Mi se pare haios blogroll-ul lui m1ha1: e alcătuit din fotografii. Priviti-l si spuneti-mi că nu-i asa!
P.S. Dacă stiati deja „schema”, iertati un biet bătrân.
29/08/2010
Fotoblogroll
29/08/2010
Patru pescărusi
I-am fotografiat în timp ce sorbeam un pahar cu vin, pe o terasă din Venus unde mâncasem probabil cea mai bună ciorbă de peste peste care am dat pe litoralul românesc. Se tot adunau pe balustrada aia. Mi-a plăcut cadrul în care apare si piticul bucătar. Usor kitsch imaginea, pot spune, dar foarte estivală!
P.S. Click pe foto dacă doriti o imagine mărită! Nu garantez aroma vinului, dar puteti încerca 😉
29/08/2010
Pusi pe jar
Ieri am ratat un grătar, la Horezu. Era, cum se spune, vreme tocmai bună pentru niste carne sfârâind pe jar. Dar eu eram, bineînteles, grăbit. Sper că le-a priit.
Azi am găsit în inbox o fotografie de la Sorin Stanciu, care-si umple mult timp la pescuit. V-o arăt, v-o dedic, cu cele mai bune urări.
Avem noi o istorie, Sorin si cu mine, legată de pesti la grătar. E o istorie veche, de când eram tineri, tineri de tot, să tot fie vreo 16-17 ani de atunci. Musai să v-o zic!
Foto: Sorin Stanciu
P.S. Click pe foto pentru miros de peste pe grătar 😉 !
Sper să le facă poftă tuturor comesenilor: Adela, Caius, Simion_Cristian, Silavaracald, Sictireli, LeeDee P., Dan, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Noaptea iguanei, Laura Driha, Lady A, Geanina Lisandru, g1b2i3, Flavius Obeadă, Doina Popescu, daurel, -X-, starsgates, Crisian Dima, LePetitPrince, Leo si, desigur, Vania.
28/08/2010
yo solo me echo miel en el té
Ca să vedeţi cât de mare mi-a fost surpriza, iată, mai jos, o altă traducere a poeziei mele:
yo solo me echo miel en el té
yo solo me echo miel en el té
ella se sienta tranquilamente en la silla y me mira
se extraña de que mi mano no tiemble
es tan temprano que
en sus ojos cabe el sol
sólo para acomodarse una vez más
luego sale del mar
ella ya no está sentada en la silla pero me mira
tiene las manos frías y la pared
entre nosotros se ha vuelto transparente
NOTĂ. Traducerea îi aparţine Mihaelei Bazavan. Îi mulţumesc frumos!
P.S. Găsiţi aici poezia în limba română şi traducerea lui Dan Costinaş.
28/08/2010
Ceai îndulcit cu miere spaniolă
Am promis, mă ţin de cuvânt. Surpriza pe care vreau să v-o fac mi-a făcut-o Dan mie.
Se dă textul de mai jos (scuze celor care-l cunosc deja):
îmi pun singur miere în ceai
îmi pun singur miere în ceai
ea sta
cuminte pe scaun sima
priveste
se mira
ca
mâna nu-mi tremura
e atât de dimineata
încât
în ochii ei soarele încape
numai cât sa
se mai lafaiasca
o data
apoi iese din mare
ea nu mai sta
pe scaun dar ma
priveste
are mâinile reci si peretele
dintre noi a devenit transparent
Iar acum se dă traducerea lui, în limba spaniolă:
yo solo me pongo miel al té
yo solo me pongo miel al té
ella está sentada tranquilamente en una silla y me mira
asombrada cómo no me tiembla la mano
es tan temprano en la mañana que
el sol se mete en sus ojos
sólo para tomar un rápido descanso
y luego sale del mar
ella no está sentada en la silla más, pero me mira
tiene las manos heladas y la pared
entre nosotros se ha vuelto transparente
(Traducerea îi aparţine lui Dan Costinaş, căruia îi mulţumesc mult pentru efort. E un sentiment extraordinar să-ţi citeşti versurile traduse într-o altă limbă. Să fi preocupat pe cineva să înţeleagă ce ai scris, ce ai vrut să spui, apoi să o tălmăcească. Şi e extraordinar să asculţi o melodie pe care n-ai scris-o tu, dar parcă-ţi aparţine întrucâtva.)
