Club Seinfeld-History
În copilărie aveam un grup al Ciresarilor. Când întâlneam pe cineva care citise cartea lui Constantin Chirtă, ne împrieteneam imediat – aveam multe de povestit. Grupul cititorilor de „Ciresarii” a fost înlocuit, pe rând, de-a lungul timpului, de altele, unite de parole care de care mai ciudate. Pe nou, ca simplu telespectator, simt că mă leagă ceva de aceia care lasă orice deoparte ca să revadă, a nu stiu câta oară, vreun episod din „Seinfeld” (dacă e cineva care vrea să scape de mine două zile încheiate, e suficient să-mi pună în brate discurile cu „Seinfeld”.) Mai nou, ne facem cu ochiul, complice, câtiva fanatici ai documentarelor de pe Viasat History. De-abia astept povestea despre Castelul fetei în alb!
NOTĂ.
Titlul acestei postări pare, la sfârsitul acestei zile, ironic. Chestia e că m-a apucat, acum vreo două zile, să scriu o minitabletă (dar cam maxi-PA) pe pagina de Televiziune a EVZ. Am zis s-o pun si aici, stiti că sunt strângător de amintiri.