Căpitanul s-a îmbătat iar (Legendă: căpitanul ăla adus disciplinar la noi după ce a bătut plantoanele la Ferma Filipoiu). I-a pus pe veselari (Legendă: soldații care fac de serviciu la bucătărie; spală vesela) să facă lună sub chiuvete, la colțurile sobei și în alte locuri mai greu accesibile.
Pe când ajunsese să se plictisească, l-a chemat pe Consi, student la Conservator, și l-a pus să cânte la tăblia mesei. Câțiva soldați s-au strecurat afară, să arunce gunoiul, și au venit să vă povestească faza. În dormitor s-a pornit râs nebun (se râdea de Consi).
Căpitanul a aflat miștourile și a venit val-vârtej în dormitor. V-a plimbat târâș pe sub paturi, v-a îndoit cu zeci de genuflexiuni, apoi v-a ținut drepți, pe două rânduri, vreme de 45 de minute. Ăia care se clătinau, băgau 30 de flotări, apoi luau iar poziția drepți. Ție ți-au revenit trei ture de flotări. Pe ultima ai vrut tu s-o faci, simțeai că mori dacă mai stai așa, nemișcat ca o lumânare.
Ceea ce ați apreciat a fost faptul că, deși venise la voi clătinându-se (era beat muci), s-a căznit să stea și el cât mai nemișcat cu putină. Adevărat, nu în poziția drepți, da’ orișicât.
La final, v-a ținut o morală împleticită, din care ați reținut că el e șeful, că voi suntem niște amărâți de tecemiști, în vreme ce ăla care a cântat la tăblia mesei e un artist. „Bă, de mine puteți râde șapte ore, mă doare-n cur. Da’ vă ia mama dracu’ dacă mai râdeți de pianist, idioților!”, a încheiat și a plecat.
***
Ați rămas muți vreo două minute. Stăteați drepți și nu vă venea să ziceți nimic. Căpitanul lu’ Pește spusese ceva acolo și vă gândeați la asta.
***
De la voi, căpitanul a plecat la bucătărie, să-i bușească pe ăia care au turnat. S-au înjurat urât, se borșiseră și veselarii, au aruncat cu roșii după el. S-au tras niște pumni în freză. Cică, la un moment dat, Căpitanul și-a băgat o chestie de-a lui în partid (unu’ dintre ăia care au dat cu roșii era băiatul nu știu cărei goange).
A ieșit hărmălaie mare. A doua zi au venit la fermă un colonel, un maior CI și ceva miliție. Pe voi v-au trimis mai devreme la câmp, abia le-ați văzut descinderea. Ăia de la Ferma Lunca, cu care v-ați întâlnit, spuneau că fuseseră unii în civil pe la ei și că îi puseseră să povestească, cu lux de amănunte, despre căpitan. Aveau ciudă pe el, cred că au și inventat puțin.
Oricum, când v-ați întors la Ferma Gemenele nu l-ați mai găsit pe căpitan. Fusese din nou mutat. De data asta, cică, lucrurile deveniseră mult mai grave pentru el.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu