Archive for decembrie, 2009

04/12/2009

Marmură (concurs PAfoto)

Noua PAfototemă e propusă de Simion Cristian. Nu stiu cât o s-o mai tinem cu concursul ăsta. Merge prea bine ca să-l întrerup, dar poate e mai bine să-l ucidem când e în plină glorie.
Deadline: luni, 23.59.
Baftă!

 


O fotografie de Simion Cristian

Marmura Simion Cristian
Videne, după ce termini cu tipărirea buletinelor de vot şi numărarea lor din doi în doi, vreau să-mi faci statuie din cea mai bună marmură. Dupa ce e gata, vreau s-o expui în faţa Parlamentului meu Unicameral!

Într-o dimineaţă trece pe acolo, un moş . Vreo 10 minute stă moşu şi se holbează la statuie.
-Ce-i tataie, îl întreabă unu’, de ce eşti nelămurit?
-Pai , zice moşu’, are 2 baiuri. Unu, că nu se scrie “Băsescu pentru pace” ci “Odihnească-se în pace”.
-Pai da, dar nu-i mort încă!
-No, că ăsta-i al doilea bai!

Eternul feminin Mariana
Din fuioarele de gânduri ce se aşază lin pe suflet, ea, femeia, soţie şi mamă, iubită şi prietenă, doamnă şi roabă, ţese necontenit la şalul fericirii ei… Când inima-i tresare de vreun dor neştiut, privirea scrie un poem în lacrima tăcerii, iar mâna brodează nervos , împungând pânza cu acul, ca într-o răzbunare pe destinul ce îi ţine departe pe cei dragi…Aşa e ea de când lumea şi aşa pare că va râmânea, ca o statuie neclintită, ca un simbol al eternului feminin…

Dalta Iubirii Mariana
În palma Ta nu sunt
Decât o piatră de granit
Pe care degetele Tale o mângâie
Căutându-Ţi chipul de soare…

Simt cum mă apropii de inima Ta,
Cum obrazul Tău m-atinge,
Şi cum pleoapa Ta mă răcoreşte
Cu adierile dorului de chipul de copil…

Îmi atingi cu un sărut blând
fruntea închipuită în piatră…
Şi cu dalta din mâna Ta dreaptă,
Dăltuieşti în granitul rece
o inimă nouă, caldă, largă
cât o cetate în plină pace…

Carmen Sylva Leo
Piatra coase piatră, cu privirea aţintită aiurea, între trecut şi prezent. Mâini măiestre, anonime, au înmuiat-o ca pe o pastă a istoriei, remodelând femeia cu sânge nobil şi veşminte din popor, care mânuia cu aceeaşi dibăcie şi cuvintele, şi acul de cusut.
Cântecul pădurii cântă din piatră. Piatra coase piatră. Nimeni nu mai pătrunde misterul frumuseţii femeii de odinioară.

Silogism cell61
Băieţelul se uita hipnotizat la statuie. Lângă el, mama aştepta răbdătoare. “Ce-o fi în mintea lui?” se întrebă ea.
– S-a întâmplat ceva, dragule?
– Mama, statuia asta e a lui Carmen Sylva?
– Aşa e.
– A fost o regină, nu-i aşa?
– Adevărat, o mare regină. De ce?
– Să ştii că eu, când voi fi mare, nu o să mă duc la război ca să fiu rănit.
– Dar ce-ţi veni, dragule?
– Păi tata îţi spune “regina mea”.
– Da…
– Ne-a spus la şcoală că porecla ei era “mama răniţilor”, dar eu nu vreau să-ţi zică şi ţie aşa.

Pe fata cristian
-Dragii mei! Lucrez la modelul asta de cativa ani. Trebuie sa fie intotdeauna pe fata, niciodata pe dos. Fiindca asa trebuie sa fie orice ochi, cum se cuvine, care se respecta.
-Dragii mei! Recunosc, mi-e greu. Am ajuns cu modelul la o lacrima. Ea poate fi incremenita sau impietrita.
-Dragii mei! Nu cred in lacrimi impietrite. Deci, chiar daca ma voi intepa, voi continua sa tes pana cand voi reusi sa tes o lacrima incremenita. De bucurie.

