Călin Hera. PA-uri şi mirări

Concurs 24 de ore, tema24: 17-18.
Deadline: 13 martie, 22.00.
Baftă!

Reflexia din oglindă Autor?
Reflexia din oglindă spunea povestea tristă a femeii neobişnuite. Pielea ei strânsese parfumurile multor bărbaţi şi frumuseţea pentru care o iubeau cândva până şi trecătorii se conserva astăzi numai cu prea mult fard şi zâmbete forţate. Colecţia ei de nopţi pierdute-n nepăsare nu-i alinau nicicum bătrâneţea. Şi-ar fi dorit un cămin, o poveste de dragoste pe care s-o poată rememora la nesfârşit, un copil care să-i dea nepoţi şi bătăi de cap acum, in locul singurătăţii care-i dădea doar regrete…

Five o’clock Autor?
Toată lumea le cunoștea pe cele trei bătrâne, care veneau în barul de la „Intercontinental” de-o viață, în aceeași zi: joia, la cinci. Era întâlnirea lor de „five o’clock”. Comandau o cafea și o prăjitură.
– Vă mai amintiți, fetelor, când era bărbatu-meu în CC? Veneam și plecam cu limuzina neagră și toți ne considerau niște doamne!
– Alte vremuri, dragă!
Și-au achitat consumația, au ieșit în bulevard și s-au despărțit. A plecat fiecare spre locul ei de cerșit. Mai aveau câteva ore bune de muncă.

17.30 Autor?
Indiferent de ţară, în orice epocă şi în orice colectivitate, Timpul a fost, şi este în continuare, cea mai de preţ investiţie. Societatea în întregul ei (familie, colegi, prieteni, duşmani, vecini, trecători, toţi!) ar avea de câştigat dacă înainte de toate am cumpăra cât mai multe acţiuni listate la Bursa Timpului; aşa am obţine rezultate spectaculoase, cu o investiţie minimă: am acorda mai multă atenţie tuturor celor din jur, iar lumea ar deveni cu siguranţă mai frumoasă, dar şi mult mai bună.

Dor Autor?
Auzisem că o să vii şi mă tot ridic pe vârful picioarelor când văd mulţimea mişcându-se ca un val de mare. Un murmur şi o mişcare vălurindă îmi atrag privirea. Mă apropii cu teamă. Mă opresc gândindu-mă că aşa poate mă vei vedea şi vei şti că Te aştept…Dar ei nu Te lasă. Alerg pe o colină. Cobor din nou mai mult rostogolindu-mă…Alerg iar spre mulţimea în mişcarea-i haotică. Nu Te văd, dar Te simt, Îţi simt valul de pace ce vrea să mă cuprindă. Cu o ultimă speranţă mă ridic pe vârful picioarelor şi Te zăresc doar pentru o clipă…Un chip de lumină, cu raze blânde în priviri, cu un surâs trist, m-a făcut în clipa aceea să doresc Cerul. Cu inima în palme, am devenit apus pentru Tine, pentru ca a doua zi să răsar din nou…

O întrebare suficientă Autor?
Deschise uşa. Tânărul aştepta în prag, zâmbind obosit. Căutase surse de informaţii pentru tema unei alte ore. Când văzu teancul de cărţi şi reviste de pe masa ei, toate încreţiturile de pe frunte se întinseră a relaxare şi recunoştinţă. Comparaţia din mintea lui era inevitabilă.
– De ce nu-i daţi lecţii profei de astronomie de cum se predă şi se dă teme?!
Ea îl privi călcând pragul în seara răcoroasă de afară şi gândea gânduri noi. O întrebare pentru care merita să lucrezi un an fără salar.

Dar … totusi Autor?
Privea talamb in mijlocul camerei unde zacea rasturnat tot sifonierul. Nemultumit extrase nadragii, camasa cu dungulite si cravata uni. Ba nu ! Camasa uni si cravata cu dungulite. Se admira cu tot cu firul de par rebel in oglinda din hol. La cinci la ceasul de la Universitate va fi mai mult ca perfect. Iar ea ii va admira gustul, il va aprecia si cine stie ? Poate, dar, totusi, o va saruta. Macar o data pe buze ?
Isi privi ceasul. Cinci si zece. Isi aprinse inca o tigara. Ceasul ? Cinci cincizeci si patru. Sase. Of ! Dar, totusi, poate ea nu si-a setat ceasul dupa ora de primavara. Inca o tigara…

Concurs 24 de ore, tema23: 06-07.
Deadline: miercuri, 23.59.
Baftă!

