Vacă la țară. Foto: Calin Hera
Am fost și eu, ca tot omul, la ediția din acest an a Târgului Indagra. Impresionant, ca de fiecare dată. Am văzut mașinării, animale, produse, o droaie de panouri și pliante și numeroase filmulețe de prezentare. Unul dintre ele a fost despre Ferma de vaci a viitorului.Pentru început, vă sfătuiesc să nu vă închipuiți o cireadă de văcuțe Milka pe-un picior de plai elvețian. Nu e cazul. Setați-vă așteptările pornind de la imaginea fermelor de animale din România postcomunistă, amenajate în grajdurile fostelor CAP-uri. Imaginați-vă grajduri mici, nămoloase și bălegoase, cu muște și miros specific marilor idei. Imaginați-vă angajați la fermă cu cizme de cauciuc de culoare incertă (au fost odată bleumarin), cu halate murdare. Tavane joase, ca la un apartament de bloc.
Acum imaginați-vă cum s-ar putea îmbunătăți chestia asta, cu obiective clare: creșterea productivității, lefuri mai puține, mirosuri neplăcute spre zero și respectarea „prostiilor” gen drepturile și protecția animalelor și alte chestiuni oengistice. Plus o droaie de grafice și slidere în Power Point. OK, v-am pregătit.
Robotul, prietenul cel mai bun al văcuțelor
Trecem deci la descrierea fermei de vaci a viitorului: o hală înaltă, cu un perete din sticlă uriaș, pentru lumină naturală și impresia de natural (dincolo de fereastra imensă, un peisaj mirific – sau nu -, cu pajiști verzi, ca un nesfârșit gazon engelzesc, ca un Rai al vacilor; unde însă nu vor ajunge vreodată). În tavanul foarte înalt, de hală generoasă, se află un sistem de iluminat artificial foarte performant și economic, alimentat de la panourile solare montate pe acoperiș, conectat la un program pus la punct în urma excelentei colaborări între inginerii zootehnici și cei IT. Pe laturile mici ale halei, câte un rând de scări metalice, vopsite în albastru, și mici platforme după ce ai urcat câte 14 trepte, pentru observarea procesului. Să urcăm, să observăm.
La sol, sunt două alei destul de largi (4 m lățime), înșirate de-a lungul a aproximativ 50 de metri (2/3 din lungimea halei), stil grilaj elegant de canalizare, unde e preferabil ca să se, scuzți, balege sau ce mai fac ele. Între dele două alei, o zonă cu mochetă verde, care imită gazonul. De-a lungul mochetei sunt amplasate țarcuri de câte 3 x 3,5, așezate față în față, unde vacile se pot tolăni să-și rumege în liniște gândurile lor de vacă și ceea ce au păscut. Da, vacile viitorului vor avea parte de impresia de a paște iarbă. Pentru că la marginea aleilor-grilaj există un gard înalt de doi metri, prevăzut cu deschizături prin care vacile își pot băga capul, ca să pască iarba proaspătă crescută dincolo de gard. Nu e prea clar cum se regenerează iarba; ori e cultivată pe benzi transportoare, care se deplasează cu o viteză constantă optimă, ori răsadurile sunt înlocuite zilnic sau de câte ori e nevoie (există roboți care numără firele păscute și cele rămase, astfel încât să apară probleme). Mă gândesc însă că în țări precum România se poate pune fân, cu furca. Mă rog, cu robotul-furcă.
În afară de zonele de păscut și cele de recreere/socializare, vacile viitorului mai au la dispoziție libertatea de a circula în voie între zonele prezentate, pe aleile-grilaj sau, dacă inima le poftește, la adăpătoare (apă cristalină, de firmă, din jgheaburi de oțel inoxidabil), la zona de furaj concentrat, unde pastilele sunt eliberate în cantitate optimă la fiecare intrare a unei vaci în spațiul special (în filmuleț, vacile așteaptă cuminți și cu răbdare la coadă, coada vacii, după ce se vor fi ridicat alene din zona de recreere). În fine, o zonă aparte este cea de mulgere, unde văcuțele se deplasează atunci când au ele chef (precizează vocea din off), își plasează ugerele-record acolo unde trebuie și sunt luate în primire, cu delicatețe și precizie, de robotul-mulgător, care stoarce și ultima picătură de lapte, apoi le bate pe spate, amical.
N-am văzut dormitorul văcuțelor, dar, chiar și așa, ferma viitorului e cu adevărat revoluționară.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns