Încet-încet, au început să apară PA-uri, semn că provocarea de weekend v-a interesat, cât de cât.
Iată, în ordinea numerelor de pe tricou:
Porneam cu roua-n picioare
Mânaţi de diverse interese, bani, trafic ori amândouă, diverşi băieţi care se cred şmecheraşi încearcă diverse tehnici de manipulare. Şi cum oamenii nu sunt proşti şi îi intuesc jocul, şmecheraşul intră în panică. Se repede să dea o corecţie celui care s-a apropiat cel mai mult de buba care-l doare. Metoda pumnului în gură nu este nouă şi de moralitate şi fair-play n-a auzit. Beţia traficului i-a şters demult astfel de noţiuni, aceasta în cazul în care le-a posedat cândva.
Ce a însemnat această experienţă pentru mine? (Mircea Popescu)
Negreşit, vine pentru fiecare
Negreşit, vine pentru fiecare o vreme când patul este ca tăblăria unui camion încinsă sub soarele câmpiei, în care tinere despuiate zadarnic s-ar cuibări, reprezentând un adaos nu neapărat necesar! Fireşte, răsucindu-ne prin rufărie va trebui să ne ocupăm vremea cu ceva, mai cu seamă că nopţile tind să se alungească, astfel că vom vâna idei pitulate prin unghere, despuiate şi ele de imagini. Altfel zicând, ne vom trece ceasurile de beznă cu abstracţii, mimând diurn potenţa, în sensul că ar mai fi rămas ceva în noi susceptibil de-a fi viu. (Vania)
Se simtea gazela lui
Se simtea gazela lui. Ranita, intinsa pe caroseria fierbinte, atarna asa cum ii placea sa-l simta, se daruia. Isi simtea sanii grei, iar dorinta urca. Ce mai conta? Un brat se lipise de piciorul protejat de cizma si incerca sa-l incalzeasca. Ar fi vrut sa-i simta mana. Unde?
Fixase trepiedul, potrivise obiectivul si astepta alaturi de vanatul lui. O alergase mult. Merita. Mai conta ceva? Poate nu asa de mult soare, doar ceva mai mult intuneric. Avea nevoie sa-si devoreze prada in liniste.(Lady A)
Caznitul si umbra
…ne-am caznit sa sarim din copacul instinctelor. Ne-am caznit sa sarim peste propriile umbre. Am nascocit bronzul si fierul si otelul, pusca si masina, feminsimul si drepturile omului. Ne-am scos cu psihanaliza subcontientul la lumina si ne-am simtit bine. Piticii erau pe masa si aratau atat de frumos sub soarele Africii incat am simtit nevoia sa-i fotografiam. Usor n-a fost, atata din punct de vedere cat si. Asa ne-am caznit o vreme, el sa ma lege, eu sa-I arat cum se tine pusca. Pe urma, soarele a intrat in nori. Degeaba. Tabla masinii aleia frigea deja ca dracu’. (Alin Fumurescu)
În viaţa de zi cu zi vâna animale mici
În viaţa de zi cu zi vâna animale mici, bineînţeles nu se codea atunci când în cătarea armei se ivea câte un animal mare, solemn şi cu blana frumos lucitoare.
Azi norocul i-a surâs: un superb exemplar a căzut lesne în capcană. Un calm teribil îi ţinea inima pe linia de plutire în timp ce simţurile se zbuciumau lăuntric, clocotind. O întrebare se chinuia să iasă la suprafaţă… S-o vindece şi s-o ţină în captivitate sau s-o elibereze cum etica vânătoreasca îi dicta?