6.30 Autor?
Invariabil, în ultimele două decenii, plec în vacanţă fix două luni, nu neapărat vara, iar celelalte 305 de zile din an sunt aproape identice: scriu noaptea, fac plimbarea de dimineaţă prin portul pescăresc, apoi trag storurile şi dorm neîntors de la 7 până la 15. După-amiaza citesc ori hoinăresc, doar atâta vreme cât mai adastă soarele deasupra liniei orizontului. La ora asta a dimineţii, briza îşi schimbă sensul şi începe să aducă parfumul sărat al mării înspre deliciul nervilor mei olfactivi.

Teoria…griului Autor?
Mereu mi s-a părut că între şase şi şapte, când nu e noapte nu-i nici zi, este cea mai frumoasă dar şi cea mai urâtă parte a dimineţii, este griul zilei…
Deschizi un ochi şi te uiţi la ceas, răsufli uşurat şi-ţi spui ,, Mai pot dormi încă câteva minute.’’ sau poate că îţi spui îngrozit ,, Vai! Uite că nu mai am decât câteva minute şi iar trebuie să mă trezesc.’’
Sigur sunt şi zilele libere când nu-ţi pasă de acest interval, nici telefonul nu ţi-e fixat să te trezească la şase jumătate.
Şi totuşi griul acesta musai să existe!

Corul Autor?
Era o atmosfera tenebroasa, misterioasa. Stateau claie peste gramada in subsolul igrasios la intalnirea lor clandestina.
Se vorbea in devalmasie, tipat, strigat, urlat, murmurat, soptit, caznit, ragusit, gros, subtire, printre foi mazgalite, rupte, aruncate si iar rescrise intr-un abur de respiratie revolutionar entuziasta. Nimeni nu tacea in conclavul neobisnuit. Dar in final s-a luat o decizie. Si sala s-a golit in tacere, fiecare mergand spre apartamentul propriu.
Iar la 7 fara un minut absolut toate soneriile ceasurilor din bloc au pornit sa sune intr-un cor rosu.

Îsi trecu mâna prin păr Autor?
Isi trecu mana prin par, precipitat, parca sa isi alunge gandurile ivite la trantitul usii. N-avea ce sa isi reproseze, dar nici nu putea sa-si ierte plecarea lui atat de grabnica si doar promisiunea in van ca se va intoarce cand isi va limpezi gandurile. Tensiunea din ultima vreme ii subrezise stabilitatea emotionala. Ce se intampla oare, cu noi? Ingana gandurile. Isi musca buzele incat sa nu provoace urlete de disperare, ca totul s-a sfarsit. Daca nu era a treia persoana… Daca a treia persoana ar fi fost copilul nostru

Taine adânci Autor?
,,De ce trebuie să fiu singură şi-n durere şi-n extaz? ” se întreba Oana cu ochii licărind de lumina răsăritului. Răspunsul pare a veni de la ultimul val ce se sparge de ţărm: ,,Poate pentru că tainele acestor două antagonisme, între care se zbate sufletul, sunt prea adânci, mai adânci decât adâncul măriii…” Vru să scrie bucuria ei pe nisip, dar îşi aminti că bucuriile trebuie scrise pe piatră, adânc încrustate, ca să rămână. Negăsind piatra aceea, îşi scrise pe nisip durerea singurătăţii ei din clipa bucuriei. Sărutul magic al unui val a şters durerea şoptindu-i apoi: ,,Du-te şi scrie bucuriile pe inima de piatră a lui, şi vei vedea soarele răsărind de acolo numai pentru tine!”

Lista Autor?
Se trezise dimineață, pe la șase, cu fața umflată de plâns, nesigură și plină de remușcări. Își aminti seara trecută, când hoinăriseră prin Cișmigiu și Alex o condusese acasă, iar ea îi spusese la ușa blocului:
– Vreau să rămâi la mine, în noaptea asta!
– Ești sigură?
În loc de răspuns, îl sărutase și-l trăsese înăuntru. Iar acum, dintre toate visele și strategiile ei de viitor, rămăsese o singură întrebare: “am ajuns să fiu și eu doar un nume bifat pe lista de cuceriri din șifonierul lui Alex?”

– trimise înainte de deadline, uitate de mine în mail 😦  –

Prăjiturele cu vanilie  Autor?