27/08/2010
Supriză în vreme de criză
Pe vremuri, sâmbăta era zi de poezie pe acest blog. Aveam marfă atunci, aveam inspiraţie, aveam Muză. Aşa s-a născut cartea mea.
Îmi doresc să revină acele vremuri, acele trăiri. Le aştept. Deocamdată, încerc să vă arăt ceva, mâine. E o surpriză. Dan ar putea avea habar despre ce e vorba, dar vă rog să aveţi răbdare. Mă alint şi eu niţel 😉
Aşadar, vă dau întâlnire mâine.
26/08/2010
Dl. Lică dezbrăcat
Da, Roxana l-a citit atât de bine pe dl. Lică încât, în fata ei a apărut străveziu. A privit prin el, cu ochiu-i de artist, l-a dezbrăcat de toate învelisurile, apoi l-a desenat asa cum l-a văzut printre PA-urile scrise până acum despre el.
Iată-l:
Desen de Roxana Soare. Mi l-a făcut cadou la Crăciunul trecut, am scris despre asta, dar cititorii mai noi ai acestui blog nu l-au văzut, iar cei cu vechime poate se vor bucura să-l revadă.
P.S. Clik pe foto pentru imagine mărită (merită! Eu l-am făcut mare-mare, l-am printat, l-am înrămat si l-am asternut pe un perete)!
NOTĂ. Mai jos, câteva dintre isprăvile domnului Lică.
– Dorintă
– Tăvita copilului de un an
– Dl. Lică îsi vinde votul
– Pensionarul cu ace
– Dl. Lică, turist electoral
– Dl. Lică sare gardul
– Dl. Lică fată cu Burj Khalifa
– Tratez rinichii cu reiki
– Sticla de Borsec
– Cea mai scumpă cafea din lume
– When you kill a pig
– Dl. Lică sforăie
– Dl. Lică dă cu capul de tavan
– Carcelul domnului Lică
– Mafia lenjeriei intime
– Dl. Lică în EVZ
– Dl. Lică nu e niciodată singur
26/08/2010
Dl. Lică nu e niciodată singur
Îi ziceau, după ce divorţase: „Nu ţi-e urât să stai singur?”. Le răspundea că ar putea să-i fie urât, dar că, norocul lui, niciodată nu e singur. Ajunseseră să-l pândească, să întrebe vecinii dacă n-are vreo amantă secretă, dacă nu-l vizitează vreo rudă. Adiminstratorul blocului voia să-i adauge o persoană la întreţinere. E diliu, şi-au zis, până într-o zi când dl. Lică le-a explicat: „Întotdeauna trebuie să fiu atent să nu-l dezamăgesc pe cel care am fost şi să nu-i fac greutăţi celui care voi fi, aşa că eu, cel din prezent, sunt mereu împreună cu cel din trecut şi cu cel din viitor”.
25/08/2010
Călătorie pe Autostrada Transilvania
Am mers cu masina pe drumul făcut de Bechtel. Am parcus cei 40 de kilometri (40 si ceva) care-s gata, între Turda si Gilău (apoi retur) în vreo 20 de minute (am condus regulamentar). Asfaltul pare bun (n-am făcut testul cu paharul de apă numai ca să pot fotografia 🙂 ), iar faptul că soseaua merge printre dealuri m-a făcut s-o socot ca fiind muuult mai faină decât bătrâna A1 Bucuresti-Pitesti sau bucata A2 Bucuresti-Fetesti. Chiar m-am gândit la autostrada făcută de greci, de la Salonic către Corfu. Iaca si o fotografie făcută din masină.
Am ales acest cadru fiindcă drumul pare să ducă fix în Cheile Turzii. Fireste, nu se întâmplă asta!
PS Fotografie făcută din masină
25/08/2010
Un român la Las Vegas
Am primit de la tibike un mail cu titlul pe care l-am împrumutat pentru această postare. Am împrumutat si fotografia. Nu cred că a făcut-o el, doar dacă n-a dat o tură prin Las Vegas în weekend. Nu m-as mira dacă veti fi văzut această fotografie si altundeva, altcândva. În mod normal, tine mai mult de genul tabloid.
