Am fost și eu, ca tot omul, la ediția din acest an a Târgului Indagra. Impresionant, ca de fiecare dată. Am văzut mașinării, animale, produse, o droaie de panouri și pliante și numeroase filmulețe de prezentare. Unul dintre ele a fost despre Ferma de vaci a viitorului. Citește în continuare
Opus de apus de soare la mare (MfC)

Noiembrie, ultimul val. Opus de apus de soare la Mamaia – foto spre mare, unde va răsări mâine dimineață. Foto: Călin Hera (MfC)
Salut, sunt Călin Hera și blogger european en titre
Salut, sunt Călin Hera…
… salut, Călin!
… și Reprezentanța Comisiei Europene m-a desemnat Blogger European al anului 2015. A trecut un an de atunci. Dar sunt bloggerul european en titre, cum s-ar zice. Însă altceva vreau să vă spun.
Ursuleții în Shanghai sau Arta grădinarului anonim

Ursuleti la Shanghai. Foto: Calin Hera (MfC)
Pinus cembra centenar în Munții Olimp (MfC)
Unic și repetabil
Banca mea preferată
Prima și prima oară am văzut-o într-o doară. Părea grea. Părea ușoară. O aveam din cap de-aseară.
Dl. Lică și iubirea curcubeică
Dl. Lică a iubit-o mult pe Fosta. Foarte mult. Enorm. În fiecare zi o iubea mai mult decât în precedenta. Și Fosta îl iubea, îl adora. Învățaseră împreună ce e iubirea și erau fericiți. Pluteau. N-aveau nevoie nici de apă, nici de mâncare, nici să respire. Se respirau unul pe celălalt. Trăiau într-o esență a Iubirii. Fericiții de la scara C. Se vedea din satelit ceva ca o aură a iubirii țâșnind din cartierul lor. Ce-o fi curcubeul asta?, se întrebau oamenii de știintă mai tineri.
Elemente ale tinereții, la diferite vârste

Muzeul satului. Niciun copil nu rezistă. Mare sau mic. Foto: Calin Hera (MfC)
Bătrânețea aceea
Ești bătrân atunci când cărțile scrise de tine sunt puse pe raft la Anticariat.
Struguri de septembrie
Dl. Lică, iscodit de două doamne
Dl. Lică înoată lent, aproape cu încetinitorul. Nu se grăbește. N-are de ce. E în lumea lui. Din când în când, cele două doamne cu care împarte culoarul 1 se intersectează cu el sau îl depășesc. Dl. Lică are grijă să nu le încurce. Ele în schimb îl iscodesc (cu coada ochilor). Știu când vine, când pleacă, câte ture face. În sinea lor, așteaptă ca el să le întrebe ceva. În sinea lui, dl. Lică numără turele de bazin și se miră că altceva nu poate să gândească de la un capăt la altul al culoarului. O pauză care îi prinde bine.
Despre atei și credincioși
„… Credința este o intuiție. Credincioșii nu știu. Nu cercetează. Ei cred. Asta îi ajută. Au un sprijin. Ateii nu au acest sprijin. Nu-i vorbă, au și ateii sprijinul lor. Ateii spun că se sprijină pe propriile lor picioare. E o aroganță. Una mai mare decât a credincioșilor, care cred că au mereu un spate, au ceva care îi ajută la nevoie, la care se roagă”. Citește în continuare