Alchimistul LordDIf
Ani la rând, închis în laborator, a încercat să descifreze secretul nemuririi. Amestecând solutii, pierdut în calcule imposibile, nu a încetat niciodată sa spere ca într-o zi va uimi lumea. Chiar si pe patul de moarte, aproape nebun nu si-a acceptat esecul rostind cu greutate inainte de a-si da obstescul sfarsit ’si totusi exista’
La un secol după moartea sa, autoritatile i-au ridicat un monument. Sculptat în marmura neagră stă scris pentru eternitate:
“Nu am renuntat nici macar atunci cand am realizat ca planul meu iluzoriu va fi un esec răsunator” Thomas Ike – alchimist

Semnătura pe iubire Mariana
Aşezat în genunchi, ca în ceasul rugăciunii de seară, sculptorul face o adâncitură în pământul grădinii regale cu genunchii lui obosiţi, dar fericiţi. După atâţia ani de adorare, de iubire tăinuită, va dăltui în marmura rece, chip de regină a sufletului lui… Între dăltuiri şi mângâieri domoale, îşi aude inima cântând de dor tremolo… Cu o tandreţe nepământeană , dalta lui face să răsară un chip de lumină neclintită…Din marele bloc de marmură, înlăturând tot ce nu semăna cu ea, marele artist îndrăgostit, şi-a pus, tot din genunchi, semnătura pe iubire…

Admiraţie gabi
Poveştile ca aceasta încep cu a fost odată ca niciodată în România, o ţară frumoasă cu căldări uriaşe, pereţi de prăpastie, iezere curate şi nori rezemaţi pe creştetul munţilor, un destin al prinţesei de Wied peste care s-au răzbunat viforniţe vrăjmaşe.A rămas şi ea neclintită într-o stană de piatră şi chip de nedrept purgatoriu.La început am privit-o cu teamă şi apoi un surâs de plăcere m-a cuprins ca în faţa unei scene de teatru ce creşte într-o cupolă înaltă. Înainte de-a o părăsi, privirea mea a învăluit cu admiraţie femeia regină, scriitoare sau Mecena cu sânge albastru.

Agonie si extaz Dan
O statuie-epopee, care imbina mai multe teme generoase: unele dragi iubitorului de arta, altele celui care e atras de istorie si, nu in ultimul rand, teme destinate celor care studiaza indeaproape cunoasterea spiritului uman. O statuie-roman biografic al unei Regine a Romaniei si a tuturor celor pe care i-a adulat, indragit, ori ajutat: George Enescu, Elena Vacarescu, Nicolae Grigorescu, Vasile Alecsandri, Pierre Loti, Mark Twain, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Mite Kremnitz si multi, foarte multi mari Anonimi.

DUPĂ DEADLINE

Ganduri zbordefluture
Stau bine aici… se gandi doamna.
E relaxant… chiar daca cateodata imi amortesc picioarele.
Aer liber…
Pasarele..
Fosnetul frunzelor… Atunci cand sunt. Cand numai sunt… ma ia frigul sa crosetez mai repede decat de obicei, poate reusesc sa ma incalzesc.
Lumea se mira de prezenta mea aici. Li se pare ca nu sunt potrivita in acest tablou.
Dar ce stiu ei?

Etichete: ,
04/12/2009

Scaieţii lui Sorin Stanciu


Beeej”, fotografie ”de pe baltă” de Sorin Stanciu, în timpul unei partide de pescuit

04/12/2009

Pensionarul cu ace

A lucrat la Fabrica de Ace. Ultima leafă i-au dat-o la demolare. A luat şi bonus: 10 kile de ace cu gămălie. La scurt timp, l-a părăsit soţia. La partaj, un singur lucru i-a cerut nevasta: 5.483 de ace, fix câte zile au fost căsătoriţi. Asta l-a durut, că i-a luat peste picior năzuinţele şi micile realizări profesionale şi domestice. A vrut atunci să înghită toate acele, să scape de viaţa asta de doi lei. Dar le-a împrăştiat prin living. I-a luat 4 zile să le adune, câte unul, minuţios, cu drag.

03/12/2009

Am copilărit la parter

„Am copilărit la parter. A fost o vârstă la care mă simteam viteaz atunci când săream fără să ating pervazul. Acum îmi place perspectiva pe care ti-o dă ultimul etaj. Dar nu se mai pune problema săritului.”

Citatul e din interviul pe care mi l-a propus Dan. Îmi place ideea că interviul poate continua acolo, de-a lungul întregii zile.