„Să-mbătrâneşti frumos draga mea” ii spunea parcă, fără cuvinte, zâmbetul ei ce se întunecase a despărţire… Îmbrăţişările bunicii miroseau mereu a prăjiturele cu vanilie şi dojana ei avea s-o doară abia mai târziu, peste ani, când reuşea să desluşească pentru prima oară mănunchiul de cuvinte strânse-n ani de spus poveşti la gura sobei…

„Sunt prea tânără să-mbătrânesc bunico” ii replica pe-atunci mica ştrengară nemăsurând cu importanţă timpul şi goana lui de neoprit…

Concurs 24 de ore, tema 22: 11-12.
Deadline: luni, 10.00
Baftă!

Născut din nou Autor?
Azi dimineaţă mi-am primenit inima scăldându-mi fiinţa în candoarea privirii unui copil…şi m-am născut din nou. Iar acum nu îmi doresc nimic altceva decât să fiu mâna aceea ce îl ia pe copilul din mine şi-l duce să îi arate fluturii…sau să fiu mâna ce şterge lacrima acestui bătrân ce stă pe bancă, în arşiţa zilei, mâncând ceva din batista lui mototolită…poate doar anafora de la biserică. M-apropii de el atras de lacrima lui şiroind pe cutele vremii. Îl privesc cu inima de copil şi văd curcubeul, cel mai frumos curcubeu…şi mă nasc din nou pentru a doua oară…În lacrima aceea era Hristos…

Pâine sau…ţigări? Autor?
Îi era cam foame, încă nu mâncase nimic azi.
Oftă, de fapt nici aseară nu mâncase nimic. Ba da, bătaie de la taică-său. Se uită în jur. I-ar fi plăcut măcar o zi să fie în pielea celor care trec pe lângă el nepăsători, parcă era din sticlă, privirile treceau dincolo de el, sau cel mult, se opreau cu dispreţ o clipă asupra lui. Rar erau privirile de milă.
Ceasul din turn bătu ora doisprezece.
Întinse mâna instantaneu, tocmai văzuse o privire care căzuse asupra lui, compătimitoare. Primi un leu. Se scotoci în buzunar. Mai avea câţiva!
Pâine sau…ţigări?

Iarna multe bucurii Autor?
Iarna…multe bucurii mai are
cand tropaie si da din picioare
se usca pe soba manusile ude
o strig iar pe buna dar ea nu m-aude
bombane-ntruna ca-i ud dusumeaua
bunicul ma striga si trage perdeaua
te uita, imi zice, te uita cum ninge
si-i seara de-acuma si joaca ajunge

Confuz Autor?
Am ridicat încet pleoapele. Privirea mea a dat de un chip confuz care făcea un efort intens să priceapă. Un zâmbet întristat şi-nfrânt îi înţepenise în colţurile gurii.
Şi-a dus o mână nervoasă şi subţire spre tâmple:
-Vă rog, fiţi bun şi repetaţi ce aţi spus de vreo două minute încoace, fiindcă nu v-am auzit deloc; am o scleroză a nervului auditiv care-mi dă momente de surzenie completă…
– A, da… ştiţi, vă spuneam despre… Na, c-am uitat complet! Dar… eu cine sunt?

„Rogvaiv” Autor?
Ploaia de vară s-a oprit pe la prânz, lăsând în urmă o dâră de curcubeu:
Roșu de mac s-a lipit de buzele-ți șoptind toate șoaptele lunii;
Oranj se topește soarele peste apele triste din heleșteu;
Galben e grâul ce se alintă în vânt și așteaptă mângâierea pâinii;
Verde miroase firul de iarbă sub pașii doriți ai iubitului;
Albastru risipit printre nori și cer e aproape să curgă;
Indigo e hârtia pe care mi-ai copiat tremurând forma chipului;
Violet se sparg murele în mâinile mele împreunate a rugă.

Salt inainte Autor?
Statea nemiscat si un fir de iarba il gadila la o nara. Trase cu ochiul in stanga, unde camaradul incepu sa se miste taras in clisa de martie. Isi pipai ranita. Simtea conserva ca pe o promisiune ce isi astepta ora. Simti cum toti ceilalti trei, niste crabi lipiti, rascracanati pe campul de instructie la cativa metri de el, ii privesc ranita hulpav. La 11.30 fix, sergentul fluiera si crabii inviara napustindu-se spre ranita lui. Opt ochi urmareau atent, milimetric, imparteala in patru parti perfect egale a conservei. Un pesmet, o imbucatura, 12 si:
– Salt inainte! racni sergentul.

Indigo păcătos Autor?
Pe masă, în vreo 4 pahare licăreau rămăşiţe de vin şi-n scrumiere îşi trăgeau ultimul fum ţigări pe al căror filtru încă se mai odihneau urme de buze rujate strident…Tutun, parfum ş-amintiri, orele târzii ale dimineţilor devreme, ora 6 mirosind a cafea reîncălzită şi regretul că s-a terminat. Scenariul se repetase d-atâtea ori în tinereţea sa că uitase vreo altă ordine firească a dimineţilor de Duminică şi-i era greu acum să-şi certe fiica ce-i repeta parcă cu conştiinciozitate fiecare greşeală.