O public, totusi, pentru că aici este vorba despre un fenomen: deseori, odată ajunsi în străinătate, oricare ar fi ea, românii se comportă ca si cum ar fi singuri acolo, spun măscări, în gura mare, că si asa nu-i întelege nimeni. Wrong!, după cum spuneau strămosii nostri, dacii. Chiar dacă nimeni nu ar pricepe ce înjură (ăsta e cel mai răspândit mod de exprimare de gen), e clar că înjură, că vorbesc murdării. Si, în orice caz, pricep ei însisi. Important e să si înteleagă.
O mică sansă pentru românii care privesc de sus peste Prut: se pare că tipul a plecat din Basarabia. Cel putin asa sugerează abtibildurile de deasupra „numărului de înmatriculare”
P.S.Nu stiu cine a făcut fotografia.
24/08/2010
Falxul care nu se trimite prin fax
Aici, monumentul e fotografiat astfel încât în plan îndepărtat de vede Dealul Uroiului, „ca o cusmă de dac”. Foto: Remus Suciu
Acum sunt mai informat, gratie lui Ciprian Iancu si gratie lui Remus Suciu. Monumentul ridicat în memoria lui Decebal, despre care scriam aici, e un falx dacic. Aici sunt niste poze de falxuri, care descriu arma mai bine decât as face-o eu.
Articolul din EVZ oferă cam toate informatiile. Rămâne să-l vedeti cu ochiul liber. Până atunci, vă mai arăt o fotografie:
Falxul înalt de 3,5 metri (soclu de 2,5 metri), văzut de pe DN7. Foto Remus Suciu
NOTĂ. Îmi cer scuze pentru jocul de cuvinte din titlu. Sunt convins că ati fi găsit unul mult mai inspirat
24/08/2010
23 august. Ziua de după
Mi se întâmplă de prea multe ori. O stiu de o grămadă de ani. Am mâncat, gratie ei, probabil cea mai bună tocănită gătită la primus, lângă cort (era în Munții Căliman). Una peste alta, data ei de nastere n-am cum s-o uit; cine a trăit măcar z10-15 ani pe vremea lui Ceausescu stie ce înseamnă 23 august.
Faza e că mi s-a întâmplat si acum, asa cum mi s-a mai întâmplat pe 31 mai sau pe 26 iunie, ca să dau doar două exemple: m-am gândit toată ziua să-i dau telefon sau măcar să-i scriu un e-mail (da, recunosc, nu mai scriu de prea multi ani felicitări sau scrisori!) de „la multi ani!”, am amânat până seara, când am gândit că voi avea ceva tihnă, apoi a trecut ziua…
24/08/2010
Pisica şi cele aproape şapte vieţi
Se apucă să mănânce puii de găină. Crezui că dădu vulpea. Patru mâncă. O bătui cu paru’, îi pusei botu’ în maţele puiului, să ştie de ce-o bat. Îşi lingea botu’. A doua zi mai omorî unu’. Îi băgai capu-ntr-o găleată cu apă, da-mi fu milă şi-o scosei. Când mâncă altu’ îi dădui în cap cu lopata (nu prea tare). Fugi clătinându-se. Nu crezui că se-ntoarce, da’ veni iar. Şi iar mâncă un pui. O pusei într-o valiză de-o avuse Titi în armată, încuiai valiza, o coborâi în groapă. O ţinui aşa o trei zile. Când o scosei, n-avea suflare. Acu-i plin de şobolani, na, călcaşi pe unu’! Pui nu mai am. Ce n-a apucă să omoare pisica, omorâră şobolanii.
24/08/2010
Concursuri literare
Fac aici reclamă unui site care anunţă concursuri literare. Oamenii încearcă să prindă tot ce mişcă în domeniu, prin ţară, şi-i roagă pe cei cu care intră în contact să adauge concursuri care n-au fost menţionate. Să fie cu baftă!
24/08/2010
Cât costă o menajeră?
Pentru un cosaş plăteşti 80 de lei/zi, plus mâncare şi băutură. Teoretic, începe ziua de muncă la 5 dimineaţa. Practic, pe la 7, după ce îmbucă ceva. La 10 face o pauză de o jumătate de oră, când ia o mică gustare. Trage apoi până pe la 13, când mănâncă şi apoi se întinde puţin, la umbră. De la 15 la 17, mai bagă o tură. Apoi mănâncă bine, bea sănătos şi ne vedem mâine.
