecor binisor sub plapuma, deschid televizorul, ma uit… Sa vezi ce repede ma ia somnul!

Recesiunea Caligul
La câţiva paşi de maşină, un vagabond scutura de praf o servietă proaspăt culeasă din gunoi. Profitând de ocazie, a făcut o glumă întrucâtva previzibilă despre recesiune, moment în care domnişoara şi-a dus mâna la gură pentru a estompa râsul pe care însăşi mama ei l-a catalogat, cu ceva vreme în urmă, drept “grotesc de nepotrivit pentru o femeie”. Mama ar fi mândră, şi-a spus, dânsul nepărând defel oripilat de sunet, ba chiar a lăsat-o să aleagă motelul, dar să nu fie prea departe, scumpo, i-am spus soţiei că şedinţa se termină la doisprezece.

Romanţe Petra
De când mă ştiu iubesc să mă plimb seara. Mai ales prin parcurile fără becuri. Găseşti atâta linişte acolo, încât nu ai vrea să pleci vreodată. Într-o seară, undeva pe la orele 22.30, am ajuns în parc. Nu se vedea ţipenie de om. Şi totuşi, se auzea un cântec. Am mers, aşadar, cu inimă strânsă spre locul de unde veneau sunetele. Ce credeţi că mi-a fost dat să văd? Un bătrânel, adus de spate, îngenunchiat la picioarele unei statui – cânta romanţe…

Iar ziua nu mai venea… starsgates
De fiecare dată trebuia să se culce cel târziu la 11 seara, atunci când era la şcoală.
Asta îl deranja foarte tare, să nu poată pierde nopţile aşa cum ar fi vroit el, adică la calculator.
Şi-a promis că în vacanţa de vară va sta toată noaptea… până se va lumina.
Adormi oftând… Avu un vis ciudat, se făcea că e vacanţă, e noapte şi el în faţa calculatorului, nefericit, aşteptând să se facă zi…
Iar ziua nu mai venea…

Rendez-vous cell61
Negreșit, ora îl prindea cu o carte în mână. La cei 57 de ani ai săi, prof. dr. Coriolan Aurescu avea tabieturi din care nu-l scoteai ușor. În seara asta, îmbrăcat șic – costum, papion, pantofi de lac -, cu inima cât un purice, mergea la un rendez-vous de amor. Considera ora târzie, dar mignona studentă ce-i propusese întâlnirea stabilise și locanta: un club de noapte ce deschidea la 23:00. Își aranjă floarea la rever, zâmbi enigmatic în oglindă și ieși în pas vioi. Vecina ridică mirată din sprâncene.

Ursa mare LadyA
Val după val mângâie gleznele,
Spumă caldă adormită.
Nisipul se împrăştie la apăsarea tălpii
Şi adună gândurile de peste zi.
Un gând de ducă,
Un gând de dragoste,
Un vis de visare.
O femeie caldă,
Şi un bărbat singur.
Ursa mare se străduia să ţină calea
Stelei Polare.

Fuga http://lady67.wordpress.com/2010/02/10/interval-22-23/
Inima bătea cu putere. Nu mai avea aer (hîîîî… hîîîî…). Muşchii picioarelor abia o mai susţineau. De nu s-ar prăbusi! De unde atâta ploaie?! Era caldă şi o împiedica la fugă. Zid lichid. Bluziţa i se lipise de sâni. Ţinea poşeta deasupra capului, umbrelă. Alerga tot mai dezordonat. Picioarele îi tremurau. Se sprijini de gardul casei. Nu-şi mai auzea decât bătăile inimii şi respiraţia gâfâitoare. Mirosul de caprifoi o învălui.
Mâna o prinse ferm de umăr.
– Nu are rost să fugi! Te găsesc, oriunde!

22.30 Dan
Se sting pe rând: întâi cele din bucătării, apoi în băi, iar ultimele, cele din dormitoare. E interesant să stai pe bancă la ora asta şi să anticipezi momentul când se va întuneca o fereastră sau alta. Deşi asemănătoare, ordinea nu este identică cu cea de seara trecută. Ca un făcut, astăzi rămân mai mult timp aprinse câteva veioze de la capătul patului: simt cum îşi revarsă lumina asupra lecturilor captivante, veghează somnul lin al pruncilor ori dublează nerăbdarea cu care este aşteptat iubitul.

