Autor: ?
gura bantuia flamanda pe dealuri, dupa ce batuse campii.
gasise la poale fragi, zmeura, si chiar mure in cosulete vandute de copii ciocolatii, dar nu, nu, ei ii trebuia doar mura aceea.
asa ca batea in continuare campii, dealurile, muntii, uscata si crapata de dor in soarele de septembrie, stiind ca, la un moment dat o sa o gaseasca.
si in clipa anume, cand a zarit-o, si-a dat seama ca soarele era prea puternic: pentru ca erau doo, la mica distanta, una de alta, amandoo tremurand la fel de ispititor si la fel de capabile sa o faca sa simta luna plina, sa se simta plina…
apuca si strivi delicat una din ele, si deasupra lor, alte doo se inchisera de placere…
Călin Hera. PA-uri şi mirări 