Concurs 24 de ore, tema21: 14-15.
Deadline: joi, 23.59.
Baftă!

Suflete pereche Autor?
Se indrepta spre usa de hotel care ii devenise atat de familiara. Batu usor si astepta sunetul vocii, pe care n-o mai auzise de mult timp atat de aproape. Cu mainile tremurand si cu dorul in suflet pasii inauntru. Se asteptase ca trecerea timpului sa atenueze cumva sentimentele, dar bataile inimii si ochii cautand chipul atat de drag, ii arata ca acele sentimente erau mai profunde ca niciodata. Ajunse in fata lui, parca pasind pe nori de ganduri. Privirile se intalnira. Stralucirea si lacrimile din coltul lor spuneau cat dor se adunase in acele suflete. Mirosul fiecaruia dintre ei, era ca un parfum care iti aminteste de cineva, de o traire si pe care nu-l uiti niciodata. Bratele se indreptara spre gatul barbatului, iar buzele roze, fierbinti de emotie se lipira de buzele barbatului… Clipa in care sufletul neintreg pana la acel moment isi gasise intregirea…sufletul pereche…

Sinuciderea scriitoarei Autor?
Păstra toate scrisorile, nedeschise, închipuindu-şi că-n ziua când n-o să mai fie fizic printre ai ei o sa zâmbească negreşit de acolo de Sus privind mirarea de pe chipul curioşilor grăbiţi sa le deschidă.
„Mă vor crede nebuna. Şi-mi voi permite măcar post-mortem o imagine imperfectă-n ochii lor. Cum n-am avut niciodată curajul să port înainte, din laşitate, de frică să nu dezamăgesc. O sa fiu eu.”
Ş-apoi, la ora 14 închise ochii aşteptându-şi nemurirea plina de amuzament. Cum nu i-a fost viaţa!

Când idilele iau sfârşit Autor?
Dacă aşa e să fie – nimic nu mai poate opri acest val nebun de viaţă ce pune stăpânire pe noi, pe mine, pe tine. E ca atunci când într-o după-amiază senină priveşti cerul prin crengile unui copac. Atunci idilele iau sfarsit.. Să nu înţelegi greşit, iau totul cum vine, fără să mai răzbat în întuneric; am o lumânare mică, aprinsă de când m-am născut. Doar că abia am învăţat să o folosesc. Ce am trăit nu se va repeta – asta trebuie să înţelegi; chinul şi străduinţa ta nu vor aduce , nu vor măsura trecutul. Acum că idilele iau sfârşit, că încă nu am febră, deşi încă văd în fâşii ecranul, îţi spun că totul e bine.

Pe muchie de cutit Autor?
Îi admira braţele frumoase ivite de sub cearceaful alb ca laptele. Prospeţimea aerului ce pătrundea prin fereastra deschisă părea că sporeşte şi mai mult strălucirea obrajilor ei, pe care zbuciumul din timpul nopţii îi făcuse şi mai sensibili la toate atingerile. Frumuseţea fetei părea că-i descoperă tânărului însuşiri ale sufletului necunoscute până atunci. Pierdut în studierea farmecelor care îi mângâiau privirile nesăţioase, tânărul nu pare preocupat de bătăile insistente în uşă. Totuşi, aproape mecanic, îşi strânge hainele şi sare pe geam! De data asta a fost cât pe ce să ma prindă… –gândeşte tânărul în timp ce se imbrăcă din mers!

Deliberare Autor?
Fapturile verzi cu cap mare priveau cu ochii lor bulbucati un ecran luminat pe care se intretaiau linii si cercuri. Comunicau intre ei fara zgomot, doar prin semnale luminoase, fiecare cu culoarea lui. Deodata spatiul inconjurator s-a umplut de un zumzait infernal de frecvente inalte si de culori cu reflexe ca de otel. Pareau ca nu se inteleg asupra unui lucru. La ora 14 s-a asternut tacerea si toti luminau la fel, constant si placut. Intre 14 si 15, la unison, au eliberat un fel de plescait pofticios. Tradus, insemna: noi vrem Pamant!