Pariul Laura Driha
Clipea des ca să n-adoarmă. Trecuseră multe ore de când nu mai închisese un ochi şi gravitaţia îi apăsa genele c-o insistenţă agasantă. Cine-ar fi zis că începuse să-i recunoască somnului importanţa pe care cu atâta vehemenţă i-o negase?
Pariul ăsta părea din ce în ce mai stupid, dar trebuia să-l câştige!Îşi dorea să dovedească că poate să reziste mai ales din cauza încăpăţânării ce-l caracteriza şi nu neapărat a mizei puse-n joc. Mai erau 9 minute până la ora 23 şi ar fi câştigat…Dar adormise.

O chestiune de timp Emilia
Timpul, ca si relatiile amoroase, e subestimat in ziua de azi. Deja cand vezi tema asta ti se taie firul si vrei s anu mai citesti restul pentru ca oricum nu se aplica in viata reala. Dar uite ca, stand, da, pur si simplu stand, observi ca oamenii se plang mereu ca nu le mai ajunge timpul pentru nimic, cand de fapt ei isi petrec mai multe ore la mall decat in pat, ca se trezesc dimineata, isi beau cafeaua si pleaca sa piarda timpul.. De aceea, macar acum, la ora asta tarzie, opriti-va. Opriti-va si admirati.

Gând de piuliţă Leo
O cafea neagră, mare. Cafeaua băuta la ora asta, când oamenii normali se culcă, e ca o sfidare la adresa zilei de mâine. N-am susţinut niciodată că sunt un om normal. Nici om nu sunt sigur că sunt. Sau măcar vreo piuliţă indispensabilă din marele mecanism. Pentru că, dacă demontezi mecanismul şi-l reasamblezi, observi că-ţi rămân piese cărora nu le-ai găsit locul, dar fără de care maşinăria funcţionează ca înainte. De parcă niciodată n-au fost acolo.
Maşinăria funcţionează şi fără mine.

24h: 22-23 ivory
Doar n-am sa mor aici! De copila o tiganca mi-a ghicit in palma c-o sa am barbat bogat si batran, copii multi si-o sa mor batrana, in patul meu. Or sa vina sa ma scoata si-o sa anuleze nunta si-o sa-l lase pe Dan si-o sa-l caute pe barbatul ala bogat si batran si-o sa inceapa sa faca multi copii. Respira greu si locul i se parea c-o striveste. Cum o strivea trupul masiv al lui Andi, respirand greu desupra ei. Il facuse sa geama cand topazul inelului ii intrase-n piele. Acum nu mai merita bijuteriile cu pietre pretioase lasate de bunica.

Descoperitori Simion Cristian
O liniște rece se lasă odată cu seara. Tânjea după ea de mult timp. Avusese o perioadă de liniște și se simțise minunat! Pe atunci avea impresia că n-ar putea s-o destrame nimic. Se gândea că nici o fericire nu e mai mare decât să descoperi tu ce n-au descoperit alții înaintea ta și să-ți dai seama cât de deștept ești pentru că te poți raporta la deșteptăciunea altora.Vorbe și iar vorbe… Nimic concret! Sunt din ce în ce mai puțini descoperitori adevărați! -gândi el înainte să adoarmă.

– după deadline –
superstiţie stelar92
pe a. am cunoscut-o cu adevărat în ziua de 22 noiembrie. nu era prima dată când vorbeam totuşi; cu 2 luni în urmă, la ora domnului s. am vorbit vreo 2 minute. mi-a spus că o cheamă a. , are 2 fraţi gemeni şi e născută pe 22 iulie. eu când i-am explicat că sunt cu 2 luni (fix!) mai mare ca ea eram deja convins că vom trăi fericiţi măcar vreo 22 de ani. ea mi-a taxat imediat 2peul şi mi-a reproşat că am un singur frate+că era deja 23. Damn it! 2 more lie and she would have been mine.
22:22. magic, nu?