Copilul are colici

Copilul are colici. Plânge rău. Pardon, urlă. Îl iau în braţe. Îl plimb prin cameră. N-am mai făcut de multă vreme mişcare. Copilul se mai linişteşte. Nu mai urlă. Acum plânge. Mi se rupe sufletul. Nevasta încălzeşte un scutecel pe calorifer. Scutecelul cald face minuni.

Copilul adoarme în braţe, calm. Îl aşez în pătuţ. Urlă iar. Refacem procedura. De trei ori. A patra oară, punem copilul între noi, în pat. Doarme neîntors până dimineaţă.

S-a dus dracului ideea de dormitorul părinţilor.

11 Responses to “Copilul are colici”

  1. Avatarul lui gabi

    Frumoos !

    Puiul e pui; se simte in siguranta numai intre scutece cu suflet 😉

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    Da. Iar scutecele cu suflet n-au decât să-si facă treaba.
    Mi se pare fascinantă ideea de familie.

    Apreciază

  3. Avatarul lui drawforjoy

    „Dormitorul parintilor” e un mit cat exista colicii.
    Colicii sunt dusmanii dormitorului parintilor.

    Apreciază

  4. Avatarul lui Lisandru Cristian

    Tare – chiar că dormitorul părinţilor este doar o utopie în astfel de condiţii…

    Apreciază

  5. Avatarul lui Călin

    @drawforjoy: Să pornim o miscare impotriva colicilor. Cred că un partid care ar alege sloganul elecotral „Jos colicii!” ar avea mari sanse.

    Apreciază

  6. Avatarul lui Călin

    @Lisandru: Deduc că încă n-ai avut plăcerea. Hehehe.

    Apreciază

  7. Avatarul lui starsgates

    :)A ajuns din dormitorul părinţilor în dormitorul familiei.:)
    Un alt level!:)

    Apreciază

  8. Avatarul lui Călin

    @starsgates: e ca un joc pe calculator. Dar p-astea le-a descoperit după câtiva ani…

    Apreciază

  9. Avatarul lui Gabi

    Calin,
    fascinant zic si eu 🙂
    as face milioane de plimbari prin mine ca s-ajung in milimicronul destinat universului copilului meu 🙂

    Apreciază

  10. Avatarul lui CalinH

    @Gabi: E o plimbare necesarã si mult repetabilã.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un comentariu