După două ore arma încă fumega. (Simion Cristian)
Safari
În câteva minute, norii puhavi acoperiseră complet soarele. Anthony Jr. închise fereastra şi îşi turnă încă o doză dublă. Se tolăni în fotoliu, concentrându-şi privirea pe singurul tablou din încăpere; de acolo îl privea victorios bunicul matern, Nick Adams (exact, e vorba de acel Nick! – personajul lui Hemingway nu era fictiv), mândru de istoria în care o implicase şi pe firava Helen. „Un whisky bun aduce cu el şi poveşti nemaiauzite…” aşa începea el mereu povestea acelui safari cu happy-end. (Dan)
Încercase toată noaptea
Încercase toată noaptea să scape de bărbatul acela, ce o urmărise cu puşca la ochi, râvnind la ea ca un animal de pradă. Acum stătea întinsă pe caroseria maşinii lui, ca o victimă ce-şi aştepta jertfa finală. L-a văzut pregătind obiectivul camerei foto, pentru a imortaliza momentul ca să aibă cu ce să-şi facă colegii invidioşi, probabil şi ei la fel de aroganţi, mirosind a transpiraţie şi a praf de puşcă. Acum are de gând să-l lase să-şi trăiască iluzia victoriei. Data viitoare va avea ea grijă să inverseze rolurile. (Carmen Negoiţă)
Traficantul…
Era o zi toridă şi soarele trimitea necontenit săgeţi de jăratec pe pământul însetat de o ploaie îndelung aşteptată. La liziera pădurii, unde m-am retras pentru un strop de răcoare, îl văzui ieșind dintr-un nor de praf cu prada în spinare. Mirosul pulberii de puşcă se simţi intens şi usturător, dar ea nu avu nici o urmă sângerie. Se folosi de armă doar pentru a o speria prinzînd-o înainte de a leşina. O aşeză pe aripa maşinii şi sub amenințarea armei mă obligă să îl pozez pentru a avea o dovadă când va cere recompensa. (Cristian Dima)
vanatoarea e mai frumoasa
Vanatoarea s-a terminat in zori, dupa o noapte de urmariri si panda prin hatisuri. Miroase a moarte si a victorie, a zbatere si a truda. Animalul sta expus pe capota masinii, in lumina diminetii, etalandu-si ultimele clipe din efemera lui frumusete. Atat de ispititoare incat trebuia sa ii apartina lui. Viata a zburat printre ramurile padurii risipita de focul armei.Vanatorul comtempla cu mandrie vanatul si cu regret ca jocul s-a sfarsit. Vanatoarea e mult mai frumoasa decat prada! Razele soarelui scalda in lumina tabloul de final. (gabriela)
Pusca, masina si bambina
Ehei, ce vremuri domnule, ce vremuri! Pai cand intram eu in sat la volanul camionului Carpati, toate fatucele picau pe spate vazandu-ma. Uite-ma colea in poza. Vedeti ce bine aratam? Vedeti ce tantos stateam? Vedeti cum s-a intins fata aia pe aripa camionului? Si asta e printre cele mai uratele. Sa le fi vazut pe celelalte! Asa ca eu, cand ii aud pe astia cantand “Pusca si cureaua lata” dau cu caciula de pamant si le spun tuturor celor care ma asculta ca pentru mine s-ar potrivi o melodie de genul : “Pusca, masina si bambina”. (geocer)
Omul cu puşca se eliberase
Omul cu puşca se eliberase.Scăpase de frustrarea umilinţei. Atâtea nopţi eşuate în mângâieri sterile. Trupul ei devenise un sloi de gheaţă pe care mâinile lui îl şlefuiseră închizându-l apoi într-un chivot. Nu l-a putut ierta. Cum să-i ierţi neputinţa?! Acum trupul gol întins pe spate şi priponit în miezul zilei cu sfori,pe aripa camionului acolo unde purta şi vânatul cel rar în văzul lumii când se nimerea să împuşte vre-o căprioară rătăcită,trupul ei sărbătorea scăpat din zăgazuri singura lui victorie. (Ion Toma Ionescu)
La vanatoare