Anotimp  neprihănit Autor?
Mă pierd în albul zăpezii ca-ntr- o mare de narcise. Mă dor sclipirile diamantate şi mă întreb: De ce atâta risipire de soare, de lumină, de alb? Care îţi este mesajul tău, neprihănitule anotimp? Cum ţi-ai albit tu ghioceii scriindu-le legenda cu neculoare?  Răspunsurile vin de-a valma peste alte şi alte întrebări nerostite. Mi-ascult inima.  Mă simt pentru câteva clipe din nou mireasă. Printre genele înrourate admir trena imensă pe care nu am avut-o niciodată…poate doar în suflet… Tresar! O, Doamne, mireasa din mine încă-şi poartă strălucirile albe şi diadema de narcise. Şoptesc: Rămâi anotimp neprihănit! Rămâi!

Enigma pescarului Autor?
Sedea pe mal un pescar, si-n briza căldută se legănau valuri de papură starnind cu dansul lor libelule mari cu ochi sticlosi, desi din undită-i fugise de mult lacul, iar pe sireturi îi urcau la deal furnici colorate. Judecand după cuibul de cuc din pălărie, ai fi zis ca-i cel mai neghiob pescar din lume, însă omul experimenta neântrebat de nimeni, răbdarea

Balada PA-ului Autor?
Frunză verde de ornic,
Ora-i două și un pic.
Foaie verde și-un cuvânt,
Ăsta-i genul arhiscurt:
Alelei, voinici cu fițe,
Blogărași și blogărițe,
Cu idei și inspirație
Numai bune de creație!
Nu e greu, nu e complex,
Doar niște taste și un DEX,
Vorbe simple și frumoase,
Despre suflet, vieți curioase:
Ore, ouă, polițiști și bulimii,
Decoruri pentru solilocvii,
Flori, planete și actori,
Curcubeie, nopți și visători,
Totul închegat se cere
În 500 de caractere.
Alelei, Măria-Ta,
Pe haiduc Hera-l chema!

Libertate Autor?
Trase adânc aer în piept. Mirosea a tei şi a trandafir înflorit. Undeva în curte se auzeau râsete. Terminase clasa a VIII a. Azi a fost ultima zi în care mai ţinuseră ore. De acum începea agitaţia cu banchetul şi toate ce vor mai urma.
Aşteptase clipa asta dar acum parcă îi părea rău că a venit.
De la anul va fi iar boboc…
Ieşi agale pe poarta şcolii gândindu-se că-l aşteaptă o vară lungă.
Acest gând îi aduse un zâmbet larg pe faţă…

PA Autor?
Cobora sprintar scarile gurii hulpave de metrou, care inghitea mii de calatori la orele diminetii. Scara rulanta detracata, parea un monstru incorsetat de fieratanii, menit sa ii trezeasca pe pasageri cu efectuarea unor alergari peste obstacole. Pe culoar, raftul din plexiglas isi arata generos oferta de ziare. Se opri, intinse mana ridata si innegrita de vant, si insfaca unul, pe care-l facu sul, si-l puse in buzunarul hainii. Hurducaitul trenului isi anunta sosirea. Alerga… prea tarziu. Ah, fir-ar sa fie scara rulanta… injura printre dinti. Desfacu ziarul si incepu sa citeasca titlurile zilei pe fundalul zgomotului surd al rotilor de tren sau tipetele sefului. Nici el nu mai stia.

Un pasaj către altă lume Autor?
Adunaţi în jurul găurii –negre – se uitau toţi, făcându-şi cruci, strgând la cer „Ce-ai făcut, Tu?” Întrebări retorice, lipsite de orice rost. Gaura înghiţise jumătate din carosabil, alături de copaci, pietre şi picăturile de rouă trimise, de sus, ca un fel de mesaj de atenţionare „Feriţi-vă, cădem, nu vrem să vă rănim!” Au venit, în cel mai scurt timp, geologi, seismograficieni, oameni cu un intelect superior, preocupaţi de bunăstarea pământului pe care călcăm noi în fiecare clipă.

Slim body (sau Boc si razboiul ciorbelor) Autor?
Stateau in dulap, frumos aliniate ca dungile de cearceaf sifonate.
– Eu voi fi azi alesul, glasui zornaind din granule plicul cu ciorba de vacuta.
– Nici vorba, rosti plicul cu ciorba de burta, e roman neaos.
– S-o credeti voi, se ratoi plicul cu bors traditional romanesc, ii place acritura cu afumatura.
Intra grabit in casa la 14,15, ca de obicei. Deschise dulapul. Privi grabi peste plicuri. Isi aminti de taxa fast food. Le matura pe toate la cos in timp ce isi privi dezaprobator silueta in geamul bucatariei. Se apuca de genoflexiuni injurind guvernul…