Îşi făcuse blog fiindcă, la un moment dat, a avut timp pentru asta. Scria, cu o oarecare regularitate, cu mare poftă. Scria bine, îi plăcea. Avea 10-15 cititori ocazionali veniţi aiurea, prin cine ştie ce căutare ciudată cu google. Câţiva rămâneau, reveneau.
Cum începuse bloggereala mai târziu decât alţii, a început să caute, să înveţe. În timp, şi-a făcut câţiva amici. Îi plăcea să-i viziteze regulat şi să le primească vizitele. În afară de plăcere, căpătase ceva trafic şi o rutină plăcută. Treptat, acel într-o doară iniţial începuse să-i acapareze gândurile. Lucrurile deveniseră, nu ştiu cum, serioase.
„Ori, ori”, şi-a zis într-o dimineaţă, apoi a apăsat tasta delete. Crezuse că asta va însemna o eliberare necesară. Dar de atunci, ceva îi lipseşte, ca un blog pierdut, ca un suflet de regăsit.
Pas cu pas
27 Responses to “Pas cu pas”
-
Despre cine e vorba? E un personaj real?
Nu de alta dar si CELLA si-a inchis blogul in cusca si ne-a lasat doar un ghiseu strimt pentru sugestii si reclamatii.
ApreciazăApreciază
-
-
-
@noapteaiguanei: Încep să cred că e un text bun, din moment ce asa multă lume se regăseste, cumva, în el.
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 