03/12/2009

Ultima zvâcnire

 Trebuie să mă ţin de ceva. Îmi vine să zbor. Îmi vine să plutesc. Îmi vine să înnebunesc. Să-mi iau câmpii, aşa. Într-o parte e zidul. Ca în legenda meşterului Manole. În alta e iarba, ca o legare la pământ. Ca un fulger invers. Ca un avânt. În sus aş pluti, ca agăţată de un vrej de fasole. Dar mă strânge o dâră de aur. Aici, pe inelar. Mă-mpiedic în voaluri. Deci fug în zadar.

În această fotografie, mireasa nu mai e singură si nu mai pare că zboară, ca-n PAfototema de zilele trecute. Am zis că e corect să v-o arăt 😉

 

02/12/2009

Lok de dat cu linku’ 2

Vă propun să ne mai jucăm încă o dată, asa cum am făcut-o în urmă cu niste zile.

Vă astept sa aduceti aici, la comentarii, un link către orice articol doriti, aflat pe blogul vostru. Lângă link asezati si titlul cu pricina. După două-trei zile voi posta toate aceste linkuri, încercând să încheg o poveste cu cuvinte date (titlurile voastre).

Precedentul experiment, aici.

02/12/2009

Ochiul dracului

Pornise Necuratul la drum, de se ofilea iarba pe unde trecea, de la duhoare, şi toţi oamenii se dădeau deoparte din calea-i. Istovit şi flămând, a ajuns la un han.
– Vreau să mănânc ceva, i-a spus hangiului.
– Mai întâi trebuie să munceşti pentru mâncare, şi l-a pus să are un ogor.
După ce şi-a făcut treaba, a mâncat şi i s-a făcut sete. Hangiul l-a pus să cureţe, ca plată, bălegarul din grajd. Mai apoi, sătul de foame şi de sete, l-a văzut pe hangiu răsucindu-şi o foaie de tutun.
– Aş fuma şi eu o iarbă de-a mea, dar nu mai pot munci.
– Plăteşte, a zis hangiul.
Atunci, Dracul şi-a scos un ochi.
După ce a fumat, a poftit la jupâniţa din han. Ca plată, şi-a scos şi celălalt ochi.
Hangiul l-a dus într-un beci unde o ţinea pe baba-ghionoaie, nevastă-sa. Scăpat de amândoi, s-a luat el cu jupâniţa, căreia i-a dat cei doi gologani cu retină. Iar femeia i-a băgat în sân.
De atunci nu se mai ştie dacă şi pe unde-şi mai vâră dracu’ coada, dar ochii lui îi fac treaba mai departe.

02/12/2009

Gând pufos

Deci, nu-s într-o ureche. În schimb, sunt moale şi pufos. Uneori râd (am zâmbet nepereche). Când dorm, visez frumos. Când dorm în braţe, zic. Visez că mă ridic şi-apoi dansez, în gând. Şi vă sărut, pe rând.

P.S. Acesta a fost PA-ul meu din etapa Ursuletului de plus, a cărei PAfototemă a fost o fotografie de Leo

 

01/12/2009

M-a bătut fiică-mea

Ieri am stat acasă cu copiii. Au fost un eveniment memorabil, alcătuit din mai multe evenimente memorabile. Astfel:

1. Fiica mea m-a bătut la Memory. E uimitor cum reuseste să tină minte, mai bine decât mine, ce e îndărătul cartonaselor cu poze care se aseamănă. N-a fost o întâmplare, m-a bătut de mai multe ori la rând. A reusit să-l învingă si pe fiul meu, care e un pic mai mare. La Cash, mi-am luat revansa. Fiul meu a fost pe locul II la Cash. Si la dame l-am bătut pe fiul meu. E drept, el a jucat pentru prima oară. Mi-amintesc că nici tata nu se lăsa bătut când jucam sah. Adevărat, când eram mai mic, uneori începea meciul fără regină, apoi fără o tură, apoi fără un cal sau fără un nebun. Atunci când am scos prima remiză, am fost cel mai fericit băiat mare!

2. La un moment dat, copiii au început să topăie si să strige „Geoană minte ca un porc, Geoană minte ca un porc!”. I-am certat că vorbesc urât. Apoi m-am certat pe mine. Televizorul era pornit, pe stiri. Berceanu tocmai rostise, apăsat, celebra propozitie. Ar trebui pusă bulină pe stiri, cel putin atunci când vorbesc unii politicieni… Dar asta e doar o naivitate.

