Era murdară. Genul spalamă. Am dus-o unde-i place. S-a ocupat de ea un vlăjgan în maieu mov. Genul macho. Tipul ştia meserie. A făcut-o să geamă de plăcere. A dat-o prin spume, a mângâiat-o, a intrat în cele mai ascunse unghere. A răsfăţat-o. La sfârşit, se vedea pe ea că e mulţumită. Se simţea ca nouă. Am plătit cash (nu se putea cu cardul) unei doamne uscate, apoi a trebuit să-i dau ceva şi vlăjganului. Totuşi. În protofel nu mai aveam decât dolarul meu norocos.
– Bun si ăla, a zis tipul.
Maşina l-a claxonat singură, la ieşirea din spălătorie.
Dolarul meu norocos
10 Responses to “Dolarul meu norocos”
-
am avut o masina alba -alba, cand o spalam aveam acelasi sentiment, ca stie si ea cat de curata e.
Ai pus la loc dolarul norocos?
Ai vazut filmul „Havana?”
Daca o sa-l vezi o sa intelegi de ce te-am intrebat.
E unul din filmele mele preferate.ApreciazăApreciază
-
-
:)Hmm, cam ieftin vlăjganu’.:)
Am avut şi io un dolar, da nu l-a vrut decât fiul meu – pentru colecţie.:)ApreciazăApreciază
-
Păi şi noi plătim CASS-ul şi de aia se plăteşte şi la policlinică, nu?
Încearcă cu un dolar şi vezi ce păţeşti!:))))ApreciazăApreciază