Cel puţin aşa am aflat astă-vară, în timpul cositului, undeva, pe dealuri olteneşti.
Pentru o menajeră care îţi face curăţenie în casă plăteşti 80-100 de lei/zi. Vine la 7.30 şi pleacă…, nu ştii când. Atunci când vii acasă de la birou, găseşti apartamentul curat (cel puţin acolo unde se vede; dacă tragi niţel canapeaua sau cauţi unghere mai ascunse, găseşti praf doldora, dar cine se uită acolo? Şi, apoi, e greu şi unde găseşti o femeie de încredere căreia să-i laşi casa pe mână?).
Sunt munci comparabile? Merită să dai aceşti bani sau să-i câştigi?
23/08/2010
Un popă avea un câine. Studiu de caz
Pufi a trăit cu mult timp după ce bunicul îmi recita despre câinele popii, dar și el a fost iubit. N-a mâncat un os de pește. De mașină a murit. Foto: Radu Hera
Un popă-avea un câine.
El pe câine l-a iubit,
Dar, mâncând un os de peste,
Bietul câine a murit.
23/08/2010
Eu când vreau să fluier…
Am văzut aseară filmul lui Şerban. Îl cunoscusem pe regizor la scurt timp după ce câştigase Ursul de Aur. Mi se păruse un tip simpatic, uşor ironic dar negălăgios, ca să zic aşa.
Nu pot spune că mi-ar fi fost totuna dacă n-aş fi văzut filmul. Chiar şi un film prost îţi aduce un câştig, când îl vezi. „Eu când vreau să fluier, fluier” nu e un film prost. Dar nici nu depăşeşte condiţie de film românesc. Când zic asta, mă refer la sunet, subiect, atmosferă, plauzabilitatea poveştii.
În continuare, sunetiştii români de film par amatori (deşi nu-s), atmosfera e încărcată, „clişeistică”, iar scenariul are scăpări. Este total lipsit de plauzabilitate felul în care Silviu (George Piştereanu, care joacă decent) reueşte să evadeze, cu maşina directorului (Mihai Constantin e personajul cel mai credibil, într-un fel, jucat bine, deşi cam prea ca pe scenă), sub ochii gardienilor înarmaţi cu Kalasnikoave şi ai altor deţinuţi care ba sunt afară, în curte, ba îndărătul gratiilor de la barăci. Apoi, odată evadat, omul se duce fără „coadă” la o cafenea din Brăila (probabil la periferie) să bea o cafea foarte dulce (pune două plicuri de zahăr!) cu tânăra studentă Ana (Ada Condeescu, o tânără frumoasă pe care o aştept într-un rol adevărat).
Una peste alta, un film pe care dacă-l vezi, e bun văzut, dacă nu, înseamnă că ai avut altceva mai bun de făcut.
P.S. Nu cred că are vreo şansă să prindă nominalizarea la Oscar.
20/08/2010
Remus Suciu strânge fânul
Impresionat de o fotografie făcută de Remus Suciu în Muntii Orăstiei, nu mă pot opri si v-o arăt. Iat-o:
Nu spuneti că e vorba de scule. Fiindcă mai e si altceva la mijloc. Se numeste talent. Foto: Remus Suciu.
20/08/2010
Bobby Voicu ti-a sugerat sa iti placa Mercedes-Benz Romania
Mă amuză anunturile primite prin Facebook. (Asta e, programele Google translate nu pot fi literatură; important e că te ajută să întelegi despre ce e vorba.)
Ati primit cu totii mesaje de genul „Ion Popescu vor sa fie prieteni pe FaceBook”.
Dar cel care dă titlul acestei postări mi-a plăcut chiar foarte mult:
„Bobby Voicu ti-a sugerat sa iti placa Mercedes-Benz Romania
Lui Bobby i-a plăcut Mercedes-Benz Romania pe Facebook şi ţi-a sugerat-o şi ţie”
P.S. Recunosc, îmi place si mie Mercedes-Benz Romania. Si?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 