3. Am fotografiat câteva desene ale copiilor. Altele le-am scanat. Li le-am ridicat pe bloguri. Am voie să public si aici câte unul.

 


Peisaj cu flori, soare si inimioare


Clovn

4. La un moment dat, am atipit. Copiii au fost atât de draguti, încât m-au lăsat să dorm aproximativ 30 de minute. Îmi amintesc că si tatălui meu îi plăcea să doarmă pe o canapea, în camera în care ne jucam noi, copiii, cu chiuituri. Se trezea atunci când făceam, subit, liniste.

01/12/2009

Trăiască România dodoloaţă!

La mulţi ani, dragii mei! Mă bucur să-mi amintesc lectura din cartea de Citire (clasa a treia?) în care un copil striga chestia din titlu, din cârcă de la taică-său. Îmi imaginam atunci că sunt eu însumi prichindelul si pronuntam dodoloaţă cu o satisfacţie pe care mi-e greu s-o descriu acum, când sunt cal bătrân. Îmi plăcea forma rotundă a României si felul în care îmi vorbeau tatăl meu si dascălul de istorie, câtiva ani mai târziu, despre Basarabia. Asadar, trăiască România dodoloaţă!

NOTĂ. Ascultam dimineată la un radio, cred că la Realitatea FM, un nene care era supărat că multă lume lucrează azi. Nu cred că ziua liberă e pasul suficient pentru ca românii să-si sărbătorească ziua, dar ar putea fi un început. Zic asta pentru că azi, când veneam la serviciu (sic!), am văzut destul de multi oameni iesiti la fumat, semn că selucrează si la HP 😉

UPDATE.
Am pus acest text si dincolo. Apoi am căutat pe google referinte la dodoloaţa noastră. Am găsit astfel o însemnare făcută în urmă cu doi ani de Richie. El povesteste că a făcut un drum la Alba Iulia împreună cu patru prieteni găsiti în urma unui anunt pe blog. M-a impresionat chestia asta. Stiu, uneori sunt sentimental.

01/12/2009

PAcra cu trei iezi

Noua PAfototemă e jucăusă.
Vă rog să scrieti PA-urile inspirate din fotografia de mai jos până joi, 23.59. Baftă!

 


Fotografie făcută în parcarea Mănăstirii Humor

Aşteptare… Mariana
Trei căpriţe crăcănate,
Cu privirile de lemn,
Stau sfioase şi mirate,
Cu codiţe ridicate,
Parcă aşteptând un semn…

Urechiuşile-s ciulite…
Iedul mic pare mai demn,
Şi se-ntreabă pe şoptite:
,,Versurile nu-s strivite
De limbajul greu, de lemn?…

Cum vom şti când cântă mama,
Dacă lupu-si schimbă gama?”

Trei idei cucuiete Marius Ola
Trei iezi cucuieţi behăiau de zor a rumeguş în parcare. Stăpânit de o ură de paie, asemeni vieţii sale serbede, după o ceartă cu soţia, pe teme de rituri mănăstireşti, un adept al nepoveştilor a luat drujba tâind capetele din lemn ale cornutelor. Îi ocupaseră locul de parcare. Iar maşina, ca şi nevasta, nu mai stătea într-o rână ca altădată.

Ştire de la faţa locului, cum stai cu spatele la mănăstire Teodora

Cetăţeanul BT a reclamat la Poliţia Gura Humorului ocuparea abuzivă a locului de parcare pentru care avea autorizaţie la zi. Un echipaj al Poliţiei Comunitare s-a deplasat de urgenţă la adresa indicată şi a constatat prin mijloace specifice încălcarea dreptului de folosinţă. Contravenienţilor li s-au aplicat amenzile prevăzute de lege, au fost fotografiaţi din toate unghiurile şi înconjuraţi cu o sfoară sigilată. Ulterior, un autotransportor al Direcţiei de Salubritate Publică Suceava a ridicat contravenienţii de la faţa locului şi i-a deplasat în spaţiul anume destinat, de unde urmează a fi recuperaţi. Se aşteaptă capra.

Semnează indescifrabil: agent Lupu Ion

Caprita cu ochi zbanghii LePetitPrince
Caprita cu ochi zbanghii
inclinata intr-o parte
poti in spate sa ma tii
sa ma duci pana departe?

