Încerc (poate că unii dintre voi si-au dat deja seama) să reînnod o tradiţie: poeziile de sâmbătă. Aşa că, si mâine, vă aştept cu ceva nou-nouţ. Sunt foarte curios ce veţi spune.
01/10/2010
O poveste cu final neasteptat
Mă pregătisem să dau o raită printre blogurile poetice, pentru „raportul” meu săptămânal. Dar am ajuns la Cristian Lisandru. Stiu că nu-i treaba mea. Dar asa cum m-am bucurat atunci, sincer, acum m-am întristat. Cineva mi-a spus, în tinerete, că, pentru a putea fi cu adevărat scriitor, e nevoie de o suferintă adevărată. Stiu că nimeni nu ar alege suferinta.
01/10/2010
Servesc patria. Ajutat de Ana Blandiana
Text de Ana Blandiana, scris la rubrica Atlas în România literară (cred, dar nu sunt sigur) în toamna anului 1986
Dragii mei,
Am ajuns cu bine la 01184 (dar cred că nu trebuia să scriu indicativul, parcă ziceau că e secret). Deja suntem la oraş, deci pretenţiile sunt mai mari. (Da, e şi mai frig.) Aşadar, am nevoie de încă o pereche de ciorapi de lână (hai, să fie două!), o pereche de mănuşi de lâna, preferabil verzi, un piaptăn, o cămaşa de corp, sacul de dormit şi sacul sacului de dormit.
Oricum, valiza e plină, nu ştiu unde o să le pun pe toate câte sunt, mai ales că ni s-a zis să eliminăm tot ce e „în plus”. Rugaţi-o pe Ela să bată la maşină proza aia, că vreau s-o trimit undeva. Mai vreau şi două paste de pix; cele trimise deja, care erau foarte bune, s-au terminat. Fise pentru telefon mai am.
Tată, dacă poţi, cumpără, te rog, cărţile lui Mircea Eliade despre care vorbeam la telefon. Adaug pe listă romanul lui Radu Ciobanu, „Casa fericiţilor” (Editura Militară, 288 pagini, 16 lei). Păstrez o frumoasă amintire celorlate cărţi ale lui.
Vă trimit un articol în care Ana Blandiana acuză „pasivitatea etern salvatoare”.
01/10/2010
Legendarul poet al Gării de Nord
Am ajuns, cam din întâmplare, la această secventă din filmul Filantropica (2002, Nae Caranfil), un film pe care eu îl consider unul dintre cele mai bune filme românesti ever. Si în film, si scoasă din context, e o bucurie. E ca un PA, ca un superPA. O fi de vină si faptul că scena e jucată de Florin Zamfirescu si Mircea Diaconu?
01/10/2010
Cum te păzesti de infarct
„Salvati-vă de infarct urmărind acest videoclip de 30 de secunde” – Am primit acest text de la Societatea Română de Cardiologie si Fundatia Română a Inimii, însotit de rugămintea de a populariza filmuletul. Ceee ce fac – poate prinde bine.
01/10/2010
Steaua – Napoli 3-3. Pentru ei
În primul rând, a fost un meci (Steaua – Napoli 3-3) palpitant. În al doilea rând, nu cred că trebuie să ne îndreptăm toată furia si toate frustrările înspre arbitrul polonez Borski. Poate că trebuia să încheie meciul după corner. L-a mai lăsat câteva secunde. Dar nu el i-a scos pe stelisti din careu în acele secunde în care încă se juca si erau vreo 6-7 jucători de la Napoli. Italienii puteau să mai dea, lejer, 5-6 goluri, în afară de cele 3 pe care le-au dat deja. Da, si Steaua a dat două bare într-o fază. Da, e posibil (probabil?) ca, dacă situatia ar fi fost inversată, dacă Steaua ar fi fost condusă si ar fi alergat după egalare, meciul să nu fi durat atât.
Ceea ce vreau să spun este că nu „cârnatul polonez”, cum i-a spus Gsp, e de vină, ci fix cei de la Steaua, începând cu Gigi Becali si faptul că a schimbat nici nu mai stiu câti antrenori, conditia fizică precară si lipsa de cultură (fotbalsitică, cum altfel?) a jucătorilor. Si, zău, nici „cel de-al 12-lea jucător” n-a fost cine stie ce.
Mi-a plăcut titlul din Evz. Poate că azi, la rece, veti găsi vreunul mai bun. Dar ăsta din evz, „Steaua, ucisă în stil mafiot”, mi se pare foarte bun.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 