Autor: ?
Nu mancase nimic toata ziua. Ii era foame, atat de foame incat mintea ii coboara in stomac. Ducea tacamul la gura automat. Era franta de oboseala. Isi tinea cu greutate pleoapele deschise. La intervale tot mai dese ii cadeau grele peste ochi si se ridicau tot mai incet. El o privea dar nu-i vedea decat cuta dintre sprancene. Nu o uratea defel, ba dimpotriva. De multe ori, peste zi, departe de el, ii venea sa se intrebe: daca el va cauta intr-o zi in alti ochi? Doar ochii care nu se vad… nu-si termina niciodata gandul de parca daca l-ar fi dus la capat s-ar fi putut intampla.
Ce nu stia ea, era ca el, de cate ori voia s-o vada pe ea se uita in oglinda.
Ochii lui aveau intipariti pe retina imaginea ei.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 