Daca nu, te fac o barca
doar sa-mi spui cum ai decis;
lemnu-i plutitor pe apa
si o sa-ti placa, precis!

Interviu Leo
Reporter : Cine şi-a bătut joc de voi ?
Ied 1 : Zânul burtos în costum, cu tutu de balerină ! Ne-a cerut o ţigară, i-am zis “Pleacă d’aci, beţivule, du-te la muncă şi nu mai întinde mâna la cerşit !” şi bang ! ne-a pălit pe toţi trei în moalele capului cu bagheta lui, care s-a dovedit a fi magică…
Ied 2 : Cât ai zice “acid dezoxiribonucleic” ne-a transformat în trei miei ameţiţi, crăcănaţi şi saşii !
Ied 3 : Iezi, cap de lemn !

Scufiţa şi lupul cell61
– Tati, tati, ce-s alea?
– Care, tati?
– Alea 3 din parcare.
Şi întinde un deget spre ele. Ptiu, drace! Ce-or fi alea?
– Cred că-s nişte oi.
– Cum oi, tati, ai văzut tu oi cu ochi aşa de mari?
– Nu ştiu, tati, or fi căţei, atunci.
– Căţei, auzi! HaHa. Unde-ai văzut tu căţei cu urechi aşa de mari?
– Bine, n-am văzut. Pisici, asta sunt!
– Cum să fie pisici? Ai văzut tu pisici cu picioare aşa de mari?
– Păi ce faci acum, Ana? Repeţi scena cu lupul şi Scufiţa roşie?
– Bine, tati, ai dreptate, sunt pisici.

Treime gabi
Orice s-ar spune sunt trei. Amatori de vrăjeală sau nu se întreabă unul pe altul: e mama, e lupul sau e povestea asta cam şui ? În timp ce uitase că toată suflarea îi imortaliza, căpriţa fugise un pic din poveste cu altcineva. Până şi lupul părea să fi renunţat fiindcă zvonul că ar exista nişte iubitori de PA i-ar fi zdrobit toată stima de sine pe care o mai avea. Iezii îl salută pe lup, paa !

Tăticii n-au pic de imaginatie LordDIf
– Pariu!
– Pariu, tu pui la bătaie păpusile, eu colectia de masinute. Chicotind veselă, fetita alergă spre tatăl prins într-o discutie cu vanzătorul de suveniruri.
– Tati, uite, am găsit renii pierduti de Mos Craciun, trebuie sa-i înapoiem să poată ajunge la toti copii în seara de crăciun.
Privind mirat spre cele trei mogăldete care cu greu puteau fi numite reni, tatăl explică cu blândete:
– Dragă, nu sunt reni ci cei trei iezi cucuieti din povestea bunicii. Sărind în sus de bucurie fetita alergă spre frătiorul ce afisa o mutrită acrisoara bombanind. Tăticii n-au pic de imaginatie!

Capra plus trei iezi Simion Cristian
– Nu e uşor să fii capră in ziua de azi! Mai ales când ai trei iezi cucuieţi acasă şi ţapul plecat cu o cornută din turma de vis a vis. Ciobanul mă mulge zilnic, pajiştea este ofilită şi tăvălită de toţi boii iar tu mă baţi şi-mi iei jumate din parale! Intr-o zi nu o să mai suport toate astea! O să plec şi o să-mi iau lumea în cap… Aşa se plângea o capră, peştelui ei, într-o zi ploioasă si numai bună de numărat bani…

Cum fu ! cristian
-Baaaiiii, sa plecati imediat d-aci! Ca stapana mea are Bentley pe comanda speciala, rosu! Si are piepten aurit cu care imi face coafura si mie …
-Hai nu zau ! Stapana mea ma scarpina in fiecare zi in Maybach, unde are si bar cu sampanie si frunze de colectie pentru mine !
-Iete-te la ele! Oloagelor ! Nu dau o cacareaza scremuta pe laudaroseniile voastre ! Io zic sa va uschiti rapid d-acilea, pana nu vine iubita mea, travestitul Trabant, de la cursul de cum fu…

O floare şi… trei grădinari Maria
1: Fiţi bărbaţi şi recunoaşteţi! Eu am văzut-o primul…
2: Ba bine că nu! Pune-ţi pofta-n cui şi treci la rând. Eu sunt cel mai mare şi am prioritate.
1: 10 minute nu te fac nici mai mare, nici mai deştept.
2: Eu zic să nu întreci măsura.
1: Iar eu te sfătuiesc să nu mă provoci. Mă duc la ea, o invit la un Mai Tai şi dacă nu iese nimic, e a voastră!
Cel de-al treilea ied, cu ochii mici şi umezi, tremurând de emoţie, dar şi de teamă, spune:
-Da’ n-am putea s-o împărţim frăţeşte?
2: Puştiule, suntem tripleţi, totuşi, nu siamezi.