Chiar am crezut ca vorbeste serios fustangiul, cand m-a smuls cu noaptea-n cap din asternut si m-a tarat prin Padurea Bogatii dupa caprioare. Amarnic m-a inselat! Dupa cateva ore de cautari, am gasit caprioara intinsa goala pusca pe jeepul lui, legata fedeles. Era deja consumata, deci inutilizabila; mai era si viril nemernicul! Ba si statea mandru cu pusca-n mana langa ea! Atunci mi-am promis: criza, fie, bani de jeep n-am, da un far de-ala sa-l pun intre picioarele Ilenei tot iau! (amby)
Christine
Prezoane, bielete, cuzineti… Le invatasem mesterind zile intregi la garaj doar pentru ca Ea sa arate superb, doar pentru ca El, sotul meu, sa fie multumit. Din ziua in care am cumparat-o, totul s-a schimbat. Imparteam iubirea lui cu Ea. Am hotarat sa-l otravesc. Imediat ce l-am vazut cu spume la gura, mi-am dat intalnire cu Frank, iubitul meu din liceu, la rau. Ne-am iubit chiar acolo, dupa niste tufe, eram de acum libera. Am facut o singura mare greseala, am lasat-o pe Ea in drum, la vedere… (dragoselu)
Incident la granita Republicii Masculine
„Sergent Notits, raportez! Azi-noapte patrulam in No Ma’am land, cand observ o turma de afrodite furisandu-se sub camuflajul tufelor de yucca. Le-am somat ca am flinta lunga, au ras. Cand le-am zis ca are doua tevi, au ezitat o clipa, apoi au izbucnit in hohote. M-am enervat rau, am tras in plin si-am rapus imigranta dracului! Dar restul au scapat, damn!”. “Vin de la popota, e plin de ele, au dat iama in provizii! La naiba, sa le vezi cum arata! Ai impuscat un pui, baiete…” e scarbit maiorul Gay. (dragoselu)
Vanatorul vanat
Cat il mai sfidase! In toate serile in care incerca si el sa-i arate cat e de barbat, arzand cauciucul pe drumurile desfundate ale comunei, cu fruntea vanata de cucuie si spatele praf din cauza gropilor. Dar ea, nimic! Iesea cu suratele ei la poarta, sporovaind de-ale femeilor si facandu-se ca n-a vede, n-aude, n-a greul pamantului… Muierea, tot muiere! Lasa ca-ti vin eu de hac, sa-ti mai razi de mine!
– Cine-ti mai calca pantalonii acum, nataraule? (Cercul)
Fotoşopu’ fermecat
Nu ştiu exact de unde a luat imaginea căprioarei. Pe mine mă pozase mai dăunăzi, după o plimbare pe tarla, la speriat potârnichi. N-am să uit că m-a frecat vreo oră: cum să stau, cum să cadă lumina (să se potrivească totul, spunea într-una), cum să ţin puşca. L-am cam bodrogănit, dar, ca de obicei, l-am ascultat. Era, totuşi, Arhiducele meu.
Abia azi, când a apărut poza la gazetă, am înţeles la ce-i trebuise corpul meu. Dar, stau eu şi mă întreb, dacă a împuşcat căprioara, nu trebuia să fie şi sânge? (Aditzzu)
Ochi de urs
Tatal murise sfartecat, dar pustiul scapa doar cu o rana adanca langa ochi. Satenii i-au ajuns intr-un tarziu, dar Bestia fugise.
Viata i-a adus bucurii: o femeie superba, o slujba tihnita. Purta mereu ochelari fumurii, s-ascunda cicatricea. Bestia il chinuia insa, aparea noaptea, apoi disparea in neant. El se trezea urland.
De data asta ii aparu ziua. Bause cam mult si o vedea vag cum sta la soare, in gradina. Puse mana pe arma, desi bestia cazuta in genunchi il implora s-o recunoasca… (dragoselu)
Mândria omenească
Lui Sebi îi plăceau femeile. Îi plăceau mult. N-ascunsese asta niciodată. Avea, însă, un fix. Nu putea să se atingă de o femeie, oricât de grozavă ar fi fost ea, dacă n-avea degetele de la picioare corespunzătoare. Prima privire acolo o arunca, spre degetele de la picioarele femeii. Ar fi putut să se îndrăgostească de cineva încă de la prima vedere a degetelor de la picioare. Asa i-a căzut cu tronc actuala. Îi făcea el singur unghiile (tare o mai iubea!), apoi o scotea în lume s-o arate oricui a vrut să se uite. Si multi se uitau. (Călin)
Am primit si versiunea Roxanei 😉
Desen de Roxana Soare
UPDATE.
Aici e contributia lui Alex Mazilu. Una de clasă, fireste.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