Redevenire Mariana
La prima vedere, ştim, suntem urâte, noduroase, cu gura mare şi fără pic de suflet…
Ni se spune adesea ,,căpriţe” şi ni se înfundă gura cu un braţ de fân. Dar, e ceva ce ne face nepreţuite…E ceva acolo unde poţi ajunge doar alunecând pe raza din privire, ceva de forma unei clepsidre prin care iubirea se scurge doar când întâlneşte şi atinge o altă clepsidră geamănă…Prin transfuzie de iubire, devenim zâne, prinţese…Iar când uităm să mai iubim, sau nu mai ştim, sau nu mai vrem, sau nu mai putem, să redevenim copiii ce-adorm murmurându-şi poveşti cu capre şi cu iezi, cu prinţi şi cu prinţese…

rural develoPAment cu fân si capre Zazuza
I 1: Hai ma, mai repede, ca a venit fanul, hai!
I 2: Pai ce, numai io? Pe frate-miu de ce nu il iei niciodata? Numai eu mereu la carat, ala sta si citeste sub mar. Nu mai vreau!
I 1: Ma, afurisita e blana pe tine! Ala invata pentru BAC, asa ca misca-ti copita incoa’ si ajuta-ma!
I 2: Ce sa iti zic, iedu’ telectualu’! Mare branza o sa faca la facultate!
I 3: Te iei de mama, ma? Iti dau una acuma de behai in limbi straine!
I 2: Taci ma, vezi-ti de ale tale. Poate iti pica la BAC „Capra cu trei iezi“…

01/12/2009

Clasament PApăpuşi

Arbitrii (adică oricine doreşte) etapei PĂpuşilor găsesc toate PA-urile aici.. Aştept voturile (10v de împărţit la cel puţin 3 PA-uri, cel mult 7) pe ticorosu@yahoo.com până miercuri, 12.00.

Clasament etapa PApăpusi

1. Si tu, fată dragă? Paul Gabor 18/7
2. Si eu gabi 12/4
3. El si ea Leo 10/6
4. Atingere magică Teodora 8/5
5. Fauritor de destine Mariana 7/4

Au mai primit voturi si vor primi puncte în clasamentul general
Introducere în anatomie Leo* 5/3
Unwanted destiny LordDIf 4/4
Rău oameni, rău viata Maria, Experiment starsgates 3/3
Pupul cristian, Printul absent Simion Cristian 1/1

A mai scris un PA, End of story, cell61, după deadline. Primeste bonus 1p în clasamentul general.

NOTĂ.
Au fost 7 arbitri: cell61, Dan, LordDIf, Mariana, Leo, gabi si Călin.

A rezultat, următorul
clasament general
1-2. Leo, Călin 38p
3. gabi 31p
4. Teodora 29p
5. Paul Gabor 28p
6. cell61 20p
7. LordD’If 19p
8. LePetitPrince 16p
9. Mariana 13p
10-11. starsgates, cristian 9p
12. Simion Cristian 8p
13. Dan 7p
14. Ioana 6p
15. Maria 5p
16. Mikal Eon 4p
17-21. zbordefluture, shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p

Etichete: ,
01/12/2009

Desferecarea inimii nătânge

 
Deci, îi zic, Domniţă scumpă, am inimă zăvorâtă îndărătul zalelor de fier, dar gropiţa din obrăjorul tău stâng mi-a topit-o şi s-a scurs în pământ, de unde au răsărit florile astea vesele pe care te rog să le prinzi în păr, să nu te vadă, pentru că ar păli în faţa frumuseţii tale neasemuite, iar ea râde, clipind ştrengar, şi fuge, lăsându-mă cu florile în mână, apoi se întoarce, ia buchetul şi-mi trimte un sărut, prin aer, lăsându-mă nătâng şi pe gânduri: ce-a putut vedea ea din mine, în afară de armură, şi dacă m-a confundat cu altul?